Paun Valentin: “Dansul si muzica sunt cele mai frumoase modalitati de exprimare”

Redacția Redacția

Actualizat 23. 3. 2011

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Paun Valentin a prezentat in cea de-a cincea editie “Romanii au talent” un dans ce l-a facut sa rada atat de tare pe Andi Moisescu incat a apasat din greseala pe X.

“M-am nascut in Bucuresti la data de 5 august 1987. Parintii mei sunt Paun Marin in varsta de 56 de ani si Paun Vasilica in varsta de 50 de ani. Am 2 frati mai mari: Paun Florin 29 de ani si Paun George 27 de ani. Tatal meu munceste la editura Facultatii de Medicina iar mama este contabila unei firme de aparate digitale”. George este DJ dar in ultima perioada nu prea s-a ocupat de lucrul acesta. In momentul de fata are un spatiu unde organizeaza impreuna cu cativa prieteni petreceri. Florin are si un loc de munca, se ocupa de reteaua informatica a unei facultati din Bucuresti. Florin canta muzica rap, a aparut pe cateva compilatii, are cateva colaborari cu artisti cunoscuti ca plan de viitor.

“Cel mai interesant lucru legat de mine si fratii mei este ca cel mare (Florin) este atras si chiar implicat in muzica rap, cel mijlociu George este DJ si eu sunt topit dupa dans”.

Valentin locuieste impreuna cu parintii si cei doi frati in Bucuresti, intr-un apartament. Fratii nu sunt casatoriti. Valentin nu a lucrat pana in prezent. Parintii si fratii l-au sustinut cel mai mult in tot ceea ce a facut

Paun Valentin este student la Facultatea de Tehnica Dentara
Dar, pana la dans am avut si alte incercari in viata. Primul a fost scoala. “Am absolvit Liceul Teoretic “Benjamin Franklin” profil matematica informatica, dar mi-a fost destul de greu sa decid ce sa fac dupa. Intr-un final m-am inscris la Universitatea Spiru Haret, dar am renuntat in anul 2 de studiu din 2 motive: mi-am dat seama ca am ales un domeniu care nu ma atragea foarte mult si desigur scandalul cu licenta universitatii, motiv care a fost si decisiv in alegerea mea. Nu stiu daca a fost o greseala sau nu dar a urmat o perioada neagra pentru mine. Aproximativ 2 ani de zile mi-am tot cautat locul incercand sa gasesc tot felul de domenii. Am incercat sa ma angajez dar era destul de greu pentru mine neavand nici un fel de experienta in vreun domeniu. Ma gandeam sa incerc alta facultate, alt profil. Am incercat sa revin la fotbal (subiect care o sa il dezvolt mai jos) si nu se lipea nimic de mine. In schimb, ce era mai usor se intampla: eram "baiat de cartier" fara sa imi doresc asta. Dupa destule incercari si remuscari din cauza renuntarii la facultate, cu ajutorul familiei am decis sa incerc din nou si am reusit. Am studiat pe toata perioada verii si am reusit sa trec examenul de admitere in cadrul Medicinei Dentare...mai exact Tehnica Dentara. Acum ma aflu in al 2 lea semestru al primului an de studiu”. Prima data s-a gandit sa mearga la stomatologie dar trebuia sa faca 6 ani asa ca s-a orientat spre Tehnica Dentara, unde nu trebuie sa urmeze decat trei ani de facultate.

Valentin este pasionat si de fotbal
“In ceea ce priveste fotbalul este o poveste destul de ciudata. Tata ( fost fotbalist la randul sau) a vazut ca am atractie fata de acest sport inca de la varsta de 7-8 ani. Astfel ca la varsta de 9 ani m-a inscris in cadrul unui club. Eram fericit si simteam ca asta vreau sa fac. In perioada junioratului am activat la mai multe cluburi, dar cea mai semnificativa bucata de timp am petrecut-o la Icsim Bucuresti, cu perioade bune si mai putin reusite. In ultimul an de juniorat am decis sa ma transfer la Juventus Colentina.

Acesta avea sa fie si locul unde s-a intamplat cel mai ciudat lucru din viata mea. Intr-o zi de vara, dar cu o ploaie torentiala, eram la antrenament. Imediat dupa sfarsitul antrenamentului m-am dus la dusuri si fara sa stau sa ma usuc sau sa gandesc macar am iesit inapoi in ploaie. A 2 a zi m-a lovit o raceala puternica si am fost nevoit sa stau in pat 10 zile. Am revenit la antrenament si imediat a 2 a zi am racit iar.

