Nu au crezut ca o sa reuseasca, dar la final a castigat respectul tuturor. Povestea vietii lui este cu adevarat impresionanta

Redacția Redacția

Actualizat 12. 3. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

"Nu m-as fi asteptat, inseamna ca esti foarte puternic", a concluzionat Mihai Petre la finalul reprezentatiei lui Anatolie Jornea. Moldoveanul a aratat ca nu gabaritul este important in echilibristica, ci ambitia si antrenamentul, iar determinarea i-a fost rasplatita cu trei de "Da" din partea juratilor.

M-am nascut in Calarasi, Republica Moldova, pe 11 noiembrie 1977.

Nu am mers la gradinita, dar de educatia mea s-a ocupat mama. Apoi a urmat scoala din Calarasi. Am invatat la toate cate erau in oraselul nostru cu exceptia celei ruse. La scoala imi placea limba si literatura romana, rusa, istoria si matematica. Tin minte uneori compuneam versuri.

Show-ul este acum INTEGRAL si pe Voyo.ro.

La varsta de 5 ani tata m-a dus la gimnastica artistica. De asta am si tot schimbat scolile, ca sa am posibilitatea sa merg la antrenamente. Invatam destul de bine, dar pe primul plan au fost mereu scoala sportiva si gimnastica artistica. 

Datorita gimnasticii artistice am calatorit si am avut posibilitatea sa merg in fiecare vara in cantonamente, la mare sau munte. 

Marele castigator "Romanii au talent" esti TU. Serios, intra sa vezi ce ti se intampla! 

Mergeam pe jos in fiecare zi pana la scoala sportiva - 5 km dus, 5 km intors. De asta am fost poate cel mai fericit copil cand am primit cadou de la parinti o bicicleta ca sa pot sa ma duc cu ea la antrenamente. 

Dupa absolvirea liceului din Calarasi a urmat Institutul National de Educatie Fizica si Sport din Chisinau. Am studiat la facultatea de sport si am devenit antrenor de gimnastica artistica, profesor de educatie fizica si manager in sport.

Paralel cu studiile la INEFS mergeam si la Studioul de Circ de pe langa Circul de Stat din Chisinau.

In 1999 a inceput cariera mea de artist de circ. 

Acum sunt artist de circ si conducatorul Asociatiei Obstesti "Asociatia Artistilor de Circ Profesionisti si a Amatorilor Artei de Circ din Republica Moldova".

Mama mea, Maria, are 66 de ani. Ca si tatal meu, s-a nascut atunci cand in Moldova erau timpuri foarte grele, cand era foamete si dezastru. Mama ne povestea des de copilaria ei si cum a fost viata de atunci. Ne povestea ca pe timpul "romanilor" strabunelul nostru era judecator la Calarasi. El avea gospodarie puternica si cel mai mare si frumos cal negru din orasul nostru, de care se putea apropia doar el. 

Tatal meu se trage dintr-o familie instarita. Bunelul ne povestea ca ei aveau mult pamant si traiau destul de bine, dar si munceau bine. Apoi au pierdut tot.

Tatal meu a decedat intr-un accident rutier atunci cand eu aveam 14 ani. Accidentul a fost nu departe de casa si eu am reusit sa-l vad atunci fara cunostinta, dar inca viu. 

Dupa moartea tatalui a urmat o perioada foarte grea pentru toata familia noastra. Mama si-a pierdut temporar locul de munca si noi, impreuna cu surorile mele mai mari si fratele mai mic o duceam foarte greu. A fost o perioada cand am aflat ce inseamna foametea si nu vedeam paine cu lunile. Tin minte ca ma duceam la un prieten din cand in cand, numai pentru a manca ceva la el. Iar la scoala atunci cand cineva scotea ceva si incepea sa manance ma simteam de parca mi-as pierde cunostinta... Tin minte ca imi era foarte rusine in fata colegilor mei de clasa, mai ales de fete si de asta niciodata nu am povestit nimanui nimic sau nu m-am plans de situatia noastra.

Din aceasta cauza si acum cel mai mult urasc indiferenta unor oameni fata de situatia grea si problemele altora din societatea noastra. 

Sunt dintr-o familie de oameni simpli.

Mama mea toata viata ei a lucrat brutar la fabrica de paine din Calarasi. Iar tatal, atata timp cat a fost in viata, se ocupa cu reparatia frigiderelor. 

Deoarece tatal meu se ocupa de reparatia frigiderelor din toate magazinele din oraselul nostru si satele din imprejurime, el era cunoscut de toata lumea de la noi. El mai avea inca 5 frati si 2 surori. Tatal meu a fost maestru in sport la proba de lupte greco-romane, era un om foarte puternic si nu doar cunoscut, ci si stimat de toata lumea.

Mai am inca doua surori mai mari si un frate mai mic. 

Sora cea mai mare, Anna, lucreaza la Moscova, ca multi alti concetateni ai nostri. A plecat acolo la lucru pentru se plateste mai bine, iar ea are un copil pe care se straduieste sa-l puna pe picioare, sa-l dea educe si sa-i ofere o viata mai buna.

