ß
Cea mai mare dorinta a familiei Anton a devenit realitate cu ajutorul echipei Visuri la cheie!
In numai doua saptamani, Dragos Bucur, Alina Vilcu, Adela Parvu, Omid Ghannadi si Dragos Isacescu au reusit sa transforme o casa distrusa intr-o locuinta de vis si sa le schimbe destinul unor oameni cu care viata a fost dura.
Adela Parvu – designer de interior
Pentru camera lui Vladut am gandit o amenajare in stilul propus de colegii mei Omid Ghannadi si Alina Vilcu, adica una mai moderna. Am tinut cont ca aceasta amenajare sa se potriveasca atat pentru varsta prescolara, cat si pentru varsta scolara si a adolescentei. Am conceput un mobilier cat mai simplu, dar functional. Am inceput cu un dulap generos, care sa devina si placut estetic prin imprimarea unor imagini. Astfel, modelul cu sosele si masini este unul grafic, vesel, dar suficient de stilizat pentru a se potrivi si unui copil mai mare, nu doar unuia de varsta prescolara. Desenele de pe dulap le-am supradimensionat, astfel incat ele sa ajunga peste nivelul scaunului lui Bogdan, dar accesibile lui Vladut, pentru ca cei doi sa se poata juca impreuna pe suprafata acestora cu masinute de jucarie.
De asemenea, pentru ca dulapul sa nu para o piesa masiva in incapere, l-am prevazut decupat in zona centrala pentru amplasarea unui televizor si a unor rafturi deschise. Am ales carcase galbene pentru ca nuanta aceasta solara aduce un plus de optimism si caldura in incapere si amplifica luminozitatea camerei.
Apoi, am legat zona de dulap de cea a patului prin intermediul unui blat lung care serveste ca masa de birou. Sub birou pot sta foarte bine cutiile cu jucarii, care sunt astfel la indemana celui mic, fara sa ocupe centrul camerei, care poate fi folosit ca loc de joaca. De asemenea, blatul de birou nu ascunde caloriferul.
Zona patului am gandit-o ca un loc de canapea pentru viitor, de aceea am comandat panouri tapitate care sa protejeze peretele, dar si sa confere confort, ca spatar. Astfel, cand Vladut va mai creste, zona de dormit nu va fi vizibila atunci cand isi va invita colegii si prietenii in camera lui. In plus, sub patul lui mai exista unul pe rotile, care poate fi folosit la nevoie atunci cand exista musafiri sau ii vin verisorii in vizita, ori va dori unul dintre parinti sa stea cu el. In plus, al doilea pat poate fi folosit ca bancheta de joaca. Intre pat si perete exista un spatiu de depozitare pentru perne si pilote, mobila fiind conceputa cu capac.
Am ales storuri albe pentru a asigura lumina, dar si intimitate in incapere, la nevoie. In plus confera un aer actual, modern si se intretin usor, deci Cristina nu trebuie sa-si bata capul cu ele.
ZONA DE GRATAR
Dragos Isacescu a conceput mobilarea zonei de gratar, iar mie mi-a revenit rolul de a o decora. Pentru a fi in spiritul arhitecturii casei, gandita de Alina, am propus decoratiuni simple pe perete, dar cu iz traditional. Am mizat pe o combinatie de efect alb-negru si rosu. Am vopsit o bucata dintr-un europalet si am decorat-o cu motive simple negre. Apoi am folosit acest suport pentru a fixa cosulete impletite la interiorul carora am montat mere ceramice rosii si respectiv ghivece de flori. Astfel, cu obiecte simple, dar placut asezate, cu nuante ponderate, dar in contrast, am reusit sa obtin in timp scurt o decoratiune de perete care dinamineaza toata zona. La nevoie, Cristina poate folosi acest suport pentru a suspenda de el accesorii necesare bucatariei de vara.
Alina Vilcu - arhitect
Bogdan este un invingator, un luptator, fiind in momentul de fata o persoana cu dizabilitati. Cu asta in minte am plecat in a-i concepe o casa care sa aiba toata ergonomia pentru o persoana cu dizabilitati, dar care sa fie prin excelenta un spatiu firesc, creativ, in care aspectele functionale sa fie integrate si justificate in ansamblu. M-am ocupat de gandirea de ansamnlu a casei pe exterior, precum si de dormitorullui si al Cristinei.
