Emy Dragoi

Redacția Redacția

Actualizat 12. 5. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

M-am născut în Prahova, într-o familie de muzicanţi de pe Valea Slănicului. Părinţii mei, unchii, rude mai îndepărtate, cu toţii erau vestiţi, fiind chemaţi la nunţi şi la alte petreceri. Tatăl meu dădea lecţii de acordeon şi păstrez vie imaginea din verile copilăriei mele când, sub nucul din curte, stătea ore în şir înconjurat de elevi.  Ambii părinţi cântau atât instrumental, cât şi cu vocea, fiind apreciaţi mai ales pentru interpretarea vechilor piese lăutăreşti. Întreaga mea copilărie, ca de altfel întreaga mea viaţă, este legată de muzică. Sunt extrem de numeroase amintirile, dar nu am uitat niciodată  şi nici nu voi uita ziua în care, atunci când aveam doar 3 ani, am primit în dar primul meu acordeon. Tatăl meu  a fost uimit să constate că încă de  atunci puteam reproduce cu mare uşurinţă melodiile pe care le cânta pe clapele acordeonului tatăl meu, care mi-a fost şi primul profesor. M-am născut  şi am crescut într-o familie pentru care muzica a fost şi continuă să fie totul. Ca urmare, sprijinul a fost permanent. Am invatat sigur. Pe lângă pregătirea muzicală din familie, am urmat cursurile Liceului de Artă din Ploieşti. Apoi, am plecat în Franţa, unde am frecventat Academia  Bill Evans şi am avut prilejul să cunosc şi să concertez cu unii dintre cei mai mari acordeonişti ai Franţai şi chiar ai lumii.  Am obţinut numeroase  premii, printre  acestea titlul de  “Acordeonistul anului în Franţa”. De asemenea, am câştigat distincţii la diverse concursuri şi festivaluri internaţionale. Însă, totdeauna am considerat şi continuu să consider că de fapt cel mai valoros premiu este cel pe care ţi-l acordă publicul prin aprecierea sa.  Este, fără îndoială, o moştenire de familie acest talent, atât pentru mine cât şi pentru surorile mele. Nu pot să exprim în cuvinte marea iubire pentru soţia mea, de aceea i-am dedicat un intreg album intitulat “Baladă pentru Claudia”. In viitor ma vad acolo unde m-am simţit şi mă simt cel mai bine: pe scenă. Din  respect pentru public,  niciodată nu sunt mulţumit de ceea ce fac şi totdeauna îmi propun mai mult.  Am admirat totdeauna pe cei care au reuşit să facă performanţă într-un domeniu sau altul, deci şi în cel muzical. Sigur că mă raportez la cei buni din domneiu, dar nu pentru a-i copia, ci pentru a reuşi la rândul meu să fiu din ce în ce mai bun.  Am iniţiat de câţiva ani un proiect care se numeşte “Academia Emy Drăgoi, în cadrul căruia   doresc să dezvolt o metodă proprie de iniţiere  pentru cei care vor să deprindă tainele acordeonului – un instrument încă necunoscut din perspectiva multiplelor sale valenţe interpretative şi componistice.   Consider ca oamenii ar cumpara bilet la show-ul meu. După premiile importante obţinute, a fi din nou în faţa publicului şi a obţine aplauzele sale ca o recunoaştere a talentului meu reprezintă tot ceea ce mi-aş putea dori.