Toți oamenii vor să trăiască, dar atunci când dau de greu voința devine insuficientă. Trebuie și un soi de putință, stârnită de o forță lăuntrică mobilizatoare. Florin Petre a descoperit această forță în perioada în care s-a aflat în comă.
Florin și soția lui, Daniela, au făcut sacrificii greu de imaginat pentru a împlini idealul familiei lor: acela de a avea o casă spațioasă. Până să facă ceva în direcția asta, au locuit în apartamentul părinților lui, într-o singură cameră. Nu erau doar ei, ci și cei doi copii ai lor, Rebeca și Ilie.
Când au decis să se mute la casa lor, au început să strângă cureaua pentru a cumpăra un teren de casă, în Snagov. Au făcut credit pentru a finanța construcția și s-au înhămat la o misiune grea: privațiuni, sacrificii mari, renunțarea la vacanțe, o viață cu strictul necesar.
Au lucrat împreună la casă, cu mâinile lor, iar visul prindea contur. S-au mutat în locuință pe când era „la roșu”, fără apă curentă și energie electrică, punându-și toată încrederea în proiectul lor. Dar, când credeau că problemele lor sunt pe cale de a fi rezolvate, aveau să afle că ele abia începeau.
Florin a suferit un atac vascular cerebral (AVC), al treilea din viața lui, și a ajuns în comă la spital. Medicii i-au cerut Danielei să se pregătească pentru ce e mai rău, fiindcă soțul ei nu avea cum să-și revină după o asemenea lovitură. Dar, uneori medicina se înșală, fiindcă nu știe ce se află dincolo de „cortina” de moribund a unui om ce zace în spital.
Cu rugăciuni și multă speranță din partea familiei, Florin și-a revenit, dar nu mai era același om: rămăsese pe jumătate paralizat și incapabil să vorbească.
„Eu mi-am dorit să fie viu, nu mai ziceam că vreau să fie așa și așa și să-mi fie ușor. Mi-am dorit să fie viu, când îl caută Ilie pe tata, să-l găsească pe tata oricum ar fi el”, a mărturisit Daniela.
Florin nu mai poate munci și se deplasează cu ajutorul unei cârje. N-o poate ajuta pe soția lui la treburile casnice, iar despre continuarea lucrărilor la casă nici nu se pune problema. „Dacă eu nu mai pot, ei ce o să facă?”, se întreabă Daniela, care nu plânge decât noaptea, pe ascuns.
Înainte de necazul care s-a abătut asupra familiei sale, ea era bonă. Mamele cu care a lucrat au numai cuvinte de laudă la adresa ei, pentru modul în care se poartă cu copiii. Unele dintre femeile pe care le-a ajutat cu creșterea copiilor s-au adresat echipei Visuri la cheie.
Vezi mai jos cum a fost întâlnirea cu echipa!
Urmărește Visuri la cheie pe VOYO cu 7 zile în avans!
Gallery