Lungu Paul

Redacția Redacția

Actualizat 9. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

M-am nascut in Bacau, 23 aprilie, 1987. Joi.   Mi se spune ca atunci cand eram foarte mic eram un copil energetic, indraznet, bataus si plin de mine. Asta mi s-a parut mereu surprinzator deoarece toata copilaria mea constienta tin minte cum am fost in mod constant acuzat de a fi timid si tacut. Inevitabil aproape fiecare persoana care ma cunostea ma intreba la un moment dat daca sunt suparat sau de ce sunt atat de tacut.  Am o singura amintire in care eram vorbaret si curajos. Tin minte ca eram in casa si ma pregateam sa ies afara sa ma joc. Mama mea ma pregatea cum facea de obicei, imi punea hainele, ma curata, ma aranja etc. Eu eram nerabdator sa ies fiind foarte entuziasmat de socializarea si joaca ce urma sa se intample pe scarile blocului unde aveam voie sa cobor.  Dupa ceea ce parea a fi o eternitate, am reusit intr-un final sa ma smulg din bratele grijulii ale mamei si sa ies afara unde am intampinat ceilalti copii cu incredere si satisfactie. Bucuria mea nu a durat mult cand peste doar cateva secunde a aparut tatal meu care mi-a zis ca trebuie sa ma intorc in casa. Plin de dezamagire am intrebat zbierand printre lacrimi „DE CE???” . Raspunsul lui a fost scurt si devastator de elocvent. „Pentru ca nu ai pantaloni Paul.”  In acel moment am privit in jos si am realizat ca intr-adevar o pereche de chiloti albi era singura chestie care imi acoperea demnitatea. Bineinteles ca toti copii au inceput sa rada si sa arate cu degetul. A fost prima oara in viata mea cand am simtit emotia de rusine. Nu tin minte ce sa intamplat pe urma. Aceasta este prima mea amintire. Este in schimb o poveste interesanta, mai ales considerand timiditatea cu care mi-am petrecut restul copilariei. Eram genul de om care se imprietenea foarte bine cu o persoana si preferam sa petrec timp doar cu individul respectiv, nu intr-un grup mare. Cei ce ma cunosteau bine stiau despre mine ca pot fi inteligent si amuzant, dar stiau si ca nu eram niciodata viata petrecerii. Eram tacut si pasiv.  Aici a intervenit magia. Eu nu m-am considerat niciodata timid, mereu justificand cu ideea ca pur si simplu nu am nimic de zis. In intimitatea creierului meu raspundeam persoanelor ce ma acuzau de mutenie „Poate nu vorbesc eu prea putin, poate tu vorbesti prea mult!”. Magia a fost felul meu de a demonstra ca nu mi-e frica de oameni, mi-a oferit un format prin care puteam sa ma exprim liber, oferind in acelas timp valoare celor ce ma urmareau. Acesta este motivul spiritual / filozofic / abstract pentru care am inceput sa fac magie. Motivul simplu si concret: voiam sa impresionez prietenii si fetele. Voiam sa fac ceva misto, voiam ca lumea sa ma placa. Desi am fost mereu pasionat de magie, perioada in care am inceput sa o studiez serios a fost a doua jumatate a liceului. Internetul a fost principalul mijloc de educatie, fiind o resursa infinita de site-uri, forum-uri, carti, filme pline de de informatii despre magie. Lumea ma intreaba mereu de unde am invatat si raspunsul este simplu: daca vrei cu adevarat sa inveti ceva vei gasi cum, mai ales in epoca in care traim.  Asadar am prestat magie in liceu, pentru colegi, prieteni si familie. Nimeni nu ma lua prea in serios, era privit ca un hobby oarecum interesant. Ce era luat in serios in schimb, mai ales de parintii mei, era viitorul educatiei mele. Anii de liceu inaintau vertiginos catre finalitate ridicand intrebarea – la ce facultatea vei merge?  