Am zacut inca o saptamana. Din nou antrenament,si a 2 a zi raceala. Ca orice parinte mama s-a speriat si m-a dus sa fac un set de analize si nu degeaba. Sistemul meu imunitar slabise considerabil. La putin timp dupa am racit din nou si am facut ce faceam de obicei. Medicamente peste medicamente doar ca de data aceasta a fost nevoie de o singura pastila si la numai 1 minut dupa am simtit ca ma furnica tot corpul. Evident ca nu am suportat si m-am scarpinat si la numai 2-3 minute dupa simteam cum se umfla toate locurile in care ma scarpinasem. Am preferat sa nu ii spun mamei mele, m-am gandit ca e o chestie de moment si nici nu e cazul sa o speri mai rau.

Doar ca a 2 a zi m-am speriat eu cand s-a intamplat exact aceeasi chestie cu alt medicament.Astfel ca peste cateva zile am fost cu parintii la un specialist in alergii unde am facut un intreg set de teste si analize. Rezultatul a insemnat si despartirea de fotbal: alergie medicamentoasa.Aveam in mana 4 foi A4 fata-verso cu denumiri de medicamente si substante care imi erau interzise si aici erau incluse absolut orice pastila de raceala, orice antibiotic si multe, multe altele. Am facut un tratament de intarire al sistemului imunitar insa rezultatele au fost destul de palide, asa ca a fost nevoie sa renunt la fotbal.

Pasiunea lui pentru dans
Insa pana la urma am realizat ca exista totusi ceva care inca pot sa fac si sa o fac cu placere. Si anume sa dansez. Cred ca sunt foarte putini dansatori in lumea asta care sa nu inceapa cu propozitia: marea mea inspiratie vine de la Michael Jackson. A fost, este si va fi unic si cel mai bun in tot ce s-a implicat. A fost inovator in muzica, in dans, in moda si cel mai important in sentimente. Nu cred ca este in stare sa imprastie toata Romania iubire cat sa egaleze vreodata iubirea lui si a celei din jurul sau. A deschis minti si suflete indiferent de natie, varsta, rasa si mod. Respect si iubesc tot ce a facut pt totdeauna. Si cu tot interesul pt el am inceput sa il imit inca de la 6-7 ani.

Aveam rude, prieteni, chiar si vecini care ma rugau sa dansez ca Michael Jackson cu orice ocazie. Cu timpul insa incepeam sa constientizez ca e imposibil sa ajungi la un asemenea nivel si am acceptat si alte stiluri de muzica sau dans, fara insa a ma indeparta vreodata de el pt ca imi este imposibil, nu trece zi fara sa privesc sau sa ascult creatiile sale. Drept urmare, in urma cu aproximativ 5 ani de zile am gasit si acest stil care cred ca mi se potriveste 100% si anume popping sau electric boogaloo.

Aveam o placere fantastica sa privesc miscarile si expresivitatea acestui dans, dar ce m-a atras cel mai mult a fost faptul ca incercam miscarile si marea majoritate imi ieseau din prima. Asta cred ca inseamna "nativ" de fapt. Am fost acaparat complet si fara sa calc vreodata intr-o sala de dans, fara sa iau lectii de dans sau sfaturi macar de la un expert in domeniu mi-am cultivat talentul. In ultimele luni chiar am ajuns sa fac antrenamente si fara sa vreau pentru ca am un grup de prieteni care ma solicita de cate ori au ocazia oriunde ne-am strange si oricare ar fi motivul pt care ne-am strans, trebuie sa dansez. Si s-a intamplat peste tot, in casa, prin parcuri, in oras, in magazine sau cluburi etc.

“Dansul si muzica sunt cele mai usoare si frumoase modalitati de exprimare”
Acest fapt, consider eu, se datoreaza unui singur lucru. Dansul si muzica in general, sunt fara indoiala cele mai clare, usoare si frumoase modalitati de exprimare. Printr-un sunet, un gest, o miscare poti arata sau spune atatea lucruri, trairi sau sentimente.

Este o arta cu siguranta si nu ma refer la mine in mod special, ci la toti cei care au gasit in asta o implinire. Exista totusi o diferenta. Sunt dansatori buni, care ajung la un nivel acceptabil prin munca si seriozitate si am tot respectul pt ei si mai sunt dansatorii excelenti care danseaza mai intai in camarutele inimii si dupa aceea in exterior.

Daca dansezi pt ca o faci bine e ok, dar daca dansezi pt ca simti ca asta te face sa zambesti si sa traiesti, atunci cu siguranta ai gasit ce cautam toti: drumul care ne duce in locul unde ne simtim impliniti. Asa ca vreau sa ii multumesc lui Dumnezeu pt ca de fiecare data ne aseaza in cale 2 drumuri: unul intunecat plin de incercari si unul limpede cu la fel de multe incercari dar cu mai multe luminite decat are Bucurestiul de sarbatori. Pot sa zic ca am mers pe ambele, dar vreau sa raman sa vad luminitele.

Intra pe romaniiautalent.protv.ro si cum a dansat Paun Valentin!