Viorel Scanteie

Redacția Redacția

Actualizat 21. 5. 2015

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Romanii au talent, sezonul 5 - Semifinala 3 In primavara lui 2006, dupa indelungi cautari pe internet am gasit, in sfarsit, un cuib de Ciobanesc Olandez in Franta, la Bordeaux. Foarte incantat de liniile de sange care se regaseau in pedigree-ul viitorilor parinti, am luat legatura cu proprietarii cateilor si astfel am trimis avansul pentru o femela de ciobanesc olandez, care urma sa vina pe lume la sfarsitul lunii decembrie 2006. In 31.12.2006 a venit pe lume BRIGITTE DES CROCS DE L'OLYMPE , un caine cu "sange albastru ", pe care ulterior l-am botezat BIBI. Calatoria cu masina pana in Franta, cu plecare din Sibiu, a fost ea insasi o aventura anevoioasa (cca. 2000 km), dar care a fost motivata de gandul ca acolo undeva ma astepta un suflet. Asadar, am gasit intr-un mic sat situat la cca. 50 km de Bordeaux in "inima" unei paduri, 7 pui de ciobanesc olandez, in varsta de 6 saptamani, care isi asteptau viitorii stapanii ce urmau sa vina din diferite colturi ale Europei. Dupa cateva ore m-am hotarat asupra unei fetite, care parea foarte dominanta, desi era un pic mai mica ca si statura decat surorile ei. Povestea noastra, Bibi & Vio, a continuat fabulos, cu anii intregi de antrenamente zilnice, sacrificii in plan financiar, dar mai ales personal, care au transformat-o pe BIBI in: ONE IN A MILION DUTCH SHEPHERD! In anul 2013, ajunsi acasa de la Cupa Mures, am observat ca Bibi avea o umflatura la incheietura piciorului din fata. Intrucat dupa cateva zile aceasta nu s-a desumflat, am hotarat sa ii fac o radiografie. Rezultatul a fost dramatic: CANCER OSOS. Intrucat medicul veterinar din Sibiu mi-a recomandat amputarea membrului, chiar de sus, inainte ca tumoarea sa se duca in plamani, am inceput sa consult mai multi specialisti, medici veterinari. Prin ingaduinta unor oameni cu "suflet mare " am reusit sa facem un CT intr-o clinica privata din Medias. Interpretarea care mi-a fost data a confirmat diagnosticul dat anterior de cei 3 medici veterinari: CANCER OSOS. Nu am putut accepta raspunsurile primite, motiv pentru care m-am urcat in masina si astfel am ajuns la cea mai mare clinica veterinara din Europa, la Viena. Am consultat un mare specialist in oncologie, care dupa un nou CT a confirmat cancerul osos, afirmand ca Bibi mai are maxim 1 an de viata de trait. Cu lacrimi in ochi m-am gandit ca daca 5 specialisti, fara sa stie unul de celalalt, au pus acelasi diagnostic, chiar daca nu puteam sa accept, este mai bine sa merg pe varianta propusa - de AMPUTARE! Asa a inceput  "lectia de viata" pe care mi-a dat-o Bibi. La doar 2 zile de la amputarea piciorului cobora 4 etaje si le urca singura, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. La mai putin de 6 luni am reinceput antrenamentele, care spre uimirea tuturor, nu scoteau in evidenta handicapul fizic  al lui Bibi.