EXCLUSIV! Echipa Visuri la Cheie a schimbat destinul familiei Stanciu. Adela, Dragos, Alina si Omid au dezvaluit cum au facut totul posibil

Redacția Redacția

Actualizat 22. 9. 2016

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Niciodata nu este prea tarziu pentru a indeplini visul cuiva, nici macar atunci cand pare prea tarziu. Cand cea mai mare dorinta este despre casa si familie, atunci intervine echipa Visuri la cheie.

Dragos Bucur, Alina Vilcu, Adela Parvu, Omid Ghannadi si Dragos Isacescu au mers in localitatea Albesti Paleologu pentru a schimba destinul unor oameni greu incercati de viata si a le oferi o locuinta complet mobilata si utilata.

Omid Ghannadi - arhitect

De fiecare data cand imi voi aminti de cazul de la Albesti Paleologu, voi avea un gol in stomac! Rareori in viata mea am trecut prin asemenea stari de tristete si de neputinta, in acelasi timp. 

Imi doresc sa dau timpul inapoi pentru a ajunge la aceasta familie mai devreme, sa ii spun domnului Stanciu ca visul lui se va implini si familia sa va fi in siguranta, va avea un camin. Cand am ajuns la Albesti am descoperit o familie parca coborata din Rai! O doamna foarte politicoasa, care este mama a doi copii frumosi, o fetita si un baietel. Pe atunci nu stiam ca fata acestui baietel urmeaza sa imi ramana intiparita in minte, probabil pentru totdeauna. 

Ne-am sters lacrimile si ne-am pus pe treaba. Ne-am impartit sarcinile, iar mie mi-a revenit proiectarea fatadelor si a camerelor Danielei si a lui Sebi. Am lucrat la fiecare incapere cu tot sufletul si am incercat sa las o casa memorabila, o casa care sa ii reprezinte pe acesti oameni minunati. Pentru locuinta m-am gandit la o interpretare a fatadelor fachwerk. In varianta initiala, casa avea un pod masiv, fara vitraje, o provocare pentru volum. Ideea de fatada tip fachwerk a ajutat foarte mult volumul prin folosirea barnelor din lemn. Am vrut o casa speciala pentru familia Stanciu, dar, cel mai important, o casa fericita. Locuinta este decorata cu aceste barne din lemn, care sunt puse in valoare de obloanele vesele si albastre si de jardinierele cu flori. 

Pentru camera Danielei am avut in minte doua lucruri: sa fie o camera aerisita, dar in acelasi timp sa fie o camera feminina, eleganta. Fiind o incapere cu dimensiuni reduse, am incercat sa folosesc culori deschise si m-am folosit de oglinzi pentru a crea senzatia de adancire a spatiului. 

Pentru camera lui Sebi am avut tot timpul in minte joaca. Am proiectat un pat in forma de casa, cu un cadru de care am agatat lumini, astfel Sebi are o casa a lui in casa familiei lui. Am folosit covorase in forma de minge de fotbal, un hamac si multe alte lucruri atractive pentru un copil de varsta lui. I-am pus si un laptop, stiind ca i-ar placea sa se joace pe calculator.

La final, dupa predarea casei, s-a intamplat un lucru pe care il voi pastra in mintea cat voi trai. Dupa ce s-au stins camerele de filmat, l-am tras pe Sebi deoparte si l-am intrebat sincer daca i-a placut camera lui. Mi-a raspuns ca da! L-am intrebat ce i-a placut cel mai mult, mi-a raspuns ca totul. Am insistat sa aflu acel lucru care i-a placut cel mai mult, gandindu-ma la laptop. S-a uitat la mine si mi-a raspus: PATUL! 

Alina Vilcu - arhitect

Eu am stabilit un concept pentru interior, pe care apoi l-am preluat cu totii, sa-l implementam in toate spatiile, pentru a avea un interior unitar si coerent. In special in povestea Danielei, am simtit ca trebuie sa integrez tot ce tine de trecut in viata lor viitoare. M-a impresionat felul in care a spus ca doreste sa pastreze masuta facuta de Costi, care pana la urma era un obiect de mobilier fara valoare materiala. Insa, valoarea obiectelor care ne contureaza spatiul este data de partea lor emotionala, amintiri care le leaga, bucurii, tristeti. Asta a fost declicul care m-a condus catre a refolsi si a integra toate elementele vechi din casa intr-un stil shabby chic. Un stil care pretuieste si integreaza elementele vechi intr-un ansamblu care nu pare studiat, nu pare facut de un arhitect. Un spatiu facut de oameni pentru oameni. Am folosit usi vechi, picioare de masa vechi, cuierul vechi si orice element care a putut fi recontextualizat. Am amenajat zona de zi si holul cu multe tonuri de alb si crem, pentru a da un sentiment de aer, de spatiu si de optimism. Singura pata de culoare a fost data de draperii si de otomanul facut tapitat cu un material cu trandafiri. Nu intamplator ales, caci Daniela iubeste florile, iar gradina ei este plina de trandafiri.

