Musical Art

Redacția Redacția

Actualizat 30. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Nedere Raul-Emilian-Musical ART  Ma numesc Nedere Raul-Emilian, m-am nascut pe 13 septembrie 1995 in Bacau si fac beatbox in trupa Musical ART. Parintii mei s-au cunoscut acum 20 de ani. Mama este vazatoare la un magazine, iar tata sta acasa si are grija de noi. Mi-am descoperit talentul la 16 ani. Eram afara cu Andi si mai multi prieteni si am inceput sa scot niste sunete ciudate, apoi am descoperit fenomenul beatbox pe youtube si am inceput sa imit acele beaturi. Parintii m-au sprijinit in tot ceea ce fac si prietenii la fel.  Am avut mai multe performante in decursul aniilor, am cantat cu Puya la un bal, am avut peste 50 de spectacole, dar cea mai mare realizare a fost cand am primit 3 de “Da” la “Romanii au talent”.  Nu mostenesc pe nimeni din familie. Peste cinci ani vrem sa fim cunoscuti de toata lumea.  Experienta de la “Romanii au talent” a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea. A fost un moment unic, pe care nu am sa-l uit niciodata. Cu banii castigati mi-as cumpara o casa si as construi un studio profesional. Calin Andi-Nicusor-Musical ART Calin Andi Nicusor. M-am nascut pe 3 decembrie 1996 in Bacau, sunt elev si beatboxer in trupa Musical ART.  Am avut si inca am o copilarie frumoasa, imi place foarte mult sa ma plimb prin oras cu prietenii, sa merg la petreceri. Cu alte cuvinte, nu vreau sa ma maturizez niciodata. Pasiunile mele sunt skate-ul, bmx-ul si beatbox-ul. Mi-am descoperit singur talentul, dintr-o joaca cu prietenii. In ceea ce fac nu pot sa spun ca am primit prea mult sprijin din partea familiei, dar prietenii, fiind incantati de talentul meu, m-au invitat la diferite petreceri sa fac beatbox.  Peste cinci ani ma vad in turneu mondial cu trupa mea, MUSICAL ART. Vreau sa ajung cel mai bun in ceea ce fac, vreau sa ma depasesc pe mine. Nu ma compar cu nimeni. Banii care o sa-i castigam vor fi investiti in noi si in ceea ce facem pentru a aduce ceea ce facem la un nivel mult mai inalt. Cu o parte din bani o sa-mi ajut familia. Ungureanu Razvan – Musical ART  M-am nascut in comuna Balcani, satul Frumoasa, judetul Bacau, pe data de 02.03.1997 si sunt breakdancer in trupa Musical ART. Parinti mei sunt niste oameni minunati , care au muncit din greu sa ne tina in liceu pe mine si pe fratii mei. Am avut o copilarie destul de linistita, in clasa a VI-a am aflat de curentul Parkour care m-a fascinat si din joaca am inceput sa sar peste bancile din clasa si pe parcurs am invatat sa fac flipuri. Am inceput sa ma documentez, sa ma uit la tutoriale si sa invat putin cate putin. Parintii mei au inceput sa ma sustina in ceea ce fac abia dupa ce au vazut ca am ajuns la “Romanii au talent”, inainte ziceau ca e o „nebunie a mea”. De cand sunt in Musical Art am avut peste 50 de spectacole caritabile in Bacau, un spectacol in Buhusi si unul intr-o comuna de judetul Bacau. Peste cinci ani mi-as dori sa am propria mea casa, performante si succes cu Musical ART. As vrea sa ajung cat de sus se poate, imi doresc sa am succes cu trupa.  Daca as castiga, as investi banii in formarea mea profesionala.  