Stinga Ionel

Redacția Redacția

Actualizat 22. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Ma numesc Stinga Ionel, m-am nascut pe 1 august in 1973 in Bucuresti, iar ocupatia mea este cea de muzicant. Familia mea este compusa din 2 persoane, eu si sotia mea, Stinga Nina, care deocamdata este casnica si are varsta de 41 de ani. Din pacate nu am putut avea copii, desi ne-am dorit foarte mult. Tatal meu a incetat din viata atunci cand eu aveam 1 an, iar mama mea locuieste in Bucuresti impreuna cu fratii mei mai mici. Pe mine m-au crescut bunicii, iar copilaria mea nu a fost chiar roz, eu fiind nevoit inca de la 12-13 ani sa merg sa cant impreuna cu bunicul meu, care era un cunoscut muzicant al Bucurestiului. Din pacate, bunica a decedat cand eu aveam 13 ani, iar bunicul, un an mai tarziu. Atunci eu a trebuit sa iau viata in piept, pentru ca trebuia sa o ajut pe mama si pe fratii mei mai mici.  Bunicul mi-a descoperit talentul inca de cand aveam 5-6 ani, el insuflandu-mi pasiunea pentru muzica. Pe sotia mea am cunoscut-o cand aveam 15 ani si ne-am casatorit la 18 ani, ea fiind alaturi de mine in cele mai grele momente din viata mea. Bineinteles ca prin prisma meseriei mi-am facut foarte multi prieteni, unii dintre ei fiind foarte cunoscuti in lumea muzicii.  Din cauza situatiei dificile din familia mea, am terminat doar scoala generala, fiind nevoit sa studiez mai multe instrumente, constient ca acesta este viitorul meu. In copilaria si adolescenta mea am participat la diferite concursuri si festivaluri, fiind component al ansamblului Hora Bucurestiului sub bagheta fratilor Lucian si Marcel Goiana. Cred ca mostenesc de la ambii parinti, fiind amandoi din familii de muzicanti, dar cel care m-a indrumat spre muzica a fost bunicul din partea mamei. Eu si sotia mea ne-am cunoscut cand aveam 15 ani, prin intermediul unui prieten comun care ulterior mi-a devenit cumnat, sotiile  noastre fiind surori.  La 18 ani ne-am casatorit si consider ca au fost 22 de ani frumosi. Asa sper sa fie si de acum incolo. In urmatorii ani sper sa fiu apreciat la adevarata mea valoare, ceea ce nu s-a intamplat pana acum, iar peste 5 ani sa fiu alaturi de cei mai mari muzicanti pe cele mai mari scene.  Idolul meu a fost si este inegalabilul TONI IORDACHE si bineinteles ca as vrea sa ajung sa am notorietatea si valoarea lui profesionala, cu toate ca, fara sa fiu lipsit de modestie, in Romania nu vad niciun tambalist care sa fie la acelasi nivel. Sunt foarte multi tambalisti buni, dar eu vad si simt tambalul diferit.  La “Romanii au talent” am venit la insistentele cumnatului meu Florin, eu fiind plecat de 10 ani din Romania. Vorbind cu el la telefon mi-a povestit de acest concurs si  mi-a spus ca am sanse mari sa castig. Bineinteles ca m-am documentat despre concurs, am vazut ca se bucura de cea mai mare audienta din Romania si m-am decis sa vin in tara pentru acest show. Nu m-am inselat, venind la preselectii am vazut ca este un concurs corect si bineinteles ca am trecut in faza urmatoare, dar de abia acum incolo vreau sa arat romanilor mei ce inseamna un show adevarat nemaivazut in Romania cu mai multe instrumente, minimum 5. Daca as castiga concursul, mi-as cumpara o casa, dar chiar daca nu voi castiga, as vrea sa fiu apreciat la adevarata mea valoare.