Sebastian s-a născut cu tetrapareză spastică, dar a crescut cu ideea că este un copil normal și că trebuie să se poarte ca atare.
A crescut luând bătaie la lapte gros, cu julituri, mingi de fotbal în cap. Spune că doar din copac nu a căzut. Zice că mai jos de pământ nu ai cum să cazi.
Faptul că este imobilizat l-a făcut să se gândească mai mult la lucruri. A început să citească mult, să schimbe finalul poveștilor în minte, iar următorul pas a fost să înceapă să scrie. În acest moment a scris 6 volume de poezie.
Pasionat de teatru radiofonic a început să facă cursuri de actorie și se gândește să scrie câteva piese de teatru radiofonic.
Vorbește cu haz și autoironie despre viața lui. Își amintește despre momentul în care i-a căzut o ganteră în cap la kinetoterapie și era să moară sau de momentul în care mama l-a pus pe Sebastian și pe fratele sau să stea în genunchi pentru că făcuseră prostii.
Îi place autoironia și îl citează pe Woody Allen care a spus: “comedia nu este decât o tragedie peste care a trecut timpul”.
Urmărește emisiunea integrală pe VOYO.
Gallery