Intreabarea asta a fost la fel de frecventa in acea perioada cum era cea despre timiditatea mea in trecut. Chestiunea abordata in aceste cuvinte reprezenta decizia mea asupra viitorului vietii mele si ce vreau sa fac cu ea. Nu stiam sa raspund, eram adolescent si nu aveam maturitatea si experienta mentala de a face o hotarare atat de importanta. Tot ce stiam este ce imi placea sa fac magie. Acum as putea numi fara efort cinci facultati pe care le-as face de placere, la vremea respectiva in schimb habar nu aveam de unde sa incep. Stiam in schimb ca vreau sa merg la Bucuresti, deoarece daca voiam sa fac magie, acolo era locul. Facultatea in sine nu prezenta un interes prea mare pentru mine, prin urmare am ales ASE-ul, datorita unei combinatii de factori precum: notele mele, calitatea facultatii, sansele sa intru, bugetul parintilor. Acest ultim factor a fost unul destul de tensionat. Parintii mei sunt ingineri de profesie. S-au intalnit in facultate la Iasi si au lucrat in domeniul lor pentru multi ani. Totusi in acel moment nici unul dintre ei nu era inginer. Mama mea muncea in administratie publica iar tatal meu in vanzari. Eram o familie medie, din punct de vedere al venitului.  A fost foarte greu pentru tatal meu sa accepte responsabilitatea finaciara de a trimite un copil in Bucuresti la facultate. Initial intelegerea noastra a fost ca pot sa merg daca intru la fara taxa, dar nu am intrat. Pe urma am facut un compromis si am stabilit ca pot sa merg daca prind loc la camin, dar nu am prins. Cu toate astea si in ciuda costurilor uriase am fost lasat sa merg la aceasta facultate. Odata ajuns si stabilit in Bucuresti a intrat in actiune planul meu care la vremea respectiva era mai mult inconstient. M-am asociat cu un prieten cu care conversam des prin internet cand eram in Bacau. Impreuna am petrecut nenumarate nopti nedormite vorbind despre magie. Ne intalneam mereu la el in camin, in hol, pe calorifer. O pozitionare ideala datorita caldurii, comfortului si traficului de oameni care reprezenta publicul nostru potential, in caz ca voiam sa incercam un truc nou, sau sa exersam unul vechi.  Nu am considerat niciodata ca a invata magie era munca, o faceam de placere. Am citit foarte multe carti, despre magie, despre spectacol, despre arta si cum se leaga toate intre ele. Am invatat repede ca adevaratul secret la magiei nu este sa pacalesti ci sa captivezi. Am invatat ca mai presus de orice truc este persoana care il presteaza si felul in care o face. Am invatat ca a fi un magician bun inseamna sa cunosti teoria magiei si a deceptiei, sa stii de ce functioneaza si cum sa o aplici fiecarui truc. Am inceput sa fac spectacole oriunde puteam, pe gratis, pentru experienta si pentru reclama. Am inceput pe urma sa caut sa fac bani din magie, primul meu show platit a fost pe 50 de lei in cadrul unei acteivitati organizate pentru copii la spitalul universitar. Incet incet au inceput sa apara tot mai multe posibilitati, tot mai multe asocieri si tot mai multe spectacole. Perioada ce a urmat a fost compusa din cativa ani de libertate si haos. Alternam perioade in care aveam foarte multi bani cu perioada in care nu aveam deloc. Uneori vedeam locuri incredibile din Romania si mai eram si platit sa merg acolo dar alteori stateam cu saptamanile la tara pentru a economisi bani. Nemuncind, nu aveam nici un fel de program de somn sau de disciplina. Facultatea era in toi, eu nu ii acordam nici un efort si prin urmare restantele mele au fost in fiecare an la limita celor permise.  Parintii erau intial  reticenti despre deciziile mele si importanta care o acordam magiei. Au fost multe conversatii de genul „te-ai mai gandit la viitorul tau Paul?”