Cand am vazut prima data casa, pe fatada neterminata, in afara de panza de doliu, era o inima ce duce cu gandul la decoratiunile de Craciun. Pe parcursul amenajarii, am facut acel proiect special cu bucati din usa veche, pe care am atarnat borcanase cu trandafiri. Mi-au iesit in cale cand am mers cu colegii mei la cumparaturi niste decoratiuni tip ghirlande, cu inimioare. Am zis sa le iau si vad eu ce fac cu ele, asa ca intr-un final le-am pus pe panourile decorative din usile vechi. Apoi, cand Daniela a intrat in casa si s-a uitat de jur imprejur, i-au atras atentia decoratiunile cu inimioare facute de mine si mi-a zis apoi: “mereu ii spuneam lui Costi, lasa, o sa se gaseasca o inimioara si pentru tine si o sa faci transplant si va fi bine”. Atunci am simtit ca am facut ce trebuia, ca am continuat un vis, iar toate aceste mici semne sunt niste confirmari ale faptului ca moartea nu ramane pur si simplu o situatie absurda.

A fost o poveste in care s-au amenstecat tristetea, cu optimismul, umorul si momentele de panica. 

Adela Parvu – designer de interior

Camera Ioanei

Am gandit camera ca si cum ar fi facut-o tatal ei pentru ea. Si cum isi vede un tata fiica? Ca pe o printesa! De aceea mi-am dorit ca ambientul sa fie unul feminin, sa existe un baldachin, sa fie totul aranjat cat mai simetric, ca intr-o incapere din cartile de povesti. Apoi, pe langa culori placute, decoratiuni, mi-am dorit ca totul sa fie usor de folosit si functional, in acord cu stilul casei, pe care l-am hotarat toti colegii impreuna: shabby chic reinterpretat.

Am aflat ca Ioanei ii plac fluturii, ceea ce m-a ajutat mult pentru a stabili tema camerei. Da, am folosit multi fluturi si nu doar pentru ca ei sunt decorativi, dar simbolul fluturelui este unul foarte profund. Fluturele exprima sufletul feminin, vara, bucuria si longevitatea. Dar,de asemenea, fluturele simbolizeaza transformarea spirituala si frumusetea. Asa ca mi-am dorit ca toate aceste lucruri sa se regasesca in atmosfera camerei Ioanei, care are patru ani, dar care va creste. 

Cu gandul si la viitorul Ioanei, am fost atenta ca pe langa zona de dormit (pat), zona de joaca din centrul camerei, sa existe si o oglinda (ce nu poate lipsi din camera unei fetite), dar si loc de birou, pentru ca va merge la scoala. De asemenea, am ales un tapet placut, vesel, dar care este potrivit atat pentru o camera de copil, cat si mai departe la varsta adolescentei. Am ales piese de mobilier simple, dar le-am combinat astfel incat ansamblul sa fie cat mai armonios. 

In ceea ce priveste culorile, am ales tonuri de lemn si alb pentru mobila si un verde turcoaz foarte placut pentru pereti, care vine sa ofere un contrast elegant cu rozurile, movurile si alburile folosite pentru decoratiunile textile. De asemenea, acest verde vine sa domoleasca tapetul dinamic, care are nenumarati fluturi, si sa confere o stare de calm si relaxare intregii incaperi. Tapetul imbraca doi pereti, dar in zona ferestrei aceasta suprafata este stinsa cu draperii deschise la culoare, albe.

Am ales multe perne decorative. De ce? Pentru ca mi-am dorit sa creez imaginea de cuib, dar si pentru ca atarnate de perete asigura o protectie in cazul in care Ioana va sari in pat, asa cum fac toti copiii mici. Peste unele dintre perne am prins bucati de dantela decupate din fostele perdele, dar cand Ioana va mai creste, poate infinge in perne desene, flori artificiale, poate prinde poze, astfel incat sa-si faca un panou decorativ cu tot ce-i place ei.

Baldachinul de la pat este simplu de facut. Cu ajutorul unor sine de perdea fixate in plafon, practic am incadrat patul la nivelul tavanului. Am folosit draperii si perdele, patru bucati, deci pe fiecare latura cate o tesatura, astfel incat, daca doreste sa se retraga si sa aiba cuibul ei, sa poata trage draperiile si sa aiba parte de intimitate totala.

Fluturele din sarma si dantela din lucruri reciclate. Pentru ca Ioana are doar patru ani, m-am gandit sa-i confectionez un obiect decorativ, dar totodata si unul de joaca. Desigur, tot la un fluture m-am oprit, unul pentru care am folosit sarma reciclata de pe santier, pe care am modelat-o sub forma de aripi. Apoi am invelit-o in prima faza cu hartie si sfoara, pentru a rigidiza bine totul si a ascunde sarma. Ulterior, am reciclat din perdelele vechi si rupte bucati, care erau in buna stare, si le-am cusut de aripi, iar la final am prins doua sfori pentru ca fluturele rezultat sa poata fi asezat de spatarul scaunului, dar sa poata fi purtat si de catre Ioana pe spate. Si acest fluture este pana la urma un simbol, unul al transformarii, deoarece din casa veche, unde a existat in ultima vreme multa suferinta, o bucata din ceea ce a fost s-a preschimbat in mai bine, in mai frumos si in speranta unei vieti mai luminoase. Sper ca acest fluture sa-i dea curaj Ioanei sa zboare pe drumul ei si sa-si implineasca toate dorintele!

Dragos Isacescu - arhitect

Pozitionarea casei pe teren si repozitionarea accesului in casa m-au obligat sa adopt o gandire putin atipica pentru mine. 

Astfel, am decis sa asez un pavilion de curte in lateral, desi nu era prima mea optiune ca asezare. Zona respectiva am gandit-o ca fiind locul in care familia sa poata sta afara.

Amenajarea intrarii a inclus si amplasarea unui leagan pentru cel mic (o dorinta arzatoare a acestuia).