Simion Daniel-Musical ART  M-am nascut in Bacau,pe data de 29.09.1997, sunt elev si lider al trupei Musical ART  Parintii mei sunt niste oameni minunati care m-au crescut din putinul pe care il aveau. In prezent amandoi sunt someri. Copilaria mea nu a fost una prea fericita, am fost nevoit sa ma maturizez rapid din lipsa banilor, m-am concentrat foarte mult pe ceea ce am sa fac in viata si am renuntat la copilarii si jucarii de la varsta de 13 ani. M-am axat serios pe scoala, chiar daca nu aveam toate caietele necesare si bani ca toti copiii, reuseam sa ma integrez foarte bine. In prezent sunt elev la Liceul cu Program Sportiv Bacau, sunt presedinte CSE (Consiliul scolar al elevilor) si membru CJE (Consiliul judetean al elevilor). Talentul l-am descoperit acum 2 ani cand am primit de la tata un saxofon, mi-a placut foarte mult acest instrument. Cu alte cuvinte ii datorez tot tatalui meu. Prietenii si familia m-au sprijinit foarte mult si datorita incurajarilor primite din partea lor ne-am incercat norocul la “Romanii au talent”.  N-am urmat decat 2 luni Scoala de arte, atat cat sa invat notele muzicale si gamele pentru a ma descurca singur. Adevarul este ca nu mi-am permis mai multe ore pentru ca n-am avut bani. Relatia mea de iubire este una de poveste. Am o relatie de 2 ani si un pic cu minunata mea prietena pe care o iubesc foarte mult. Ea a avut un rol foarte important in viata mea, ea m-a "impins" de la spate si uneori m-a adus cu picioarele pe pamant. Numele ei este Andreea.  Peste 5 ani vreau sa ma stabilesc bine la casa mea, vreau sa-mi ajut parintii si sa am o viata fericita alaturi de prietena mea. In viitor vreau sa urmez Facultatea de Psihologie. Vreau sa ajung cat mai sus, vreau sa-mi depasesc conditia si sa fac ceva in viata pentru a trai mai usor.  “Romanii au talent” a insemnat o poarta catre o noua viata.  Daca vom castiga o sa investim banii in noi si in ceea ce facem. Cu o parte din bani o sa-mi ajut familia.  Cred ca oamenii ar cumpara bilet la show-ul nostru pentru ca mare parte a spectacolelor noastre au fost cu bilete si se vindeau in numar de 2000-3000.  Raducanu Cristi-Musical ART M-am nascut in Bacau, pe 4 august 1996. Sunt elev in clasa a XI-a la Colegiul Tehnic “LETEA” Bacau, fac parte din trupa Musical Art, sunt lider in alta trupa, 3Run Bacau. În timpul liber eu fac antrenamente de parkour si ii ajut si pe altii sa practice acest sport. Parintii mei au copilarit in Bacau; aici s-au cunoscut si s-au casatorit. Ei sunt  doi oameni minunati, care lupta pentru a ne creste frumos pe noi, cei trei copii.  Darius Gabriel este fratele meu mare, are 20 de ani, a terminat liceul si este interesat de muzica, în special muzica instrumentala; face parte din trupa Playlist;  Denis Vasile este fratele meu mai mic, are 10 ani si este elev in clasa a III-a în Bacau. Când eram mic am locuit la casa.  Îmi amintesc ce frumos era când ma jucam cu tata si fratele meu prin curtea casei. Îmi placeau desenele animate si ma uitam la Tom si Jerry, Ciocanitoarea Woody si Oliver Twist. Pe la 7 ani am avut un accident: ma jucam în parc si, din neatentie, m-a lovit un leagan la cap. Urmarile au fost neplacute: s-a format un hematom lânga creier si a trebuit sa fac operatie urgent. Mama a împrumutat bani si m-a dus la Iasi pentru operatie. Din fericire totul a decurs bine, medicii au facut minuni, operatia mea la cap a reusit si m-am recuperat repede. Dupa acest incident, eu nu am voie sa fac sport, dar eu nu am renuntat de tot la sport. Parintii mei nu ma lasau, dar pâna la urma au fost de acord cu mine si ma  lasau sa fac putin sport. M-am apucat de Parkour la 11 ani: m-au ajutat niste prieteni buni, mai mari decât mine. Am practicat Parkour prin parcuri timp de un an împreuna cu ei, apoi l-am întâlnit pe Claudiu care m-a ajutat sa evoluez.  