EXCLUSIV! Echipa Visuri la Cheie a creat un viitor mai bun pentru Florentina, Delia si Darius. Adela, Dragos, Alina si Omid au dezvaluit cum au facut totul posibil

Redacția Redacția

Actualizat 29. 9. 2016

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Visuri la cheie a revenit saptamana aceasta cu o poveste de viata impresionanta, o renovare in timp record si un vis implinit. Florentina Negraru este profesor suplinitor de chimie-fizica, in prezent in concediu pentru cresterea copilului, si locuieste in localitatea Gruiu, din judetul Ilfov, impreuna cu cei doi copii ai ei, Elena – 12 ani si Darius – 3 ani, care sufera de sindrom down si sindrom west.

Omid Ghannadi – architect

Cazul familiei Negraru este fara doar si poate o experienta care mi-a schimbat perspectiva asupra vietii. Cand am aflat despre povestea lor am fost atins in primul rand de modul dramatic in care viata se poate schimba de la o zi la alta. Lipsa controlului asupra vietii noastre, in special asupra sanatatii copiilor nostri, naste un sentiment de neputinta. Doamna Negraru invinge in fiecare zi acest sentiment pentru a face tot ce poate pentru copiii ei. 

M-am bucurat mult ca putem sa o ajutam, sa le ofere un camin, conditii bune pentru copiii ei.

Casa din Gruiu a fost proiectata cu multa atentie de noi, echipa Visuri la Cheie. Eu m-am ocupat de partea arhitecturala a cladirii, am gandit exteriorul, fatadele. Am vrut sa realizez o locuinta cu un volum unitar, contemporan, am sperat ca imaginea le poate aduce speranta in viitor, intr-un viitor mult mai bun. Astfel am gandit o coaja alba care imbratiseaza locuinta propriu zisa, asa cum doamna Negraru isi protejeaza in fiecare zi copiii. Volumul interior am ales sa il plachez cu lemn, pentru ca acest material are darul de a incalzi atmosfera unei locuinte, iar aceasta casa trebuie sa fie primitoare si, mai ales, pozitiva. 

A fost important pentru mine sa aduc prin arhitectura abordata energie familiei, dorinta de a descoperi, poate, un viitor mai bun.

Am incercat sa le ajut pe colegele mele cu tot ce am putut pentru partea de interior, astfel am reusit, impreuna, sa imaginam un camin primitor, modern, potrivit pentru a da speranta si putere acestei familii.

Cel mai mult m-a impresionat fata doamnei Negraru, care de la inceputul proiectului pana la final, s-a deschis foarte mult, la plecare am vazut-o mai increzatoare in ea, in viitor si in sansele ei de a deveni ceea ce isi propune.

Nu este bucurie mai mare pentru un arhitect decat sa vada ca poate ajuta cu adevarat beneficiarii lucrarii sale. 

In final, cred ca toti putem invata sa ne bucuram de fiecare moment al vietii, de ceea ce avem si sa avem forta sa luptam in momentele grele, acele momente care ne pun in oglinda ce fel de oameni suntem cu adevarat.

Alina Vilcu – architect

Este un lucru care m-a suprins prima data cand am vazut casa in care statea Florentina. Desi neterminata, casa avea ferestrele mari, cateva chiar pana in pardoseala. Am intrebat-o apoi pe Florentina si mi-a marturisit cat de importanta este lumina pentru ea si cat de mult apreciaza privelistea. Casa lor este pozitionata la marginea satului, oarecum in camp, insa in aproprierea padurii. Am stiut din prima clipa ca vreau sa le facem o casa care sa fie sobra si puternica in ceea ce priveste infatisare exterioara, dar plina de viata si bucurie la interior, cu ferestre bine amplasate, astfel incat ochii sa se odihneasca intotdeauna pe ceva frumos.

Mi-am imaginat din primul moment o casa mai urbana ca tratare, o casa care este mai degraba inchisa decat deschisa (fara pridvor si alte elemente specifice unei case la tara), o casa care prin exteriorul ei sa impuna, sa suplineasca, cumva, la nivel de perceptie vizuala, lipsa figurii masculine din familie. O casa protectiva. La interior am ales o tema in contrast cu exteriorul riguros - boho chic. Un stil colorat, de fapt o suprapunere de mai multe stiluri, cu suprafete si culori cat mai diverse. M-am ocupat efectiv de toata zona de living, bucatarie, scara si baie si de zona de mansarda, inclusiv cu camera Deliei. 

Pentru a sustine spatiul nou creat pe verticala cu ajutorul scarii, am decis sa folosesc un tapet foarte puternic cromatic. Colegii mei au fost foarte sceptici, dar ma bucura ca au avut incredere in mine si in final au ramas si ei surprinsi de efectul creat. 

Pentru zona de mansarda, am gandit un open space care sa fie comun pentru Florentina si Delia, unde Florentina sa poata citi sau sa se relaxeze, iar Delia sa poata invata. Aici am facut cu Omid un lampadar cu un abajur realizat din file de carti vechi, pentru a completa coltul “perfect” de citit. 

