Batrinu Vlad

Redacția Redacția

Actualizat 30. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Ma numesc Vlad Batrinu, m-am nascut pe data de 4 ianuarie 1993, in Iasi si sunt student la Facultatea de Informatica din Iasi, lucrand part-time ca programator IT, dezvolt aplicatii pentru telefoane mobile si tablete. Ma consider o persoana norocoasa deoarece de mic am avut armonie in familie. Tatal meu, in varsta de 54 de ani, este profesor de istorie, iar mama, in varsta de 47 ani, este programatoare IT ( de aici mostenesc pasiunea pentru calculatoare).  Cred ca sunt privilegiat, alintat, datorita faptului ca sunt singur la parinti. Parintii mi-au oferit tot ce mi-am dorit, fiind o familie de intelectuali m-au stimulat si motivat sa invat, mi-au oferit conditiile si m-au sustinut pentru a reusi in orice mi-am dorit, mi-au dat tot timpul incredere.  De mic mi-a placut sportul, am jucat fotbal 5 ani la mai multe cluburi din Iasi, mi-a placut mult sa ma joc cu mingea. Reuseam de pe atunci sa combin sportul cu studiul, sunt mandru ca am reusit sa continui pana acum. Imi amintesc prima oara cand am reusit sa pun mingea dupa ceafa, am fost atat de uimit si fericit, acest lucru pe care acum il consider o banalitate mi s-a parut a fi o realizare extraordinara. Cred ca mi-am descoperit talentul in jurul varstei de 14-15 ani, desi tot timpul am fost pasionat de miscare si mai ales de jocul cu mingea. Initial cred ca tata mi-a descoperit talentul, apoi antrenorul echipei de fotbal a observat ca ma descurc  foarte bin, ca am un control si o tehnica deosebita, dupa care un freestyler cu vechime, Radu Caluser, care m-a vazut ca stiu cateva trick-uri si m-a ajutat sa invat bazele acestui sport: freestyle football. Familia a fost impresionata si s-a bucurat sa vada ce reusesc sa fac cu mingea, era ceva foarte rar intalnit, erau putini practicanti ai acestui sport in Romania. De asemenea, prietenii ramaneau cu gura cascata si voiau sa le arat “schemele mele” cat mai des. Cel mai mult m-a sprijinit bunul meu prieten, Radu Caluser, el m-a initiat in aceasta arta, dupa care un rol mare l-a avut avut si Stefan Florescu, cu care ma intalneam destul de des si ne aratam progresele unul altuia. Probabil mostensc talentul si priceperea in controlul mingii de la tatal meu, care juca mult fotbal in tinerete si inca mai joaca saptamanal. Singurele “cursuri” urmate au fost cele tinute de Radu Caluser, care imi explica la antrenamente ce si cum trebuie sa fac, in principal am fost autodidact, am invatat pur si simplu prin antrenament, greseli si autocorectare. Incercam de sute sau poate chiar mii de ori o schema complicata pana cand imi iesea, iar apoi de alte sute de ori pana cand stapaneam schema respectiva. Prima si cea mai importanta performanta a fost castigarea unei tabere de fotbal in Rio de Janeiro. Am fost printre cei 10 care au plecat o saptamana acolo, avand totul asigurat. A fost o experienta unica, l-am intalnit pe celebrul jucator brazilian Bebeto si am fost antrenat de catre Carlos Alberto Parreira. Dupa cum spunea profesorul meu de engleza de la facultate, am un fel de “dar”, o abilitate aproape supranaturala de a ma descurca cu mingea deoarece sunt extrem de bun la tenis de masa si biliard, am castigat locul 1 in ultimii 2 ani in facultatea mea la ambele sporturi, e greu  de explicat, dar am o conexiune speciala cu acest obiect sferic. Lumea ma compara deseori cu Stefan Florscu, freestyler-ul care a participat in primul sezon al show-ului, noi suntem prieteni, dar si rivali in acelasi timp, ne intalnim des si facem battle-uri, intreceri de “trickuri”.  Experienta de la “Romanii au talent” a insemnat extaz si fericire intensa, niste senzatii unice, am intrat hotarat si foarte sigur pe mine, stiam ca voi reusi, m-am pregatit mult, trebuia sa demonstrez ceea ce pot cu adevarat. Felul cum am fost aclamat de public, laudele si incurajarile juriului m-au facut sa ma simt ca si cum as fi in al noualea cer. Cu banii castigati probabil as face o scoala de freestyle, as organiza multe concursuri si as promova acest sport “underground”, dar foarte spectaculos. Cred ca lumea ar cumpara bilet la spectacolele mele, deja am avut asemenea evenimente, singur sau alaturi de Stefan Florescu. Vreau sa-mi fie recunoscut talentul, vreau sa demonstrez ceea ce pot si vreau sa fac spectacol si audienta.