Samir & Max

Redacția Redacția

Actualizat 22. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

- Numele meu este Max Zavidia. Am 24 de ani. Eu m-am nascut in orasul meu iubit Chisinau in perioada cand infloreste de frumusete, in luna mai. In familie sunt singurul copil, fapt care a facut sa fiu un copil iubit si dorit de parintii mei. Nu as avea cuvinte ca sa descriu dragostea mea nemarginita fata de ei. Chiar si cand eram copil intelegeam ca voi avea mereu parte de sustinerea lor si pot afirma cu siguranta ca voi fi si eu alaturi de ei mereu. Ca sa povestesc cit de deosebiti sunt ei pentru mine, desigur, ca si pentru oricare alt copil, nu mi-ar ajunge nici toate cele 31 de litere din alfabet in toate combinatiile posibile.  Tatal meu este un om cu un suflet extrem de mare care, citeodata, imi lasa impresia ca ar putea cuprinde lumea intreaga; este un om foarte prietenos. Probabil am mostenit de la el dragostea fata de muzica. Toata tineretea lui a fost un mare amator al sunetului de chitara. Asta l-a facut sa devina membru al unei trupe, unde si-a implinit dragostea lui fata de acest intstrument. Impreuna cu membrii trupei el cinta la serate si concerte. Cind eram copil, el a fost nevoit sa plece pentru a intretine familia. Distanta era foarte grea, dar intelegeam ca o face in numele dragostei fata de mine si mama mea. Cind se intorcea, de fiecare data, perioada in care era acasa se transforma in mica sarbatoare pentru noi. De la el am invatat sa pretuiesc viata pentru toate momentele ei, scurte si de neuitat.  Mama mea este o femeie foarte importanta in formarea mea. Am multe trasaturi de la ea. Este un om spiritual, care se inspira din cartile care se tot adauga in biblioteca noastra. Este o femeie foarte inteleapta si, atunci cind porneam pe un drum, ea gasea mereu cuvintele potrivite care sa imi poarte noroc. A trebuit sa treaca foarte mult timp pina cind am descoperit muzica. La inceput ascultam foarte multi interpreti straini. Imi placeau piesele pe care le faceau din simplu motiv ca puteam gasi cite o piesa pentru orice stare sufleteasca pe care o retraiam in acea perioada. Gaseam acolo dispozitia mea, gaseam acolo trasaturile ideale pe care le apreciam, gaseam sentimentele pe care le traiam sau la care visam. Muzica a devenit pentru mine o lume intreaga in care ma regaseam de fiecare data cind puneam castile pe cap. La un moment dat, fara sa-mi dau seama, am inceput sa imit ceea ce auzeam si descopeream pentru mine ceva nou care ma inghitea tot mai mult, in care la un moment dat m-am topit. Am inceput cu niste mici concursuri care se petreceau in incinta Academiei la care imi faceam studiile, fiind student la facultatea de business si administrare. Cu incetul am inceput sa trec hotarele cu care eram obisnuit si scenele in care ieseam deveneau tot mai variate si multe. Astfel am ajuns pe scena unui proiect national unde l-am intilnit pe Samir. - Eu ma numesc Samir. M-am nascut in cea mai friguroasa luna a anului, asta a fost o minunata zi a lunii ianuarie, numarul 26 imi poarta noroc.  M-am nascut intr-o familie extraordinara, care este foarte numeroasa. Familia din care vine tatal meu numara 11 copii, cea mai mica sora avind acum 10 ani. Mama mai are si ea inca 8 frati si surori. Parintii mei s-au oprit la cifra 3. Poate nu voi fi modest, dar pot sa zic ca suntem 3 crai ai familiei. Am un frate mai mare si unul mai mic. Fratele meu mai mare este casatorit deja si are si un baietel, care este si primul fan al muzicii mele. Cel mai mic este inca burlac, la fel ca si mine. Familia mi-a daruit fericirea de a nu cunoaste ce este singuratatea, de aceea sunt un om foarte fericit! Inca din cea mai frageda copilarie soarta m-a incercat in diferite modalitati, insa raminea mereu de partea mea. Nu o singura data viata mea se afla linga prapastie iar in aceste clipe am avut o sustinere enorma din partea familiei. Un caz care mi-a marcat viata, dar pe care il cunosc doar din cuvintele parintilor, l-am trait la doar 8 luni, cind puteam ramine fara picioare. Datorita mamei mele acum nu ma deosebesc cu nimic de ceilalti oameni. Si, desi nu pastrez amintirea evenimentelor reale, undeva in subconstient am primit atunci o mare lectie de viata si de supravietuire. Ca sa nu vorbim de lucruri triste, vreau sa povestesc depre celelate evenimente care au ajutat la formarea mea. Tatal meu, in tinerete, iubea la nebunie 2 lucruri: muzica si sportul. Insa a fost nevoit sa aleaga una din aceste 2 directii. A ales sportul, devenind un sportiv de talie inalta. A devenit campion al Republicii la judo si campion al multor competitii internationale, mai tirziu ajungind Maestu in Sport. Dar niciodata nu s-a lasat de cintat. Iar cind eram mici ne alinta cu interpretarea diferitor hituri ascultate pe vremuri. Astfel, fiind copii, eu si fratele meu nu puteam sa nu mergem pe un drum macar aproape de drumul pe care l-a urmat tatal nostru.  