EXCLUSIV! Membrii echipei Visuri la Cheie au indeplinit visul familiei Udrea. Cum au facut totul posibil

Redacția Redacția

Actualizat 5. 11. 2016

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Oricat de dura este viata, copiii reprezinta intotdeauna acea putere care ii impinge pe parinti sa mearga mai departe.  

Cum au facut totul posibil

Adela Parvu

Avand in vedere specificul traditional al casei, ne-am propus cu totii sa abordam un stil rustic reinterpretat in fiecare dintre camere. Mie, de aceasta data mi-au revenit bucataria si camera Mariei.

BUCATARIE

In cazul bucatariei, spatiul nu a mai putut fi reconfigurat ca si dimensiune, pentru ca structura din lemn a casei nu permitea acest lucru. Nici macar la nivelul dimensiunilor ferestrelor nu s-a putut interveni, asa ca am abordat tema rustica pornind de la situatia data, dar si de la povestea Anei, mama celor cinci copii si sotia lui Alexandru.

Am incercat sa ma pun in pielea Anei si sa ma gandesc ce ar avea nevoie o mama care gateste zilnic pentru o familie compusa din sapte persoane. Am realizat ca ar avea nevoie de un spatiu de depozitare generos si de o organizare a bucatariei astfel incat totul sa-i fie la indemana. Ca atare, corpurile inchise cu usi si cele cu sertare sunt alternate cu cele deschise, respectiv rafturile din jurul ferestrei si cele din jurul frigiderului aflat pe partea opusa zonei de gatit.

De asemenea, masa insula, prezenta la intrarea in bucatarie, vine sa mascheze zona mai tehnica a camerei, respectiv cuptorul, dar in spatele ei exista rafturi deschise unde Ana poate avea la indemana oale, cratiti, tigai, chiar si mici aparate electrocasnice pe care nu doreste sa le aiba la vedere.

Am ales sa-i concep o bucatarie functionala, dar si aspectuoasa, care sa poata fi usor intretinuta si care sa arate bine, mai ales ca intre living si bucatarie nu exista usa, ci spatiile comunica deschis printr-un gol generos. De aceea mobila are un aspect de lemn, dar totul este subiniat de canturi albe si de modelele imprimate cu alb, care duc cu gandul la motive traditionale. Am ales ca imprimeurile de pe mobila sa fie romburi, figuri geometrice omniprezente in cultura noastra traditionala, dar si incarcate de simboluri, unul dintre ele fiind cel al intelepciunii si echilibrului.

Albul alternat cu texturile din lemn confera luminozitate si totodata caldura bucatariei, dar duce si cu gandul la varul folosit dintotdeauna in gospodariile traditionale. Nu intamplator pe unul dintre pereti am folosit bucati de lemn prelucrate de catre Alexandru, transformate in suporturi pentru cani (in loc de agatatori am folosit furculite vechi pe care le-am indoit). Aceste elemente din lemn masiv, rustice, fac legatura cu cele prezente in ansamblul biblitoecii din living, ceea ce confera armonie intregului parter.

 CAMERA MARIEI

Inca de cand am cunoscut-o pe Maria mi-a placut foarte mult de ea. O fetita dinamica, dar sensibila, deschisa si comunicativa, care atunci cand am intrebat-o despre culorile preferate mi-a raspuns fara ezitare: rosu, roz, crem si alb. Si, da, Mariei ii place sa gateasca, lucru pe care mi l-a spus foarte clar si m-a rugat inainte de a pleca cu familia in vacanta sa am grija de oalele ei de jucarie. Deci, dupa intalnirea cu ea mi-a fost clara tema camerei ei: bucataria, tratata in nuantele ei preferate.

Camera Mariei este dispusa fata-n fata cu cea a fratilor ei. Stiam ca Ana, mama ei, si-ar dori ca pe viitor sa mai infieze inca o fetita, asa ca am prevazut ca aceasta sa aiba si ea locul ei, daca va fi cazul, in aceeasi camera. Cum? Am sugerat asta prin dispozitia simetrica din zona de dormit. Respectiv am ales un pat cu doua saltele (este un pat etajat) incadrat de doua comode cu sertare. Apoi, am ales o comoda mai generoasa pentru locul de haine, care are tot o organizare simetrica, asezata in zona unde panta acoperisului este mai abrupta.

In privinta culorilor mi-a fost clar ca tot ce a spus ea trebuie sa se regaseasca in camera si, ca sa fie evident, am ales ca in locul unui tapet sau a unei tablii de protectie in zona patului sa comand cinci panouri tapitate cu materiale cu buline in culorile preferate de Maria. 