Sora mea, Ludmila, impreuna cu sotul si copilul ei au emigrat in Irlanda, unde incearca sa-si aranjeze viata din nou.

Fratele meu mai mic, Vitalie, lucreaza in constructii. El este casatorit si are o fiica de 5 ani, care deja face gimnastica si coregrafie. 

Desi nu avem o sala pentru antrenamente, face antrenamente individual cu antrenorul cu care am inceput candva si eu sa fac gimnastica artistica.

Nu pot sa spun ca nu am avut o copilarie fericita.

Atata timp cat a fost tatal in viata, traiam foarte bine. Invatam bine, faceam gimnastica artistica, plecam la competitii prin toata Moldova si Ucraina. Am fost la competiti si la Moscova. Am fost si campionul Republicii Moldova la gimnastica artistica. Am fost si membru al echipei nationale la gimnastica artistica. Mergeam in cantonamente in fiecare vara. De fiecare data erau locuri diferite: mare, inima codrilor sau munte...  sanatoriu sau baza turistica in Moldova, Ucraina sau Romania.

Am fost la odihna cu colegii mei de sport la Slanic -Moldova, la munte. De acolo mi-a ramas dragostea fata de munti: iubesc muntii si raurile de munte. Tin minte cum noi, baietii, ne scaldam in apa foarte rece a raului care curgea din munti... A fost un timp foarte frumos.

Am fost la competitii internationale de gimnastica artistica la Targu-Mures. Acolo am ramas foarte impresionat de calitatea aparatelor de gimnastica pe care urma sa evoluam. Noi eram obisnuiti cu aparatele noastre mai vechi... Si daca la bara fixa la noi in sala executand un simplu Voronin zburam la 20 cm peste bara, apoi in Targu-Mures a fost cam un metru!

Cand inchid ochii pot sa-mi amintesc un moment care a fost atunci... Evoluasera toti si mai ramasesem eu: "oaspetele din Republica Moldova". Toate camerele celor de la televiziune s-au indreptat inspre mine, era multa lumina, sala enorma... Si anuntul prin microfon a prezentatorului:  - La bara fixa va evolua sportivul din Republica Moldova - Anatolie Jornea!

Apoi au urmat aplauzele spectatorilor, care erau multi. Antrenorul m-a ajutat sa atarn de bara fixa si apoi eu am executat exercitiul meu. 

Nu mai tin minte cat de bine sau rau am evoluat, dar tin minte aplauzele si atentia salii. De atunci am mai avut multe evolutii cu public, dar deja ca artist de circ.

Am trecut atunci si pe la sala de la Deva, unde s-a antrenat candva celebra Nadia Comaneci! Am asistat chiar la un antrenament acolo si noi am ramas foarte impresionati. 

Cand eram student, eram nevoit sa si lucrez, ca sa-mi asigur existenta. Am lucrat si in constructii si in cateva firme de securitate ca paznic, am fost si vanzator la piata. 

Apoi a inceput cariera mea de artist de circ.

Am inceput ca acrobat in trupa Sestopalco. Am lucrat vreo trei ani in Moldova si in cele mai mari orase din Ucraina. Apoi am plecat in turneu in Anglia in unul din cele mai bune si vechi circuri stationare din Marea Britanie - la Blackpool Tower Circus, unde am lucrat 8 luni fara nicio zi de odihna. Aveam cate cel putin 2 show-uri , dar se intampla sa avem si 4 show-uri pe zi. Am lucrat impreuna cu unii dintre cei mai buni artisti de circ din acel moment din lume. Tot acolo am contribuit la obtinerea titlului de "BEST CIRCUS PROGRAM OF THE YEAR IN ENGLAND". 

Dupa turneul din Anglia, am fost nevoit sa aleg daca plec mai departe cu baietii mei din trupa sau vin acasa sa fac un numar nou impreuna cu viitoarea mea sotie. 

Trupa Sestopalco a plecat mai departe in turneu in unul din cele mai bune circuri din Franta, apoi au plecat in SUA la Las-Vegas si peste tot au avut un mare succes! Multi din fostii colegi ai mei s-au stabilit in SUA. Au avut contracte in cele mai prestigioase circuri de acolo inclusiv la Cirque du Soleil. 

Eu insa am venit acasa, ca impreuna cu iubita mea sa fac un duo, un numar de echilibru pe piramida. Mai tarziu am facut si o trupa a mea. Am lucrat tot un gen din acrobatica, se numeste "scranciobul rusesc". 

Am fost in turneu in cele mai bune show-uri si circuri din Moldova, Ucraina, Marea Britanie, Cehia, Germania, Bulgaria si Turcia. 

Timp de 15 ani am creat mai multe numere de circ de diferite genuri ale acestei arte: acrobatica, gimnastica, echilibru, excentrica etc.

Steagul Moldovei s-a ridicat datorita noua in foarte multe orase din Europa!