. Toate aceste dubii au cam disparut cand am avut prima aparitie TV. Pentru ei sa ma vada la televizor a fost un moment incredibil, probabil ca nu si-ar fi inchipuit vreodata ca voi face asta. Din acel punct lucrurile sau schimbat. De atunci am mai avut numeroase aparitii TV. In tot acest timp am fost intr-o relatie cu o singura fata care era cu mine la bine si la rau. Desi a fost frumos relatia trecuse de mult de punctul in care trebuia sa se incheie, dar nici unul dintre noi nu avea curajul sa o faca. Eram dependenti unul de celalalt desi de cele mai multe ori nu ne suportam. Am decis intr-o zi sa incerc sa imi gasesc un loc de munca facand magie pe vase de croaziera si spre surprinderea mea am reusit. A urmat o perioada de doi ani in care am fost plecat in coraziere in diverse locuri ale lumii. Am fost in Caraibe, America Centrala, Miami, Boston, Canada precum si mai toata orasele turistice de pe Marea Meditaraneana. A fost o experienta incredibila, am vazut locuri pe care nu credeam vreodata sa le vad si am intalnit oameni fascinanti din toate colturile lumii. Plecarea mea a mai avut un efect, incheirea relatiei de cinci ani in care ma aflam. Momentul efectiv al despartirii a fost unul dintre gele mai grele din viata mea si cu siguranta si a ei. Dar totul a fost spre bine, peste cateva luni ea si-a gasit o noua relatie care o facea foarte fericita si eu calatoream lumea facand ceea ce iubeam. Acum suntem prieteni buni. Pe vas am avut si mai mult timp sa imi dezvolt cunostintele teoretice si practice despre magie. Prestam zilnic pentru o varietate de oameni ceea ce a contribuit enorm la formarea mea ca performer. Se spune ca sunt necesare 10000 de ore pentru a deveni excelent in orice domeniu. Pe vas nu am facut 10 000, dar am adaugat masiv numarului de ore petrecute in fata unui public. Era aproape imposibil sa fiu pus in impas de oricine si orice in timp ce prestam. Dca cieva dorea sa fie dificil si sa incerce sa ma incurce nu avea cum, aveam prea mutla experianta, le vazusem pe toate de prea multe ori, stiam exact cum sa reactionez. Aceasta incredere in sine se simtea si prevenea de cele mai multe ori aparitia carcootasilor. Nu ma simteam nicaieri mai puternic, mai captivant, mai increzator decat atunci cand prestam. In aceste momente simteam ca realitatea in jurul meu se muleaza preferintelor mele si eu conturez ce vreau sa iasa. Intr-un astfel de stadiu personalitatea mea reala a inceput sa iasa tot mai mult la iveala, am inceput tot mai mult sa invat depsre mine, cine sunt, ce vreau, ce e important pentru mine si in acelas timp am inceput sa invat sa ma creez pe mine insumi in directia in care doream.  Initial faceam magie ca sa fiu mai interesant, pe urma am realizat ca interesant sunt deja, cu totii suntem. Magia mi-a dat un mediu prin care sa inteleg chestia asta si prin care sa pot exterioriza cine sunt eu cu adevarat, sa pot arata lumii cele mai fascinante aspecte ale personalitatii mele si ceea ce inseamna defapt identitatea mea. De la aceasta realizare nicmic  nu a mai fost la fel in continuare.  Dupa doi ani am revenit in Romania. Spre surprinderea mea si in ciuda avertismentelor colegilor marinari, prietenii mei erau in continuare prietenii mei, si eram chiar mai apropiati ca oricand. Am decis sa raman in Romania cand am vazut cate lucruri frumoase se intampla deja in domeniul magiei. Mai mult decat atat, prietenul meu cu care petreceam nopti nedormite vorbind despre magie era acum unul dintre cei mai cunoscuti si de succes magicieni din Romania. Asta m-a insiprat, am vazut ca se poate, pastrandu-ti viziunea, integritatea, cu munca si pasiune se poate orice. Facultatea o terminsaem de mult, dar educatia nu se incheie niciodata. Am realizat ca universitatea mea a fost reprezentata de toate cartile citite de placere, de toate trucurile prestate pentru oameni intial reticenti, de noptile nedormite petrecute pe calorifer.  Era timpul sa pun in practica tot ce am invatat in cei 26 de ani de existenta. Romanii au talent este locul unde o tara intreaga poate intelege in doar cateva minute cine sunt eu cu adevarat. Baiatul timid din copilarie zicea mereu ca nu are nimic de zis si de asta e timid. Acum am ceva de zis si vreau sa o zic in fata a milioane de oameni.