În primăvara anului 2017 anunța că se retrage definitiv din peisajul muzical românesc, pentru a căuta alte zone de expresie. Și-a urcat muzica pe internet și nu mai împarte succesul cu nimeni. Acum, Florin Chilian are o surpriză pentru fanii săi.
Florin Chilian n-a renunțat la muzică, dar s-a reinventat. A găsit o altă formă de expresie, o platformă cu totul diferită – mediul online. E unul dintre cei mai vocali artiști când vine vorba de respectarea unor standarde în muzică, dar poate singurul care a luat o decizie atât de radicală.
„Am decis să merg mai departe cu alții. Asta nu înseamnă că n-am să mai cânt, ci doar că nu o să mai am de-a face cu structurile de aici”, spunea Florin Chilian în 2017.
Acum, creatorul hitului Zece e gata să pornească într-un turneu muzical prin țară pentru promovarea albumului PlânSuRâsul, finalizat în 2017 dar nelansat oficial. Turneul conține 14 destinații din țară, cu plecare din Oravița (8 octombrie 2019). Ultimul concert va fi la București la 14 decembrie 2019, la Sala Radio.
Florin Chilian a vorbit cu PROTV.RO despre întoarcerea sa, despre turneul muzical și despre muzica pe care o iubește mai mult decât orice.
Ai dispărut intenționat din „industria muzicală românească”. Te-ai reinvetat sau ai găsit o platformă mult mai potrivită prin care să ajungi la publicul tău?
„Adevărul este că dispariția mea a ținut de recunoașterea unui fapt, și anume acela că star sistemul de la noi nu că nu funcționează, ci strălucește, lipsind cu desăvârșire. Din convenția aceea mincinoasă mi-am propus să plec pentru că deja devenise extrem de obositor.
Dat fiind faptul că-mi lipsesc datele genetice, eu unul, noi aceștia mai ca băieții, ne putem reinventa mai greu, mult sau infinit mai greu decât colegele, și atunci nu, nu am reinventat nici mersul pe jos și nici apa caldă. Unora le cam iese, e adevărat. Îi recunoști ușor.
M-am retras într-o zonă de confort, mai departe de ce nu ține de compoziție, de texte măcar decente și de succesuri fulminante cu trei Sala Palatului vândute, cu 11.000 de invitații pentru cele trei seri. Platforma mea a rămas povestea, chitara și publicul din față, de la un metru de mine.
Acel public care nu plătește bilet pentru a se lăsa înșelat sau păcălit cu back trackuri, noua scuză a playback-ului.”
„Am creat înfloritoare afaceri imobiliare, am sponsorizat rețele de clinici de sănătate private. Am construit spitale și am cumpărat pentru cei ce ne furau banii, cu banii noștrii cluburi de fitze în tot felul de centre vechi și nu numai. Poți face destul de multe cu 50/70 de milioane de euro, cât intră anual în conturile acestor organisme de colectare și gestionare a drepturilor de autor și conexe.”
Florin Chilian, la Gala Partenerilor și Colaboratorilor, ediția I, 2017. FOTO: Agerpres
Care sunt avantajele în a fi un artist digital?
„Sincer?! Acum câteva luni a fost prima dată în istorie când pe primul loc în Billboard în SUA a ajuns un artist cu doar 800 de albume vândute în forma lor fizică, restul de câteva miloane fiind vândute în format digital. Concluzia o poate trage fiecare. Nu stăpânesc foarte bine zona aceasta, însă cred că unul dintre avantaje este acela că ajungi practic instantaneu la publicul tău.
Cred însă că digitalizarea te lipsește de mirosul de nou al albumului, de savoarea gestului și de noblețea deciziei de a cumpăra produsul în sine al artistului preferat, cu emoția aferentă desigilării acestuia.
Nu am nimic cu digitalizarea mai ales că aceasta este, văd eu, mersul lumii, doar că parcă tot de singurătăți împărtășite dar neasumate ține. 0/1, 0/1 nu o să fie niciodată Zece. Tot 0/1, 0/1 vor rămâne. Un șir impersonal de amestecături de coduri ascunse în zero și în unu. Povestea lui 1+1 = 3 nu va renaște foarte curând. Zero va anula povestea mereu pentru că zero nu respiră decât în Zece. Nu, nu cred că mi place asta.”
Albumul PlânSuRâsul a fost lansat în 2017. Ce e nou în legătură cu el? Ce așteptări ai de la turneul muzical care începe la 8 octombrie?