Cea mai tematica camera este camera Deliei. M-a impresionat hotararea cu care a spus ca isi doreste sa devina actrita, iar treaba asta m-a inspirat sa-i creez o camera cu tematica. Mi-am dorit, insa, sa vin cu accente subtile, sa evit cliseele sau sa pun vizualuri prea evidente. Asa ca am ales o interpretare boema, specifica unei cabine de actor. Cu masuta de machiaj, cu patul pus pe jos, cu stander cu haine la vedere si, in primul rand, cu o fereastra atent gandita, care se deschide ca o scena catre padure. Am reinterpretat cliseul benzii de celuliod intr-un bandou decorativ care imbraca camera pe orizontala, in care am selectat pozele facute de ea si Dragos Bucur la sedinta foto.

Adela Parvu – designer de interior

Florentina e singura si are grija de Darius in permanenta, ca atare ne-a fost clar ca ea nu isi va dori o camera separata pentru fiul ei, care necesita supraveghere continua. Dupa recompartimentarea casei a rezultat un dormitor lung si ingust pentru cei doi, impartit pe latime de o grinda. Pratic, in functie de aceasta grinda am gandit compatimentarea. In cea mai ferita zona, adica fara usi de acces, am amplasat patul, iar in partea cu usile, una interioara catre living si cealalta exterioara catre terasa, am pozitionat dulapurile pentru depozitare.

Patul l-am gandit pe coltul camerei, astfel incat Florentinei sa nu-i fie teama ca cel mic va cadea din pat peste noapte. Pentru a marca frumos zona am folosit un sablon din MDF pentru a crea cu vopsea spray un model discret, dar elegant pe perete. Aceste decoruri nu doar ca infrumuseteaza camera, dar asigura o patina frumoasa in cazul in care peretele se murdareste.

Pentru ca in apropierea casei se afla o zona de padure, iar in timpul verii sunt multi tantari, m-am gandit la o protectie simpla si eficienta: plasa de tantari montata pe un baldachin. Baldachinul l-am bricolat dintr-un scaun vechi de terasa, folosindu-ma de un cadru metalic din ansamblul acestuia.

Pe acelasi perete cu patul, garnisit cu multe perne pentru protectie, am prevazut o serie de casete din PAL cu textura ca de lemn. Aceste casete sunt obtinute din alaturarea unor rafturi si au rolul de depozitare pentru carti, dar si pentru a crea o altfel de noptiera. Pe fundalul gri albastrui texturile din lemn incalzesc atmosfera si confera un aer intim, placut.

Dupa zona patului, in lateralul caruia exista comoda de tv, am prevazut un loc pentru Florentina, cu oglinda si raft pentru diverse cosmetice. Chiar daca nu-l va folosi pentru uzul propriu, are in fata oglinzii un spatiu liber, la nivelul pardoselii, pentru a putea amplasa o saltea si a face exercitii de kinetoterapie cu Darius. Asadar, polita din fata oglinzii ii poate folosi pentru a avea diverse unguente sau obiecte mai la indemana. Sub oglinda este si o banca tapitata, care are capac, deci poate fi folosita pentru depozitare.

Pentru a imbraca frumos grinda care imparte camera, am ales sa o decorez cu rafturi, iar in acestea am pus farfurii, la randul lor frumos ornamentate. Farfuriile pot deveni obiecte de decor inedite si nu sunt greu de personalizat. Cu ajutorul unor stickere se pot face niste modele de-a dreptul artistice.

Pentru ca sablonul folosit pentru decorarea peretilor era din MDF si s-a mentinut intact in urma folosirii lui, am decis sa-l vopsesc in alb si sa-l folosesc ca ornament pentru foisorul realizat de Dragos Isacescu. De asemenea, din linguri si furculite vechi, pe care le-am vopsit, am realizat un clopot de vant colorat in ansamblul unui alt cadru metalic de la vechiul scaun de terasa.

Dragos Isacescu - arhitect

Pentru toata familia era nevoie de un loc in care sa poata sta afara, in curte, si din acest motiv am realizat un mic pavilion in partea din spate a curtii, in jurul caruia am adus culoare cu ajutorul florilor. Am facut un pavilion cu linii simple, curate, o prezenta discreta, dar eficienta in spatiul curtii. Colegii mei au fost incantati de idee si au participat adaugand elemente din proiectele lor speciale: hamac, clopot  de vant si decoratiuni.  Am plantat si copaci, care in anii urmatori vor oferi umbra necesara. Pe lateral am facut o mica livada, in care am pus 18 pomi fructiferi: cires, mar, cais, visin.

Pentru partea din fata am ales un pavaj geometric care sa contrasteze cu liniile ferme ale fatadei si, de asemenea, am pus flori si plante care sa dea culoare pe tot timpul anului. Am plantat si un mestecan mare care sa completeze fatada cu un element vertical .