Denis Bejenaru, dansatorul care a cucerit publicul cu un dans de nota 10: "Ideea de a veni la Romanii au talent mi-a venit in timp ce descarcam marfa". Afla povestea lui

Redacția Redacția

Actualizat 5. 3. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Numele meu este Bejenaru Denis Mihai insa prietenii imi spun " Beje ". M-am nascut in 8 septembrie 1993  in Sannicolaul Mare insa  locuiesc in comuna Saravale.

In momentul de fata lucrez in Sannicolaul Mare ca operator calitate la o fabrica de elementegravate de incalzire. Datoria mea este  aceea de a ma asigura ca toate piesele merg in siguranta la client fara probleme, asta insemnand ca am  o foarte mare responsabilitate de care sunt foarte mandru.

ProTV prezinta: aplicatia care te transforma in marele castigator Romanii au talent. Fii eroul nostru! Intra aici!

Familia mea este compusa din 4 membri:

-tata, Bejenaru Mihai Catalin

-mama, Bejenaru Daniela

-sora, Bejenaru Alexandra Florina.

Show-ul este acum integral pe Voyo.ro.

Tata lucreaza in Sannicolaul Mare ca stivuitorist la  o firma privata care se ocupa cu prelucrarea lemnului. Mama  lucreaza in acelasi domeniu ca si tatal meu, insa la o alta firma. Sora este in clasa a-10-a la Liceul tehnologic Christofor Nako.

Parintii mei s-au cunoscut acum 23 de ani, au o casnicie fericita, se completeaza unul pe altul si inca se iubesc la fel de mult ca-n prima zi.   

Eu am crescut si copilarit in Saravale sub "perna" parintilor mei.Amavut parte de o copilarie destul de frumoasa,.

Am studiat clasele 1-8 in Saravale si pot spune ca au fost cei mai frumosi ani alaturi de colegi de clasa si prieteni . Nu am fost un copil prea ascultator, ce-i drept, am incercat sa profit cat de mult posibil de anii copilariei. 

Insa nu totul a fost" raiul pe pamant ". Problema mea cea mai mare pe vremea aceea era  " socializarea " fiind de o  culoare mai inchisa mi-a fostdestul de greu sa ma integrez in societate din cauza unor copii mai rasfatati, imi era greu cu porecle de genul : 'Taciune' sau 'Negru' .

De la dansuri populare la freestyle 

In clasele mici am avut-o ca invatatoare pe doamna Siriantu Mirela , femeia careia ii multumesc pentru tot ce a facut pentru noi. Aici ma refer la educarea noastra, a doua noastra mama  si coordonatoarea noastra de dans ,inca din clasa a patra, stimuland astfel talent ascuns in fiecare din noi ; dansand in stil popular, mai exact " calusarul " si " sorocul ," dans de aici din Banat.

Am inceput cu dansurile populare ca mai apoi sa continuam cu interpretarea unor povestiri in diferite graiuri,dar si ca interpreti de muzica populara . Alegerea mea s-a indreptat catre dans pentru ca de fiecare data cand ma urcam pe scena si dansam ma simteam cu totul altfel, o persoana care pur si simplu se teleporta intr-o alta dimensiune. Pot spune ca am mostenit talentul de a dansa de la mama mea, care la randul ei a avut o mica trupa de dans cu care organizas pectacole de Craciun sau alte ocazii speciale la caminul cultural din Saravale.

Ajuns la maturitate, am decis ca dansul popular nu este ceea ce caut si trebuie sa imi continui drumul si sa-mi aleg o alta ruta. Parintii meu au fost putini sceptici la inceput cu privire la alegerea pe care am facut-o si chiar au incercat sa ma convinga sa continui cu dansurilepopulare insa eu luasem déjà decizia finala.

Referitor la stilul de dans pe care il practice, nu am luat niciodata vreo lectie de dans de la cineva, nu am urmat nicio scoala speciala de dans. Am invatat singur, dansand cu umbra mea si in oglinda. Nu am obtinut performante majore cu stilul de dans pe care l-am adoptat pentru ca nu am avut posibilitatea sa particip la concursuri sau spectacole importante, motivul fiind lipsa banilor si posibilitatilor.

Momentan nu am o prietena pentru ca imi dedic timpul slujbei sidansului, imi impart timpul cum pot 8 ore la serviciu, treburi casnice si 2 -3 ore de dans. 

Ce mi-as dori este sa ating macar 10% din performantele idolilor mei in materie de dans: Marquesse Scott si Popping John.

Si daca ar fi sa depasesc vreo vedeta, cu mare placer voi incerca sa-l depasesc pe Robo (fostul concurrent Romanii au talent ), el fiind persoana care m-a determinat sa particip la concurs.

Am ales sa particip la Romanii au talent din mai multe motive . Am vrut sa-mi dovedesc mie in primul rand ca pot face mai mult chiar daca nu am multe posibilitati, am vrut sa dovedesc celorlalti ca nu conteaza cum arati si de unde esti, ci ceea ce-ti place si ce te definestepe tine ca persoana.

Dupa ce am vizionat  primele 2 sezoane si dupa ce l-am vazut pe Robo dansand mi-am spus  : "Asta e, e ceea ce vreau sa fac ". M-am pus pe treaba si am venit.

In perioada in care m-am inscris pentru prima data aveam un part time job intr-un minimarket, tin minte ca trebuia sa descarc o masina cu marfa si ma imaginam pe scena Romanii au talent, acela fiind momentul in care m-am decis cu adevarat sa particip. Cand am terminat de descarcat, m-am intors in magazine si i-am spus patroanei in felul urmator : "Na ca eu ma duc la Romanii Au Talent ". A fost cea mai inspirata idée pe care am avut-o vreodata.

Ma bucur enorm de mult ca am avut ocazia sa particip la Romanii au talent si nu am sa uit niciodata momentul in care am intrat pe scena si i-am vazut pe cei trei jurati: cel mai frumos moment si totodata cel mai inspaimantator. 

Daca nu participam la Romanii au talent, probabil renuntam la dans, deci experienta traita acolo m-a transformat complet si am devenit un nou " EU ", mai ambitios si mai optimist si chiar daca nu voi trece mai departe, voi privi inainte si voi continua sa dansez.

Daca ar fi sa castig marele premiu de 120 000 euro, primul lucrupe care l-as face ar fi acela sa platesc bancile parintilor mei, sa le construiesc o casa frumoasa  si sa le ofer totul pentru ca ei au fost acolo pentru mine nu doar ca parinti, ci si ca prieteni,  si au luptat mult pentru ca eu sa ajung pana aici . Faptul ca am ajuns in auditii a insemnat enorm pentru parintii mei si pentru mine. Ne-a intarit relatia parinte-fiu extrem de mult  si vreau sa le multumesc nu doar prin vorbe. Pentru ei lupt. 

Nu stiu daca lumea ar cumpara bilete la show-ul meu, insa vreau sa le spun: sa se uite bine de tot la ei si sa se uite bine de tot la mine ca mai apoi sa-si spuna in gand :  "Daca el a putut, si noi putem. "

Atunci vor cumpara un bilet si eu am sa le transmit mesajul, trairile si emotiile mele  prin dans ca la final toatalumeasa fie multumita de prestatia mea.

Astept ca anul acesta sa fie ceva diferit , astept cu nerabdare momentul in care voi fi anuntat ca am trecut in semifinale. Si chiar daca nu se va intampla, nu voi renunta.