„Albumul a fost produs în 2017, acesta nefiind lansat niciodată oficial până acum. Cred că noul acestui album este, din nefericire pentru noi, povestea. Acum 50-60 de ani, în America a foat creeată moda singurătăților. Acum stand up-ul a ajuns și la noi și este cam pe val de ceva vreme. Un om singur, pe o scenă în fața câtorva zeci de alți oameni singuri în față. A dispărut povestea, în opinia mea, și asta nu are cum să fie bine. Eu rămân la povești. Plânsul, Râsul, Surâsul.
Cele trei emoții care până nu demult ne defineau într-un singur cuvânt: PlânSuRâsul. Pentru a întări cele spuse, în turneul de lansare a acestui posibil ultim album în format fizic al meu, invitatul de poveste, pe scenă alături de mine va fi domnul Aurel Mitran. Un om pe care publicul larg nu îl cunoaște, dar care a construit la propriu pentru toți artiștii români de ieri și de azi o mare bucată din povestea lor muzicală. Știe povestea muzicilor ca nimeni altul.
Nu degeaba începem turneul în orașul primului teatru românesc, Oravița, locul unde Mihai Eminescu a pășit că sufleur.”
Întrebare pentru fanii tăi: De ce nu faci muzică pe placul caselor de discuri?
„Acum zău că m-ai încuiat. Cred că nu știu foarte bine cum e să cedez 80-90 % din toate veniturile provenite din muzică, toată viața mea, doar pentru a mă vedea jurat în nu știu ce show sau pe toate radiourile.”
Mai ai un album, al 5-lea, cu un titlu pe care mulți nu l-au înțeles. Care e filosofia lui Pre@Clasic?
„Numele albumului ține strict de orgoliu și de o reverență către unul dintre străbunicii mei, George Enescu. Sătul de debutul reluat la infinit, am preferat să mă joc cu simbolurile și cuvintele la modă. Altfel, am plecat de la premiza că acest album trebuie să ajute tinerii – și nu numai – să treacă așa-zisa prăpastie iscată cumva între elita culturală și generația Millennials pe de o parte, și între aceeași elită și cei care nu au avut încă ocazia să descopere frumusețea muzicii clasice.
Am vrut să anulez distanța dintre Ateneul Român și noile generații, păstrând însă cu strășnicie înalta calitate muzicală. Am mai vrut să atrag tinerii spre tot ce înseamnă muzică clasică, într-o manieră firească. Niciodată, nimeni, niciunde nu a unit regina muzicii clasice, care este Muzică de cameră – și în special quartet-ul de corzi – cu tot ce ține de cultura muzicii Pop pentru că vocea a fost scrisă direct sus, în polifonie.
Nu știu dacă am reușit în intențiile mele pentru a rămas undeva o maximă ciudățenie, alt undeva un produs exagerat de luxos în realizare... bașca lansarea albumului care fusese decisă să aibă loc în cadrul Festivalului George Enescu a fost anulată în ultima clipă de un stăpân al clipei rămas anonim pentru public. Eu îl știu și, cine știe?, poate că într-o zi am să mă decid să-l fac vedetă pe tembel și să-i aduc numele la cunoștința publicului larg. Om vedea.”
Ai peste 20 de ani de experiență în muzică. Ne poți spune care e cel mai mare regret al tău din acești ani? Dar cea mai mare realizare profesională?
„Cum ți am spus deja, în România debutezi în fiecare seară de concert, cu fiecare single lansat și cu fiecare album nou, așa că experiența nu că nu contează, nu există deloc. Altfel, regretul și părerea mea de rău este că, din păcate, aici la noi trebuie să debutezi la fiecare concert, la fiecare nou album. Devine foarte obositor.
Am câteva realizări cu care mă mândresc, dar le las curiozitatea cititorilor să găsească pe wikipedia. Să le enumăr eu aici ar ține doar de vanitate și recunosc sincer că sunt foarte vanitos, dar mai am ceva așa că tot ce vă pot spune este că cea mai mare realizare a mea este darul făcut de viață, de soartă, de destin, din 2001 de când am lansat primul meu album - “Iubi”.
Realizatea mea ține de bucuria pe care viața mi-a făcut-o dăruindu-mi o așa nesperată șansă. Cine știe?, poate că în curând chiar am să pornesc demersurile pentru retrocedarea Palatului Enescu de pe Calea Victoriei pentru că, nu-i așa, nu e chiar puțin lucru să ai un străbunic pe care să-l cheme George Enescu.”
Gallery