La fiecare casa pe care o fac incerc sa gasesc o tema pe care apoi, impreuna cu toti colegii mei, sa o transpun in toate spatiile interioare si exterioare. Aici am avut de-a face cu o casa batranesca tipica satelor, care apoi a inceput sa sufere diferite transformari, facute de Bogdan si Cristina, pentru a deveni “casa visurilor”. In urma accidentului lui Bogdan, nu au mai putut termina casa, asa ca noi am continuat firesc visul lor. Casa veche care a stat la temelia viitoarei case m-a dus cu gandul la arhitectura traditionala reinterpretata intr-o maniera contemporana si astfel asta a devenit tema proiectului.
Am creat la exterior o casa care pastreaza toate elementele cheie ale casei traditionale, insa le-am esentializat, pentru a-i conferi optimism, functionaltate si AER. Am fost la muzeul satului sa ma inspir atat pentru spatii, cat si pentru decoruri si detalii specifice artei rurale. Am pastrat ideea de pridvor, care este un spatiu de “curatire”, unde lasi grijile exteriorului si intri in linistea casei, insa am ales sa-l execut din lemne suple si panze si sa-l ambientez cu mobilier si plante. Tot exteriorul este alb, specific caselor rurale, insa cu decoruri albastru fume, pe care le-am realizat manual cu ajutorul sabloanelor.
La interior, in dormitor, am simiti ca abordarea cea mai compatibila cu exteriorul este una scandinava, un fel de minimalism “dulce” care combina lemnnul si suprafetele destul de crude si neutre, cu motive colorate si detaliate. Este surprinzator cat de universale sunt anumite detalii decorative in ceea ce priveste arta populara - si asta pentru ca toate au la baza natura, in forma ei cea mai simpla si frumoasa. Tot dormitorul este gandit pentru a putea fi utilizat cu usurinta acum de Bogdan - polite joase, depozitari ergonomice, patul mai inalt pentru a se ridica usor, insa tot spatiul este perfect si pentru atunci cand el se va face bine si va merge. Lucru de care sunt sigura!
Toate printurile au fost create special de mine si sunt de inspiratie scandinava. Le regasim in toate camerele si dau unitate spatiului.
Omid Ghannadi - arhitect
Cazul familiei Anton reprezinta prima mea experienta avuta in cadrul emisiunii Visuri la cheie.
Am considerat important sa invat de la colegii mei tot ce este legat de formatul emisiuni si conditiile de lucru. Nu a fost deloc usor, nu luasem in calcul impactul emotional puternic pe care urma sa il traiesc atunci cand voi cunoaste familia Anton. Primele doua zile nu am inteles absolut nimic, imi venea mereu sa plang gandindu-ma la situatia lui Bogdan si la cum ar fi aratat viata mea daca as fi fost in situatia lui.
In cele din urma emotiile s-au asezat la locul lor si m-am apucat de lucru avand in minte scopul final, acela de a aduce o schimbare pozitiva pentru familia in cauza. M-am ocupat de zona de zi, care contine si bucataria, si de spatiul destinat baii si recuperarii lui Bogdan. Am incercat sa fiu de folos colegilor mei pe cat de mult posibil si astfel echipa noastra s-a sudat repede si frumos.
Am invatat un lucru important de la cazul acesta, am invatat ca munca pe care o facem pentru a ajuta oamenii are intotdeauna un rezultat frumos, fericirea de a darui si de a primi bucuria lor!
Dragos Isacescu - arhitect
Desi familia Anton are mari greutati, pe mine personal m-a surpris starea foarte buna a curtii: curata, ingrijita si colorata.
Principala noastra grija a fost sa-i facilitam deplasare lui Bogdan catre casa si in curte. Astfel am construit un sistem de alei si rampa prin intermediul carora sa se poata misca singur, fara ajutor .
Pentru ei am facut in lateralul casei o mica terasa cu o bucatrie de vara. Un loc de luat masa afara. Pentru copil am amplasat o trambulina, chiar langa locul in care am mutat spatiul de exercitii al lui Bogdan. Acest spatiu l-am asezat sub un copac mare, astfel incat sa poata exersa la umbra. Locul in care era amplasat initial era foarte insorit si nu putea face exercitii din cauza caldurii.
Mi-am dorit sa imbogatesc intrarea in casa prin plante diverse si sa minimizez pe cat posibil impactul vizual al rampei pentru scaun.