EXCLUSIV: 20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV-Rareş Năstase şi Crăciunul copiilor

Redacția Redacția

Actualizat 21. 12. 2021

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa că noi, sub brad, îţi lăsăm amintirile vedetei tale preferate. Azi, Rareş Năstase vorbeşte despre sărbătorile copilăriei. Pentru că, până la urmă, Crăciunul nu e Crăciun dacă nu ne bucurăm de el ca nişte copii.

Acum mai bine de 150 de ani, în cartea "Sfinţenia Crăciunului”, scriitoarea americană Marion Harland trăgea cea mai frumoasă concluzie legată de sărbătorile de iarnă: Crăciunul este destinat copiilor.  Cuvintele ei au şi acum rezonanţă:  “nu le refuzaţi niciodată pruncilor Crăciunul. Este pecetea strălucitoare pusă pe un an cu mari bucurii.”

Povestea de sărbătoare a lui Rareş Năstase, jurnalistul care deschide inimi şi oameni cu reportajele sale de la “România, te iubesc”, arată Crăciunul ca cel mai frumos complot: al adulţilor care creează magia de dragul copiilor. În primii lui ani făceau asta părinţii şi bunicii pentru el, iar acum, la rândul său, face acelaşi lucru pentru copiii săi. 

A fost odată...copilăria

“Părinţii mei făceau eforturi uriaşe pentru a ne dărui un Crăciun frumos. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum chiar înţeleg. Ei ne-au făcut de foarte tineri şi nu aveau venituri foarte mari; în plus, am copilărit înainte de revoluţie, aşa că îţi dai seama că nu prea existau posibilităţi. Ei însă făceau totul să ne îndeplinească dorinţele.”

„Într-un an eu mi-am dorit bicicletă de Crăciun şi chiar am primit-o. Să vrei bicicletă iarna în vremea aia era puţin cam mult. De sărbători aveam şi portocale şi banane care se coceau pe dulap. Şi bomboane Ciriripi şi ciocolată Eurocrem, produse care le imitau pe cele din Vest. Faptul că am copilărit la graniţa cu fosta Yugoslavia şi aveam o piaţă a sârbilor ajuta un pic, era totuşi o şansă în plus să gasesti lucruri de sărbători.“

“Eu atunci nu îmi dădeam seama că părinţilor mei le era greu, dar acum ştiu. Mai ales iarna era dificilă, stăteam într-un apartament destul de friguros şi aveam o sobă pe hol care să încălzească toate camerele. În perioada sărbătorilor veneau toţi ai casei şi stăteau la mine în cameră, să ne fie mai cald.” 

A fost odată...sufletul Crăciunului, în casa bunicilor

“Eu am copilărit la oraş, dar de sărbători mergeam mult la bunici, în special în perioada când era tăiatul porcului. Bunicii ţineau un porc pentru ei, unul pentru familia mea şi unul pentru verişorii mei. În plus, mergeam la colindat şi primeam colaci, nuci şi fructe. Îmi amintesc că eram foarte dezamăgiţi când nu era nimeni acasă. ”

"Părinţii ne lăsau sa fim independenţi la colindat, adică mergeam noi copiii fără ei şi era foarte plăcut sentimentul. Altfel nu prea plecam singuri prin sat. Fără părinţi puteam pleca o hoardă de copii zgomotoşi. Sunt amintiri faine."

"La bunici îmi plăcea să văd cum se fac pregătirile bucatelor, cocoţat pe sobă. Era soba veche, din aceea pe care jos gătesti şi sus te poti urca pe ea; avea chiar un loc în spate, pe lângă perete, unde se puteau ţine oale sau chiar haine ude, la cald, însă noi pe acolo urcam şi ne uitam de sus cum se fac preparatele. Era punctul de observaţie al bucătăriei, vedeai cum bagă la cuptor cozonacii şi colacii, stăteai la căldură şi vedeai mâinile bunicii şi ale mamei cum nu stau o clipă, simţeai toţi aburii de la sarmale şi de la carnea la garniţă. Noi şi pisicile ce ne mai băteam pe acel loc, sus, pe sobă."

"La ţară, satul era pe dealuri şi mâncai o pâine până ajungeai la vecinul, mai ales copil fiind, prin nămeţii mari. Şi erau ierni când zăpada ajungea până dincolo de geam. Bunicul făcea sanţ pană la fereastră şi cel mai mult îmi plăcea să privim din casă prin acele ochiuri de geam care se abureau şi pe care făceam desene cu degetul. Crăciunul însemna şi multă aventură prin zăpadă şi derdeluş pe culmi abrupte, pe care prindeai viteză."

"La bunici, bradul nu se cumpăra, îl aduceau de la pădure, cărat în cârcă sau în carul cu boi. Iar Crăciunul era prilej de adunare cu vecinii de prin zonă, pe care altfel nu prea îi vedeai pentru că lumea la ţară muncea, nu avea timp de vizite, plus că satul era pe dealuri, cu casele răsfirate mult, nu una lângă cealaltă. Simţeam o uriaşă libertate în toată acea izolare şi săptamana Crăciunului era pentru noi cea mai frumoasă din an. Mai frumoasă decat timpul petrecut in vacanţele de vară."

"Copilaria, Crăciunul, însemnau cizme şi haine ude, obraji roşii ca focul, însa o energie care venea din toată bucuria acelei sărbători, iarna, cu obiceiuri, oameni dragi şi multe lucruri de făcut. Asta e magia Crăciunului de fapt! Pe atunci,copilaria în vremea Crăciunului însemna o teleportare în vremuri străvechi."

Crăciunul de azi, darul copilului de ieri, pentru copiii de acum

“Acum retrăiesc cumva Crăciunul prin ochii copiilor mei. Ei ştiu că există Moş Crăciun, dar sunt conştienţi că nu toţi bărbaţii îmbrăcaţi în roşu şi cu barbă chiar sunt Moşu’. Şi mi se pare surprinzător că ei chiar sunt atenţi la cine e Moşu' şi cine nu. Într-un an am avut un băiat care a venit la noi şi s-a dat drept Moşu’, iar ai mei au zis . 

“Ce era important în copilăria mea e important şi acum pentru copilăria lor: în mod clar toate Crăciunurile sunt în familie. Nu îmi imaginez sărbătorile altfel. Şi mereu în copilăria mea m-am simţit norocos că ai mei îmi erau alături, mai ales că nu era situaţia tuturor prietenilor mei, în condiţiile în care eu am copilărit la Turnu-Severin şi mulţi adulţi erau plecaţi pe vapoare.”

“O tradiţie e ca fiul şi fiica mea să îi lase Moşului lapte şi prăjiturele. De cerut, nu cer lucruri ieşite din comun, dar, de exemplu, într-un an, fiu-meu a fost cam nehotărât, a schimbat de vreo trei ori scrisoarea.”

“Cumva noi începem sărbătorirea încă de pe la Moş Nicolae. În perioada aceea e ziua băiatului meu.

Se spune că decoraţiunile de brad capătă şi mai mult preţ când devin “veterani ai Crăciunului”. Şi asta pentru amintirile care trăiesc în ele. Cumva, chiar dacă la exterior nu mai strălucesc ca altădată, devin nepreţuite pentru copilul frumos care trăieşte în ele şi pentru care Crăciunul e magie. Aşa că nu e de mirare că Rareş Năstase colecţionează alături de soţie şi copii...cele mai frumoase amintiri!

Să faceţi şi voi colecţie de amintiri luminoase! Sărbători fericite şi un An Nou cu bine! 

Sursa foto: Arhivă personală