Paul cântă la acordeon de la 6 ani, dar ideea a pornit de când avea 2 ani. Povestește că la botez cineva i-a dăruit un acordeon, pe care părinții lui îl țineu pe dulap. Fiind roșu, îi atrăgea atenția și mereu îl cerea să se joace cu el. Atunci părinții au spus că trebuie să facă ceva și l-au dat la școala de muzică. Acolo, în primul an, avea de învățat un repertoriu de 10 melodii, pe care le-a învățat mai repede decât ceilalți copii. După 6 luni, el știa toate piesele, cu toate că nu învățase încă să scrie și să citească. Fără să știe notele, auzea ce cânta profesorul și reproducea pur și simplu.
Cam pe la aceeași vârstă l-a dat la școala de muzică și pe băiatul său Andreas, care întâi a studiat pianul. A avut și numeroase premii pe țară, până în clasa a zecea. Născându-se cu acordeonul în casă, a învățat cu tatăl lui. Când a mai crescut, a început să fie luat la spectaolele și la evenimentele trupei condusă de acesta.
Paul este singurul acordeonist din țară care abordează mai multe genuri muzicale și an de an prezintă acest instrument la târgul internațional de instrumente muzicale, loc unde se întâlnește cu cei mai mari acordeoniști din lume, de marcă mondială.
Cea mai mare realizare pe plan profesional este că a reușit să-și facă un renume în acest domeniu, cu toate că nu vine dintr-o familie de muzicieni. Se simte extrem de mândru că e împreună cu băiatul lui pe scenă, cântând cot la cot. Consideră că el îi va duce numele mai departe în lumea artistică.
Gallery