Vocea – Jurnal de poveste. Amalia Enache: Am această fericire intimă, că port în lume vocea mamei mele

Redacția Redacția

Actualizat 2. 12. 2022

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Le ascultăm piesele, îi auzim prezentând emisiuni TV, ne spun povești pe scenele teatrelor, interpretează roluri în producții iubite sau ne zic cele mai importante Știri ale zile. Vocile lor sunt semnificative, însă, la rândul lor, au și ei voci de care își amintesc cu drag, care i-au ghidat în viață. Toate aceste povești, ale unora dintre cele mai reprezentative voci PRO TV, pot fi ascultate în Vocea – Jurnal de poveste.

Pe Amalia Enache o vedem la pupitrul Știrilor PRO TV de noapte, acolo unde telespectatorii îi recunosc vocea de ani buni, însă, pentru ea, glasul ei are o însemnătate mult mai personală pentru că are legătură cu mama ei pe care a pierdut-o în urmă cu aproape 15 ani.

„De câteva ori pe zi aud asta: „După voce v-am recunoscut! Aveți o voce inconfundabilă”. Sunt foarte mulți ani, mai bine de 20, de când mi se tot spune. Fără nicio exagerare, e replica pe care am auzit-o cel mai adesea toată viața mea. Prietenele mamei mele îmi spun dintodeauna că eu și mama aveam vocile identice. Mi-o spun și acum, la atât de mult timp după ce am pierdut-o pe mama, aproape 15 ani. Și mi-e atât de dor de ea și mă gândesc ce fericire să îi “port” vocea... Am această fericire intimă, că port în lume vocea mamei mele”, spune Amalia Enache.

Cum reacționează cei din jur când o aud vorbind și întreaga poveste a Amaliei poate fi descoperită aici: Vocea – Jurnal de poveste.