Apoi, pentru a completa tema de bucatarie am realizat mai multe decoratiuni. Primele dintre ele au fost capacele de oala transformate in aplice pentru perete care sunt iluminate cu LED. Apoi am transformat un birou vechi intr-o bucatarie de jucarie. Am pictat pe ea locul pentru plita si cuptor, iar pentru chiuveta am ales sa decupez blatul pentru a pozitiona un bol si o baterie. Am decorat partea de jos cu o perdeluta, iar pe sertare am pus manere ca de bucatarie. La nivelul corpului principal de iluminat, care seamana cu un facalet de care atarna becuri, am ales sa decorez cu mici ustensile de bucatarie, incepand de la razatoare si terminand cu site de diverse marimi.

De asemenea, intr-unul din colturile camerei am creat un cort, deci un alt motiv de joaca. Din trei bete simple legate in partea superioara cu o sfoara am reusit sa fac repede o ascunzatoare, loc magic pentru orice copil.

O alta parte de decorare a constat in transformarea mobilierului nou. Acesta a fost vopsit partial in alb pentru ca elemente din lemn traforate sa fie scoase in evidenta. Acestea din urma au fost lipite pe suprafata mobilierului.

Pe langa toate acestea, Maria are si un loc de lectura, unul ferit, dar cu o sursa de lumina aproape, imediat dupa dulap. Acolo o bancheta cu lada si o patura patchwork creioneaza un loc de evadare prin lectura. 

Am ales ca peretii sa fie albi, tocmai pentru a marca reinterpretarea rustica, cu gandul la varul din casele bunicilor, dar si pentru ca toate celelalte culori de la nivelul decoratiunilor sa fie mai bine puse in evidenta.

DRESSINGUL FAMILIEI

Imediat langa dormitorul parintilor se afla o zona de dressing pentru toata familia, o incapere care are acces catre exterior. Am ales ca aici sa montam masina de spalat rufe, astfel incat spatiul sa fie unul multifunctional. Este un loc unde se pot spala rufele, se pot usca, se pot calca si pot fi depozitate cu usurinta. Am optat pentru aceasta solutie pentru ca in Fieni, chiar daca acum poluarea este controlata, ea totusi exista. Asa ca atunci cand Ana doreste sa fie sigura ca hainele familiei ei sunt impecabile, ea poate avea aceasta incapere doar pentru aceste activitati, fara niciun stres in plus. In mijlocul camerei se afla si o banca tapitata, care are lada, deci un extra loc de depozitare, dar si loc pentru odihna sau sprijin in diversele munci casnice.

Alina Vilcu

La Fieni am cunoscut niste oameni cum nu as fi crezut ca mai exista. Autentici, frumosi, cu sufletele curate ca niste copii, cu priviri intelepte si blande. Oameni care iti traiesc viata asa cum noi nu mai avem demult curajul sa o facem. Simplu adica. Bucurandu-se unul de altul, de munca, de copii, de traditii. Si peste toate astea, de o modestie iesita din comun.

Tocmai de asta, tot proiectul am avut sentimentul ca merg pe gheata subtire. Pentru ca, de fapt, mi-a fost foarte teama sa nu ii dezamagesc. Initial ne-am gandit cu totii: cu ce am putea sa venim valoros la niste oameni care au luat o casa din Bucovina si au remontat-o la Fieni, cu mainile lor. Si au facut asta pentru ca cred in traditii, in lucrurile facute cu migala, cu suflet. Cu ce am putea veni noi in doua saptamani, care sa se alinieze sistemului lor de valori?

Au fost niste zile destul de grele la inceput, pana cand am cazut cu totii de acord asupra interventiilor si modului in care acestea se vor face. Cuvantul cheie pentru tot ce am facut acolo este delicatete. Delicatete pentru a nu strica o casa minunata, delicatete pentru a nu “reforma” dupa modul nostru de viata vietile membrilor familiei Udrea.

De exteriorul casei ne-am ocupat toti si am cazut de acord ca are nevoie doar de reparatii (schimbat acoperis si refacut intrare), iar in rest tot ce am facut a fost sa o punem in valoare - mici elemente decorative, flori la ferestre, lumini. Casa a prins, pur si simplu, viata.

La interior casa era aproape distrusa de foc, iar modul in care era impartita la interior nu a putut fi modificat. Practic, erau doua camere mari jos, o baie si un pod destul de mare, fara acces. Casa traditionala bucovineana functioneaza ca un tot, in care fiecare element ce o compune are rol structural, de aceea este foarte greu si riscant sa faci recompartimentari, sa scot pereti, sa maresti goluri. Marea provocare in sensul asta a fost eliminarea stalpului din hol si ma bucur ca am reusit asta, cu ajutorul lui Florin. Solutia a fost de a plasa doi stalpi adiacenti peretilor si astfel pe ei o grinda care a preluat incarcarea stalpului.

