Razvan Iovite

Redacția Redacția

Actualizat 6. 5. 2015

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Romanii au talent, sezonul 5 - Semifinala 1  Ma numesc Iovite Razvan si am 21 de ani.  M-am nascut in 26.04.1994 in Baia Mare si sunt mezinul familei. Intr-o zi, cand eram in clasa a VI-a, fratele meu a venit acasa din oras pentru a-mi spune ca a vazut niste trucuri de magie. El incepuse sa-mi povesteasca ce fel de trucuri au facut oamenii pe care i-a intalnit. Din acel moment mi-am adus aminte ca vreau sa uimesc oamenii cu magie. Astfel am inceput sa invat cum sa devin un magician. Dupa ce am studiat timp de un an, am ajuns sa imi surprind colegii cu trucurile mele. Sfarsitul clasei a VII-a a marcat inca o schimbare in viata mea. M-am inscris la handbal si in timp am ajuns impreuna cu colegii mei sa jucam cu cele mai bune echipe din zona Maramuresului, dar nu asta era important pentru mine, ci faptul ca il vedeam pe fratele meu in tribuna fiecarui meci. Datorita sustinerii din partea fratelui meu am ajuns sa primesc diploma pentru cel mai bun portar al unui turneu in numai un an de antrenamente. Dupa ce am terminat clasa a VII-a am intrat la un liceu economic.  Dupa ce am descoperit magia pe care Dynamo o practica, m-am indragostit de ea. Asa am ajuns sa reincep sa exersez incontinuu - atat acasa, cat si la scoala. Intr-un final le-am aratat un truc unor prieteni, iar reactia lor a fost una placuta, una de uimire, de surprindere. Asta m-a determinat sa imi reiau rolul de magician.  Am facut tot mai multe trucuri in fata colegilor, am devenit din ce in ce mai cunoscut, toata lumea ma intampina calduros.  La sfarsitul clasei a XII-a am fost invitat la balul bobocilor, ca invitat special, pentru a-mi practica trucurile de magie. De data aceasta n-am mai avut emotii, totul a decurs ca la carte, nu a fost nici macar o singura persoana care sa ramana neimpresionata. A fost o perioada in care am renuntat la magie, am inceput sa lucrez ca si ospatar la nunti. Varul meu m-a invitat la ziua de nastere a nepotului meu si l-am intrebat in gluma daca ar trebui sa aduc si cartile sa-i fac o surpriza. Fara nicio ezitare, a spus “Da!” pe un ton foarte fericit. Odata ce am intins cartile pe masa, lumea a inceput sa ma inconjoare fiind foarte curioasa de ce urma sa fac. Dupa ce mi-am prezentat trucurile, “publicul” a ramas surprins de talentul pe care il am, incat mi-au cerut sa fac mai multe acte de magie.