Marian Sas

Redacția Redacția

Actualizat 21. 5. 2015

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Romanii au talent, sezonul 5 - Semifinala 3  M-am nascut in anul 1993. De la mama mostenesc indemnanarea si abilitatile practice. De la tatal meu mostenesc forta.  Fiind cel mai mic din familie, am fost foarte rasfatat. De mic, specialitatea mea au fost cearsafurile. Le foloseam drept cortine si adesea aranjam in curte o scena improvizata, chemand copii din vecini sa joace in piesele mele. Astfel am descoperit unul dintre talentele mele si atractia catre artele spectacolului. Cred ca aveam in jur de 5 ani. Talentul pentru silk si contorsionism mi l-am descoperit tarziu. Mobilitatea o am nativa, insa de mic mi-am exersat-o. Acum patru ani, de ziua mea de nastere, am fost la spectacolul de street dance al unchiului meu. Acolo am asistat la un show de acrobatie aeriana si silk. In momentul acela am fost fascinat si am decis ca trebuie neaparat sa fac si eu asta. Am intrat in trupa din care facea parte unchiul meu, cu care am repetat 2 luni. In timpul antrenamentelor, erau agatate de tavan silk-uril celorlalti colegi, la 7 metri inaltime si nu aveam voie sa ne urcam pe esarfele lor. Fiecare si le agata singur. Trebuia astfel sa iau silkul lung de 8 metri si greu de 15 kg, il puneam dupa gat si timp de ½ ora, neavand inca forta, incercam si urcam pe franghia pe care agatam, de-mi faceam rani la picioare. Asta s-a intamplat timp de o luna, pana am capatat forta.  Apoi a urmat o etapa in care am nu am mai practicat fizic dansul aerian (aerial silk); in schimb, m-am  documentat mai bine despre acest sport si m-am pregatit psihic mai bine. Intr-o zi, m-am urcat in tren si am venit la Bucuresti, de unde mi-am procurat recuzita (esarfele). Intors inapoi in Constanta, i-am cerut tatalui meu cateva carabine, o cadrula si cateva franghii.  Colegii mei, cand treceau pe langa sala de sport, spuneau: „Ia uite-l pe Sas, iar e pe sarme!” Intr-un mod placut, cred ca ei au constituit cel mai sincer si devotat public al meu. Cursuriam urmat o gramada.Insa numai de silk, nu. Nu exista o scoala in Romania in care sa inveti asa ceva. Am facut teatru, muzica (vioara), canto, psihologie, coregrafie (Asociatia PanArt). Toate acestea au contribuit la dezvoltarea mea intrapersonala. Cand esti acolo sus, iti trebuie un psihic foarte tare, care sa fie exersat. Coplesitor e si atunci cand iti vezi munca incununata de succes.  De la acest show am o singura asteptare: aceea de a crea o poveste.