Dupa ce am gandit impreuna cu Omid modul de amplasare pentru scara si am facut o compartimentare pentru mansarda, ne-am impartit camerele. Eu am tinut sa ma ocup de camera baietilor, pentru ca m-am lipit in prima zi de filmare de Cristi, unul dintre frati. Mai precis, el s-a lipit de mine, cu o naturalete si caldura sufleteasca rar intalnite.

Am facut, asadar, camera baietilor, holurile atat de la mansarda, cat si de la parter si baia comuna.

Am gandit pentru toate spatiile un stil rustic. Insa, cunoscandu-i pe ei ca familie, am nuantat aceasta abordare, in sensul de a face un interior rustic mai rafinat. Un interior in care lemnul este foarte prezent, insa este prelucrat si ales de asa maniera ca spatiile nu par greoaie. M-am jucat cu lemnul sub diferite forme: lambriu, panou traforat pentru scara, scara ce devine element decorativ, placari de tavan, masuta facuta dintr-o sectiune de buturuga, etc.

Rezultatul mi-a umplut inima de poezie, iar intalnirea cu familia, atunci cand a revenit acasa, a fost pentru mine una dintre cele mai pline de semnificatii intalniri de la Visuri la ceheie.

Omid Ghannadi

Atunci cand am ajuns la Fieni, nu ma asteptam sa am asa o surpriza placuta. Nu mi-am imaginat ca voi gasi acesti oameni frumosi si stapani pe viata lor, acesti oameni curajosi, care au dezasamblat o casa din Bucovina si apoi au muncit 3 ani sa o asambleze la loc pentru familia lor. M-am simtit intimidat de bunatatea lor, de cultura lor si de dedicarea de care dau dovada in educarea copiilor lor. 

Cel mai mult m-a impresionat faptul ca au cinci copii, dintre care doi sunt adoptati. Modul in care s-a inchegat aceasta familie, in ciuda pataniilor din viata lor, este impresionant. Sapte oameni ce traiesc intr-o camera, atat de curata si de ordonata, nu pot fi decat admirati. 

M-am simtit foarte responsabil de calitatea lucrarii pe care urma sa o facem, stiam ca acesti oameni au facut cu mana lor lucruri frumoase si trebuia sa ne ridicam la un standard inalt. 

Lucrarile realizate la exteriorul casei au fost de reabilitare si reconditionare, am ales sa nu intervenim asupra volumului, fiind vorba despre o locuinta traditionala Bucovineana din lemn. M-am ocupat de zona de zi si de dormitorul matrimonial. Stiind ca membrilor familiei Udrea le place sa citeasca, am ales sa le proiectez o serie de biblioteci atat in zona de zi, cat si in dormitor. La inceputul proiectului am descoperit o gramada de lemne foarte interesante in atelierul familiei, din care am facut masa din sufragerie, masa de cafea din zona de zi si o parte din biblioteca. M-am bucurat ca i-am surprins placut cu aceste piese de mobilier realizate cu bucati din fosta lor casa, cea la care au visat atat de mult.

In final, m-am simtit ca dupa un examen sau concurs important, am avut acel sentiment de oboseala si satisfactie ca am facut un lucru bun. 

Mi-ar placea viata mea sa aiba unele lucruri in comun cu aceasta familie. Mi-ar placea sa fiu la fel de curajos, de generos si de deschis in fata vietii. 

Au trecut prin multe deceptii, viata lor a luat o turnura dramatica de cel putin doua ori. Insa, in ambele situatii aceste turnuri au facut loc pentru ceva mai bun. Sunt bucuros ca am facut parte din acest proiect si ca am putut ajuta la construirea acestui camin pentru ei. Cine s-ar fi gandit ca dupa ce le-a luat foc locuinta initiala vor ajunge pana la urma sa aiba casa mult visata? Poate chiar mai mult…

Sunt bucuros cand oamenilor buni li se intampla lucruri bune, mai ales cand pot contribui direct la bucuria din viata unei familii.

Dragos Isacescu

Cand am intrat in curtea de la Fieni am fost placut surprins. Am gasit acolo o gospodarie adevarata. Era plina de toate lucrurile pe care le-am auzit in povestile bunicilor: livada, pasari, animale, zarzavaturi, atelier, magazie, vie, etc.

Cu greu am gasit ceva sa fac in curte... asa incat atunci cand am auzit ca sunt multi copii si am vazut biciclete in curte am avut ideea pistei de biciclete. Am incercat sa o fac in asa fel incat sa satisfaca si nevoia de alei intre punctele de interes ale curtii. 

Apoi am acordat atentie intrarii in casa. Deoarece colegii mei erau foarte ocupati cu locuinta, am primit misiunea de a face accesul in casa. Asa incat am folosit lemne gasite in curte pentru a face treptele si podestul intrarii. Am potrivit lemnele asa cum erau, cu un contur neregulat deoarece imi plac foarte mult formele organice.