In Germania sala uneori aplauda in picioare chiar.

Am acumulat o experienta buna in arta de circ, dar la un anumit moment am descoperit ca am probleme mari de sanatate. 

Pot sa divizez viata mea traita pana acum in doua: pana la boala si dupa inceperea bolii. Deoarece nu mai puteam sa lucrez ca artist de circ si se punea intrebarea daca o sa pot sau nu sa lucrez vreodata undeva si sa traiesc ca un om "normal"- am pierdut tot.

La un moment dat m-am trezit ca nu mai am sotie si nici o buna parte dintre cei pe care ii consideram prieteni nu mai erau langa mine. Eram… singur.

Nu aveam decat sa cedez sau sa incerc sa ma ridic din nou pe picioare. Mai usor ar fi fost probabil sa cedez, dar se vede ca spiritul de sportiv si de luptator s-a pronuntat atunci, s-a trezit din nou in mine. 

Nu stiu exact cat timp a trecut de cand nu mai sunt cu fosta mea sotie si de cand lupt pentru a fi un om "normal" si sanatos, care poate lucra, crea si poate sa-si asigure singur existenta si viitorul. 

Am reusit sa-mi pastrez simtul umorului si sa nu ma inraiesc, dar am tras multe concluzii din cele traite si intamplate. Acum pot spune ca sunt altul. Sunt mult mai puternic si echilibrat si stiu exact ce este bine si ce nu. Stiu exact ce merita atentie si ce nu, ce are valoare si ce nu. Nu ma consider un om deosebit. Ma consider un om normal. Iubesc oamenii sinceri, cu atat mai mult ca foarte usor pot deosebi sinceritatea de fals.

Talentul meu probabil consta in a munci mult, de a ma concentra la ce este esential. Stiu precis ca fara multa munca nu obtii nimic, chiar daca esti foarte talentat. Sunt ferm convins ca orice om este talentat sau poate are multe talente, dar care deseori nu sunt descoperite si slefuite. 

Este foarte greu sa te realizezi fara sustinere. Este foarte greu atunci cand nu gasesti intelegere din partea familiei, rudelor sau poate si a prietenilor. Cu atat mai mult sunt demni de respect cei ce totusi s-au realiza datorita calitatilor de luptator, a caracterului si a energiei proprii.

Stimez foarte mult oamenii care, ca si mine, acolo unde altii vad doar probleme, incearca sa gaseasca posibilitati.

In circ sunt multi oameni care, dupa o perioada de lucru in care s-au bucurat de mult succes, au disparut brusc si nimeni nu mai stie unde sunt ei. Deseori acesti oameni apar din nou. Deseori din nou lucreaza cu mare succes, dar deja alte genuri. Sper si eu ca imi voi implini candva visul meu de la care a inceput "viata mea la circ". Din prima zi in care am pasit pe manejul circului am vrut sa evoluez la Festivalul International de Circ din Monte-Carlo si sa vin de acolo cu un trofeu- un clovn de aur! Inca nu a fost sa fie, dar nu mi-am pierdut entuziasmul. Cu atat mai mult cu cat am pus pe altarul acestei cauze prea multe: sanatatea, familia, timp, energie, efort si multi bani...

In afara de circ imi plac multe lucruri: muzica, sportul, artele martiale si filosofia, lectura, calatoriile si aventurile. 

La "Romanii au talent" am venit ca sa-mi incerc iar puterile, sa mai apar pe ecranele televizoarelor nu doar in Moldova, ci si in Romania. Ar fi bine daca ar aparea noi propuneri de lucru si colaborare, deoarece Republica Moldova este mica - aici lucrezi usor in toate orasele timp de un an. 

Proiectul "Romanii au talent" este o aventura pentru mine, ceva foarte interesant. Cu atat mai mult ca nu am fost de mult in Bucuresti si as vrea sa vin sa ma plimb prin oras si sa admir fetele frumoase de acolo. Daca as castiga acest concurs, as investi in studioul de circ pe care vrem sa-l facem la Calarasi. 

Sunt sigur ca la show-ul meu s-ar cumpara bilete! Cu atat mai mult ca deja s-au cumparat foarte multe bilete la show-urile in care am participat pana acum.

Sunt multe personalitati interesante la Bucuresti... De exemplu as vrea sa mai intreb ce mai fac Marius Urzica si Marian Dragulescu, sa beau o cafea cu Andra, sa intru pe la Circul Globus si multe altele :)

Peste cinci ani ma vad tot artist de circ si conducatorul Asociatiei Obstesti "Asociatia Artistilor de Circ Profesionisti si a Amatorilor Artei de Circ din Republica Moldova" pe care am creat-o pentru a putea promova arta de circ la noi in tara, dar si pentru a sustine fostii artisti care au probleme de sanatate spre exemplu, dar si viitorii artisti de circ. Peste cinci ani ma vad si tata si sot cu pasaport romanesc si posibilitatea de a-mi vizita in orice moment prietenii si rudele din Republica Moldova.