Bugnar Ioan

Redacția Redacția

Actualizat 9. 4. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Ma numesc Bugnar Ioan. Din clipa in care m-am nascut mi s-a spus Nutu, dupa bunicul din partea mamei cu care mi s-a spus ca seman, pe care din pacate nu l-am cunoscut.   Sunt nascut in ziua de 7 ianuarie 1997 in Reghin , judetul Mures . In prezent sunt elev al Colegiului Transilvania din Tg.Mures, in clasa a X-a, la specialitatea contabilitate . In acelasi timp urmez la Scoala Populara de Arte din Tg.Mures, in cadrul sectiei muzica, specializarea saxofon-clarinet. Tatal meu, Bugnar Ioan, in varsta de 55 de ani este administrator de firma, mama Felicia Daniela, 48 de ani, asistenta medicala, iar sora mea, Ioana, hairstylist.  Prietenul meu bun din copilarie, Sanyika, a primit din Ungaria cadou de la tatal lui un monociclu. Acesta a fost primul meu contact cu monociclul. M-am dus la tatal meu cu monociclul prietenului meu si l-am rugat sa-mi cumpere si mie unul. Foarte  sceptic si totodata diplomat, tata mi-a raspuns ca-mi cumpara si mie unul cand va vedea ca stiu sa ma dau pe el. Surpriza lui a fost mare, deoarece foarte curand m-am intors la el, de data aceasta eu pe monociclu si nu pe langa el. Si-a respectat promisiunea fata de mine si mi-a cumparat un monociclu. Asa a inceput sa se dezvolte pasiunea mea pentru acest sport !  Lumea era foarte surprinsa de fiecare data cand ma vedea circuland pe monociclu, unii se opreau si ma urmareau privind cu admiratie, altii ma trimiteau la circ, altii imi strigau sa ma dau jos de pe el pentru ca ma voi accidenta. Toti oamenii pe langa care treceam priveau surprinsi spre mine cand ma vedeau pe el. Cu vremea s-au obisnuit cu mine si cu felul meu de a circula pe strada. Am mai crescut si am primit de la tatal meu un monociclu de viteza cu care ajungeam la scoala in doar 5 minute. O alta surpriza neobisnuita pentru oameni a fost cand am aparut in Reghin pe un monociclu inalt de 1,70m, alt cadou din partea familiei.  Am participat la preselectiile emisiunii Romanii au talent, sezonul intai, la Cluj, unde l-am cunoscut pe campionul din acel an la Campionatul National de monociclu de la Cluj, pe Cristian Somlea, eu fiind insotit de sora mea, Ioana, cea care m-a indrumat si m-a incurajat sa particip la preselectii. Asteptand sa ne vina randul la preselectii  pentru a prezenta numarul  pregatit, am aflat despre ce inseamna pregatire pentru campionatul national de monociclu. Revenit acasa, am inceput pregatirile, o munca total diferita de cea de pana atunci. Am invatat sa sar in inaltime cu monociclul. Dupa un an de pregatiri am participat la Campionatul national de monociclu, editia a II-a,  organizat la Cluj , unde am obtinut locul I. Devenisem campion national la monociclism. Imi doream foarte mult  sa fac ceva special pe monociclu . Dupa mai multe incercari am reusit sa jonglez cu mingi. Mai aveam insa o veche dorinta neimplinita, inspirata de un baiat din Croatia care canta la saxofon : aceea de a canta si eu la saxofon . Cand i-am vorbit prima data tatalui meu despre ea ,m-a ignorat . In clasa a VIII-a l-am convins pe tata sa-mi ia un saxofon tenor. M-a dus la un domn profesor pensionar care a spus ca am mainile potrivite pentru a canta la saxofon. In cautare de indrumator, eram autodidact in studierea saxofonului, urmarind cursuri pe internet. Spectatorii mei erau vecinii, toti imi cereau sa le cant - aceasta incurajare din partea lor a contat mult in evolutia mea. Dupa admiterea mea la Scoala Populara de Arte, am inceput sa studiez saxofonul cu profesorul meu, Florin Cizmas. Sub influenta lui am inceput sa cant la clarinet. Imi place sa cant la instrumente de suflat: trompeta , fluier. Talentul de a canta la instrumente de suflat se pare ca vine de la bunicul tatalui meu, care sedea la poarta casei lui din satul Cozma si canta la clarinet. La editia a II-a a Campionatului national de monociclu de la Cluj, l-am cunoscut pe Flaviu Cernescu, cel care mi-a devenit prieten, indrumator si in acelasi timp, un model pentru mine. Este destul de dificil sa ma imaginez de acum in 5 ani de zile. Cu siguranta imi voi continua studiile, iar in timpul liber voi calatori cat de mult voi putea. Imi doresc foarte mult sa vad lumea, si de ce nu, sa fac turul lumii pe o roata! Am hotarat sa particip la emisiunea “Romanii au talent” pentru ca as vrea ca abilitatile mele, talentul si munca pe care o depun pentru a-mi perfectiona stilul de a ma da pe monociclu, sa fie vazute de o tara intreaga. Vreau sa provoc romanii sa incerce si ei sa-ti tina echilibrul ca mine pe o roata. Nu pot spune ca ma pot compara cu cineva anume, vreun nume mare din domeniul sportiv, intrucat monociclismul tine mai mult de fiecare individ in parte, fiecare dintre noi isi dezvolta propriul stil. Pentru a fi mai bun si cat mai spectaculos posibil, ma inspir din trick-urile pe care le descopar in cadrul comunitatilor de monociclisti online. E o continua provocare. Faptul ca particip la aceasta emisiune, pot sa spun ca e un moment oarecum unic in viata mea. Toti prietenii ma sustin, se intereseaza de pregatirile mele pentru concurs, ma urmaresc indeaproape. “Romanii au talent” e un cadru perfect pentru a-mi face prieteni noi, deosebiti, speciali. Daca as castiga marele premiu, as investi o parte din suma intr-o pensiune agro-turistica cocheta. Mi-o imaginez cu un mare spatiu verde, loc de joaca, parc de aventuri pentru adulti si copii, un loc in care turistii sa aiba ocazia de a-si petrece timpul liber intr-un mod deosebit… unic. Cu restul banilor, as incepe aventura vietii mele, si anume as calatori cat mai mult si cat mai departe.  Una din asteptarile mele de la acest show este ca o lume intreaga sa inteleaga diversitatea si complexitatea sporturilor, dar mai presus de toate, ca in spatele show-ului, munca si perseverenta sunt la ordinea zilei, si ca fara truda si constinciozitate, nu se poate face spectacol.