Pe la vârsta de  14 ani am ajuns la un nivel ridicat, asa cum mi-am dorit, astfel încât eu îi ajutam pe alti copii/tineri sa faca primele încercari în Parkour. Am devenit – neoficial - „profesorul” de parkour în Bacau. Sunt recunoscut ca fiind cel mai bun.   Prima data cand am mers la locul de antrenament si i-am privit pe baieti am simtit din primul moment ca pot face si eu ca ei. Desi eram acolo doar ca sa privesc, am avut prima încercare si am reusit! Am sarit peste un gard! Mi se parea ceva super!  Deci prima mea încercare în Parkour a fost facuta fara nici un sfat, am stiut ce am de facut în timpul sariturii doar privindu-i pe prietenii mei – a fost o saritura reusita! Prietenii mei au fost uimiti de ceea ce am reusit si, desi se prefaceau suparati ca nu am stat „cuminte” doar sa privesc, mi-au dat câteva sfaturi si m-au îndrumat.  Dupa scurt timp prietenii mei s-au lasat de Parkour, dar eu eram fascinat de ceea ce simteam ca pot face. Aveam internet, asa ca ma uitam la filme pe youtube, ieseam afara si saream de nebun. Am fost tentat sa merg la gimnastica sportiva, dar în Bacau nu exista acest sport la nivel avansat pentru baieti, ci doar pentru fete. Un an de zile am tot exersat singur, în curtea blocului sau în parc. Dar într-o zi când eram în parcul „Cancicov” din Bacau, am vazut un baiat de 1,97m care fugea spre un copac, a pus piciorul pe trunchiul lui, s-a aruncat pe spate si a aterizat impecabil în picioare, ca si cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat! Era Skip (Claudiu) care era primul om pe care îl vedeam facând Parkour in realitate. Era altceva decât vazusem în filmele cu Jackie Chan si era real! Aveam sa aflu mai târziu ca miscarea care ma impresionase se numeste Wallflip.  Dupa ce mi-am revenit din uimire, m-am dus lânga el si i-am zis „ma înveti si pe mine?” Spre marea mea bucurie el a zis DA. Oricum nu ar fi scapat de mine usor si as fi stat lânga el cât mai mult timp la antrenamente.  În ziua urmatoare m-am dus în parc sa ma antrenez si era o gramada de frunze uscate strânse de baietii de la Parkour si lânga ea era o bordure pe care noi o numim „rampa”. Acolo am reusit prima saritura pe fata. Dupa aceea am mers la nisip unde am încercat ceva nou; la prima saritura am cazut pe spate, dar m-am ridicat si am încercat  din nou; am aterizat corect abia la a III-a încercare.  Skip m-a ajutat si am facut antrenamente împreuna timp de 3 ani, astfel încât acum sunt la nivelul acesta de performanta. Eu stiu ca pot evolua în acest sport, daca sunt sanatos si am conditii de antrenament. Din pacate, în familia mea toti au fost nevoiti sa munceasca de la o vârsta frageda. Peste 5 ani imi doresc sa am o familie frumoasa, sa îi ajut pe parintii mei, sa am o casa si un viitor frumos. Il admir foarte mult pe inventatorul Parkour-ului, francezul David Belle.         Când am vazut sezonul al doilea din “Romanii au talent”, m-am gândit ca as putea participa si eu, dar trebuia sa concep un spectacol coerent. Am dorit sa mai exersez, sa ma perfectionez. Doream sa realizez un spectacol special, care sa impresioneze cu  adevarat, pentru ca stiam ca se poate.   La concursul  “Liceenii au talent” organizat de FSC la Casa de Cultura din Bacau, m-am intalnit cu actualii mei colegi si am înfiintat Musical Art. Am vazut ca putem colabora bine si ne-am hotarat toti sa realizam un mic spectacol si sa mergem sa încercam o participare la “Românii au talent”.   Eu personal as dona o parte din banii castigati unor asociatii care au scop nobil, adica sprijinirea persoanelor infectate cu HIV/SIDA si sprijinirea copiilor cu dizabilitati fizice.