Povestea studentei de 24 de ani care a emotionat o sala intreaga la "Romanii au talent". Cum a invatat sa deseneze atat de frumos

Redacția Redacția

Actualizat 12. 3. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Claudia Ciotlaus a reusit sa faca intreaga sala sa zambeasca cu portreul sau “psihologic”. Tanara talentata la desen si-a facut opera sa treaca de la o mina trista la un zambet fericit in doar cateva minute, iar rezultatul a fost apreciat de catre toata lumea.

"Admir foarte mult talentul tau si ceea ce ai realizat", i-a spus Andra. "Eu m-am identificat in povestea asta, sunt exact starile prin care trec in emisiune", a adaugat Mihai Petre, iar Claudia a primit confirmarea talentului sau prin cei trei de "Da" din partea juratilor.

Afla-i povestea:

M-am nascut pe 6 iunie 1989, in Cluj-Napoca. In prezent sunt studenta in anul 2 la Universitatea de Arta si Design si masterand la Facultatea de Psihologie din Cluj. Am o serie de proiecte personale in domeniul artelor vizuale si am drept de practica in psihologie clinica, consiliere psihologica si psihoterapie, insa cea din urma e momentan pe stand-by, deoarece timpul nu imi permite sa ma ocup corespunzator. Insa este o pasiune pe care cu siguranta o voi cultiva. Deocamdata incerc sa integrez cunostintele de psihologie si practica pe care am facut-o pana acum, in demersul meu artistic.

Show-ul este acum INTEGRAL si pe Voyo.ro.

Sunt singura la parinti, tatal meu are 52 de ani si lucreaza in domeniul chimiei, iar mama - 46, lucreaza in domeniul economic. Intotdeauna am avut o relatie buna cu ei, m-au sprijitit si incurajat in momente importante din viata mea si in continuare o vor face, iar acest lucru este valabil si reciproc. Suntem o familie unita si armonioasa. Cele mai multe amintiri pe care le am din copilarie sunt placute, nu am avut parte de tragedii, iar cu oamenii pe care i-am intalnit pe parcurs am avut relatii bune. Am fost dintotdeauna un copil vesel si curios, cu o dorinta mare de a explora cat mai mult din mediul in care ma aflu. Am invatat 12 ani la Liceul Teoretic Avram Iancu, unde faceam performanta doar in domeniile care imi placeau. Nu am vrut neaparat "10 pe linie" si nu m-a motivat nici competitia, insa mi-a placut enorm sa invat ce ma interesa, lucru valabil si in prezent. Am ales sa studiez Psihologia, fiind interesata de mintea umana, si aveam informatii despre ce se studiaza acolo. In plus, imi doream sa lucrez independent si daca vreau performanta, sa o obtin pe propriile puteri si sa ma bucur eu de rezultate, nu altii. 

Marele castigator "Romanii au talent" esti TU. Serios, intra sa vezi ce ti se intampla! 

In facultate am legat cateva prietenii, am calatorit si imi amintesc acesti ani ca fiind foarte frumosi si plini de experiente placute. Incercam sa imi valorific timpul si intotdeauna imi gaseam ceva de facut, de vizitat, de citit, etc. La un moment dat am candidat pentru un proiect in facultate pentru care, pe langa partea de psihologie, era nevoie de desen. Am reusit sa fac parte din el sa imi vad hobby-ul cu alti ochi, pentru prima data am simtit ca ar fi interesant sa il duc mai departe. Am inceput sa lucrez cu niste baieti care faceau desene la comanda, iar eu m-am axat pe portret si mi-a placut foarte mult. Timp de 3 ani am desenat sute de oameni si mi-am dorit sa evoluez, sa invat mai mult si am hotarat sa urmez Facultatea de Arte. 

Desenam de la o varsta frageda, nu imi amintesc exact, insa tatal meu imi zice ca oriunde mergeam mazgaleam cate ceva. La inceput desenam cu el, il tot intrebam cum se face, de exemplu, un fluture, iar el imi arata tot timpul. Coloram carti, desenam personaje din desene animate, din imaginatie, iar la scoala imi umpleam caietele de desene. Nu consideram asta un talent neaparat, ci mai mult o activitate de relaxare sau de a-mi umple timpul. Nu aratam multora ce desenam, cred ca sunt echivalentul in desen a ceea ce numesc cei din muzica "a canta sub dus, fara sa auda restul" :)) Fiind o persoana pragmatica, am realizat ca pot folosi cunostintele de psihologie in folosul a ceea ce vreau sa exprim prin desen si invers. Mi se pare fascinant atunci cand mi se intampla sa am imagini in minte si sa imi vina idei de lucrari in timp ce citesc despre emotii sau comportamente umane. M-a impins curiozitatea sa explorez si sa invat mai mult, pentru ca simteam o placere deosebita desenand. As zice ca talentul nu e ceva dat, de care sa te bucuri pur si simplu, ci e nevoie sa investesti in el timp, energie si perseverenta, iar placerea si motivatia apar cand obtii un rezultat. Un talent fara munca este irosit sau cel putin superficial. 

Mi-am descoperit singura talentul, de fapt motivatia sa merg mai departe pe acest drum, urmand ca lumea din jur sa ma sustina. Parintii s-au aratat incantati de faptul ca vreau sa imi urmez pasiunea, prietenii ma inteleg, deoarece si ei sunt oameni care vor sa isi indeplineasca visul. Am urmat cursuri de desen cu un profesor si artist pe care il admir si care m-a pregatit pentru admiterea la sectia Grafica din cadrul Facultatii de Arte si Design, unde invat in prezent. 

Peste 5 ani ma vad cu studiile incheiate, cu mai multa experienta in vizual si practica psihologica. Imi doresc sa imi pastrez energia, motivatia si taria sa experimentez si sa aplic ce am invatat. As vrea sa cred ca sunt ambitioasa si ca pot sa ma autodepasesc si sa ma reinventez daca e nevoie. Ca si succes nu ma pot compara cu cineva anume, nu ma raportez la vedete, insa am mentori, persoane in cunostinta de cauza si experti carora le urmez sfaturile si invat de la ei. Imi doresc sa fiu cat mai buna si eficienta in ceea ce fac. Cred ca niciodata nu voi considera ca am invatat destul sau ca am facut ceva bine si nu mai trebuie sa incerc mai mult, nu din perfectionism, ci de dragul frumusetii si al libertatii din domeniul artistic. 

La “Romanii au talent” am venit ca mi s-a parut o oportunitate interesanta. Am hotarat sa arat ceva aparte ce nu s-a facut pana acum si sa fac o sinteza a ceea ce am invatat si imi place. Am vrut sa experimentez daca se poate transmite o emotie prin desen, sa vad daca cele doua pasiuni ale mele se pot uni pentru un moment. Banii castigati i-as investi in spatiul de lucru si in calatorii, sa vad cat mai multe locuri, muzee si sa interactionez cu oameni din diferite culturi.

Imi doresc ca oamenii carora le place ceea ce fac sau pur si simplu sunt curiosi sa vada cat mai mult din mine. Vreau sa le transmit o traire, emotie, sa inteleaga ceea ce spun fara cuvinte, doar prin imagine. Acest show a fost un test pentru mine: sa aflu daca reusesc sa ofer ceva inedit si sa primesc ceva in schimb. Acel ceva e scopul meu: creez o imagine, am o emotie pe care vreau sa o proiectez privitorului, iar momentele in care o regasesc sunt de nepretuit!