La 6 ani, parintii au vrut sa vada in mine un gimnast realizat. Dupa 2 ani de antrenamente, antrenorul care devenise pentru mine un idol a plecat cu familia in alta tara, pentru noi realizari personale. Dupa plecarea antrenorului meu, parintii au hotarit sa incerce sa-mi inspire o alta directie, muzica. Astfel, am devenit elev al Scolii de muzica in clasa de acordeon. Aici am invatat toti cei 5 ani si am devenit absolvent de succes al scolii de muzica. Insa atita timp cit eu frecventam cu acordeonul in brate repetitiile, fratele meu mergea cu rucsacul in spate la antrenamentele de judo. Ca pe oricare adolescent, sportul ma atragea si pe mine. Asta m-a motivat sa abandonez instrumentul definitiv si sa incep sa merg impreuna cu fratele mai mare la antrenamentele de judo. De cele mai multe ori mergeam de doua ori pe zi la antrenamente, unde imi degajam toata energia si primeam o doza maxima de adrenalina. Aveam o dorinta nebuna sa devin Campion al Republicii, de asta aveam un scop bine definit spre care am inceput sa merg cu perseverenta si incredere in ceea ce faceam. Desigur, munca intotdeauna devine remunerata si dupa 4 ani de antrenamente inflacarate, dupa multe lupte, dupa multe campionate din oras si din afara orasului, din tara si din afara tarii, eu am atins scopul dorit, devenind Campion al Republicii la judo. Deoarece cred ca perfectiunea este una din calitatile primordiale pe care trebuie sa le aiba un om am inceput pregatirile pentru Campionatul Europei, dar ca o mare parte dintre sportivii acestei categorii de sport, nu am putut ocoli o trauma profesionala. Asta nu m-a lasat cu miinile in jos, ba din contra, am luat-o de la inceput. Printr-un mare efort si o munca asidua, am devenit inca o data Campion al Republicii. Desi tot timpul il dedicam sportului din dorinta de a deveni campion, muzica raminea o calauza pentru sufletul meu. In ea gaseam un refugiu dupa antrenamentele obositoare. Cintam in cabina de dus, cintam la bucatarie, cintam mergind pe strada. Daca sportul era un scop bine pus la punct, cintatul ma relaxa atunci cind aveam nevoie. Cu pasi mici, dar siguri muzica se afirma tot mai mult in viata mea. Ea m-a convins ca trebuie sa am mai mult curaj pentru ea si m-a convins sa ies si in scena. Am inceput de la cele mai mici scene ale universitatii in care studiam. La fel ca si Max, studiam la specialitatea de buisness si administrare, desi pe atunci nu am avut ocazia sa ne cunoastem. Scenele se schimbau, iar sportul incepea incet-incet sa treaca pe planul doi. Cind am inceput sa observ micile realizari am inteles ca placerea mea sufleteasca poate sa devina ceva mai mult. Asta m-a motivat sa incep sa particip la variate concursuri si proiecte care se organizau la noi in Chisinau. Astfel, am ajuns sa devin membru al unui proiect care promova tinerele talente.  Prima data noi am facut cunostinta in anul 2009, in cadrul unui proiect muzical! Din start noi am fost concurenti :) Dar in cele din urma am devenit prieteni foarte buni! Prima data cind am cintat impreuna am inteles ca suna foarte bine: vocile noastre se combinau perfect si impreuna puteam transmite in sala o energie nebuna! La fiecare prestatie noi exprimam tot sufletul si dispozitia noastra!  Cintind timp de un an in cadrul proiectui, intr-un final, noi am decis sa facem propriul nostru proiect, devenind un DUET: "Samir Loghin si Max Zavidia". Pentru noi muzica nu este un simplu scop in viata, ea este acel ceva care ne inspira si ne inaripeaza sufletele. La momentul actual avem in palmares 4 piese comune si inca 5 piese abia asteapta sa vada si ele lumina zilei. Am avut si o experienta cinematografica, lucrind impreuna pentru un scurtmetraj “Soarta rebela”. Neavind sala pentru repetitii, le facem acasa. In caz ca nu gasim al doilea microfon, Samir este nevoit sa cinte la telecomanda. Nu avem un producator care sa ne dirijeze activitatea, noi o facem singuri, suntem sustinuti de parinti, de prieteni, si de alti colegi de-ai nostri.  In afara duetului, noi raminem cei mai buni prieteni. Nu uitam sa vizitam sala de forta; ne perfectam limba engleza si limba romana, pentru noi limba rusa fiind materna. Anul acesta este foarte important pentru noi - am lucrat pina acum foarte mult, si acum credem ca e timpul sa stringem roadele.  Gindindu-ne la viitor, am vrea ca peste citiva ani sa fim fericiti in plin sens al cuvintului. Am vrea ca parintii si prietenii nostri sa fie fericiti alaturi de noi, sa se bucure si sa se mindreasca de performantele noastre.  Ca si alti concurenti, am vrea sa cistigam premiul proiectului. Putem spune un lucru cu certitudine: am lucrat, lucram si vom lucra in continuare, deoarece simtim sustinerea prietenilor si a colegilor nostri, care au incredere in noi si in ceea ce facem.