ß
Ema a fost eliminată ieri din competiția Survivor România 2025, după un duel dificil alături de Larisa Popa. Astăzi, ea ne-a oferit primele declarații despre participarea în concurs, dar și despre planurile pe care le are pentru viitor.
Gallery
Să știi că am mai multe emoții acum decât în timpul jocului. Acolo, simțeam că fac parte din toată nebunia și trăiam foarte intens, dar fără emoții. Abia așteptam să mă duc la joc, abia așteptam să intru pe traseu, simțeam că nimic nu mă poate învinge. Uneori, psihicul e mai puternic decât fizicul și și-a spus cuvântul.
Nu am văzut primul episod încă pentru că eu am ajuns după acasă, dar o să mă uit. Eu am fost singura fată care a sărit în sus de bucurie că am fost împărțiți astfel, pentru că în viața de zi cu zi, noi ne confruntăm încă cu această paradigmă conform căreia femeile se luptă să ajungă la același nivel cu bărbații. Faptul că noi facem lucrul ăsta, și muncim, și avem grijă și de casă, să fim și drăguțe... pe mine m-a hrănit mult, mi-a plăcut ideea. Mă așteptam ca acest sezon să fie uimitor, să îi surprindă pe cei de acasă. Mie mi-a plăcut toată experiența Survivor și Survivor nu reprezintă doar traseul acela unde câștigi recompense, acel joc doar îți dă un impuls ca să te simți mai puternic. Experiența reală o trăiești în camp alături de alți oameni, care au o gândire diferită... Insula mi s-a părut minunată! Dormitul în ploaie, Doamne! Mă uitam la cer și nu îmi venea să cred că fac parte din proiectul ăsta minunat, unde mulți vor să ajungă. Deja mă simțeam o câștigătoare pentru că am ajuns acolo și că pot să mă bucur de parcursul meu, indiferent cât de lung sau de scurt ar fi fost.
Cu condițiile am fost perfect! Mama natură m-a ajutat să trăiesc extrem de intens acolo. În schimb, există și alte gânduri care te apasă și care nu sunt difuzate la TV, cu toate că noi suntem filmați 24/7. Ca fizic, nu te simți lipsit de hrană sau de căldură, ci te simți lipsit de iubirea de acasă, de prieteni... Acolo trebuie să câștigi și încrederea coechipierilor, lucru care pe mine m-a bătut.
Eu am stat foarte puțin acolo, am reușit să demonstrez puțin, dar faptul că eram mică și a naibii cumva a dat peste cap teoriile lor.
Eu cred că ne este greu uneori să rezonăm cu propriile gânduri, e greu să ne gândim că ceilalți ne vor accepta ideile. Eu m-am înțeles foarte bine cu Diandra și Alexia, apoi am început să o înțeleg și pe Silvia mult mai bine, fiind amândouă mămici. În schimb, cred că toate celelalte fete vor ajunge foarte departe pentru că știu să se perinde printre probe și să ajungă câștigătoare. Acest lucru înseamnă un Survivor adevărat - să știi cum să ajungi în finală.
Larisa a fost foarte bună și foarte motivată. Eu aveam o luptă în mine - de a lupta și a nu lupta, de a merge acasă sau nu - și m-am bucurat că am avut o parteneră de joc atât de motivată. Probabil, dacă aș fi fost cu o persoană asemenea mie, nu ar fi luptat atât de mult, iar duelul n-ar fi ținut atât de mult. Îmi părea rău că am pierdut, dar și bine că mă voi întoarce acasă. Am simțit că în ziua aceea nu am fost destul de puternică, iar acea zi a fost definitoare.
Prima dată mi-am luat copiii în brațe, normal. Răzvan a fost foarte fericit că am venit acasă și mi-a spus că a fost foarte mândru de mine că am reușit să depășesc anumite temeri și acum spune că nu am cum să mai spun că nu pot să fac ceva, dacă am rezistat la Survivor. A văzut că m-am luptat cu băieții, eu oricum sunt o persoană mai „bărbat”. Aseară m-a certat pentru că nu am tras mai mult de mine.
M-am uitat cu Noah aseară la emisiune, chiar dacă ei de obicei dorm la ora aia, am făcut o excepție. Când s-a terminat emisiunea, a început să plângă. L-am întrebat de ce plânge și mi-a spus că pentru că n-am câștigat. Am încercat să îi explic că totul este bine, că m-am întors acasă lângă el, dar el zicea că trebuia să câștig. I-am explicat că uneori în viață este bine și să pierzi.
Azi i-am spus lui Răzvan că îmi doresc atât de mult să luăm o pauză. Noi, de obicei, când ne luăm o pauză încă muncim, iar acum i-am zis că avem nevoie de o adevărată pauză de la tot ce ne înconjoară. Pentru mine a fost foarte frumos că am fost pe insulă și priveam cerul și mă gândeam la ei... simțeam că respir în sfârșit și că nu sunt ghidată de deadline-uri. Pe mine m-a relaxat mult psihic și i-am zis că trebuie să facem asta câteva zile, până ne întoarcem la treburile cotidiene. După asta, trebuie să revenim în forță că suntem o echipă de Survivori! Pe noi ne reprezintă emisiunea asta și, ei chiar dacă au fost survivori acasă, trebuie să îi învăț că așa trebuie să fim mereu! Nu știu ce proiecte o să am în viitor, vedem ce ne rezervă viitorul.