Francesca, fata care a uimit juriul de la "Romanii au talent" cu vocea ei, nu a avut copilarie. De ce nu s-a jucat niciodata "sotronul" in fata blocului

Redacția Redacția

Actualizat 10. 3. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Francesca si Andreea Ilie, surorile care au reusit sa impresioneze juriul de la "Romanii ai talent".

Francesca Ilie

Ma amuz de fiecare data cand sunt intrebata de copilaria mea.Pentru ca e un pic cam mult spus copilarie .EU NU AM COPILARIT! NU STIU CE INSEAMNA sa te joci cu prietenii de la bloc,, Sotronul’’,  ,,Tara ,tara Vrem-ostas’’...etc.

Prima mea jucarie a fost pianul ,l-am inceput la varsta de 4 ani.A fost haios cum am inceput eu legatura cu muzica, defapt am sa va si povestesc dar mai tarziu ... 

O intamplare ce nu am sa uit niciodata este atunci cand eu si mama mea am avut o mica divergenta care m-a facut peste ani de zile sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine: Aveam 7 ani ,eram in clasa a  I-a si nu vroiam sa studiez  ,vroiam si eu afara ca toti ceilalti copii,insa mama vrandu-mi doar binele mi-a cerut sa studiez 3 ore la pian ,iar apoi sa ies. Eu m-am incapatanat si am stat in fata pianului ,plangand.

I-am spus o vorba mamei atunci care a durat-o foarte tare mult timp .I-am spus ca nu o iubesc nici pe ea,nici pe tata pentru ca mi-au luat toata copilaria... IAR ACUM II MULTUMESC DIN suflet ca ,, Mi-a facut asta”!!! Asta pentru mine este acea  amintire care mi-a marcat copilaria.

Muzica este lucrul cel mai frumos care mi se poate intampla ,ca eu sa vorbesc despre muzica . De cate ori  mi se pune acesta intrebare raspunsul meu este urmatorul : As sta sa cant timp de 3 zile non-stop fara sa am nevoie de apa si de mancare,cred ca prin asta am spus totul .

Acum as vrea sa povestesc cum a inceput totul desi mai sus am mai divulgat cate ceva.

Romanii au talent pentru mine  cat si pentru sora mea reprezinta ,clar o experienta unica si frumoasa! Important pentru noi  este sa ne aflam acolo si sa putem darui lumii intregi dragostea noastra pentru muzica.

Consider ca vom capata mai multe mijloace de a comunica cu oamenii pentru ca acest show ne da ocazia.

Ilie Andreea

Imi amintesc foarte clar de copilaria mea care sincer nu a fost deloc asa cum ne gandim toti , cu papusele , castele barbie sau jocurile din fata blocului cu vecinii, ba din contra . De mica ca si sora mea Francesca , mama mi-a gasit si mie un drum si a incercat sa ma ghideze in asa fel incat sa fac ceea ce ma reprezinta , asta spun eu acum dupa atatia ani in care am muncit din greu ca parintii sa poata fi mandri de mine. M-a inscris la Clubul Sportiv Steaua din Bucuresti unde am facut sport de performanta timp de 1 an dar cu siguranta cum drumul meu mi s-a declarat a fi altul am renuntat la sport . 

Cand aveam 5 ani  mama mea  ne-a dus atat pe mine cat si pe sora mea la Clubul copiilor nr.6 din Bucuresti la cerinta surorii mele de a-i cauta un profesor de canto. Am studiat cu doamna Gabriela Sauciuc Cicone pana la varsta de 11 ani, apoi l-am cunoscut pe domnul Cornel Fugaru care m-a invatat foarte multe lucruri si pot spune ca si-a pus amprenta in evolutia mea ca si solist . La varsta de 7 ani am inceput sa studiez vioara la Colegiul de muzica Dinu Lipatti unde am avut-o ca profesoara pe doamana Adriana Ionescu.

Tin sa precizez ca voi enumera persoanele care mi-au fost alaturi atunci cand chiar am avut nevoie si care m-au sustinut in tot ceea ce am vrut eu sa fac.

Profesoara mea clasele 1-4 doamna Mili Laca care m-a invatat destule lucruri si tin foarte mult la dansa tocmai pentru faptul ca m-a facut sa imi fie dor de maniera ei de a preda si de bunatatea ei .

Profesoara mea de vioara doamna Adriana Ionescu , o femeie extraordinara si cu un suflet de aur , mereu am simtit-o ca si cum ar fi din familie , m-am apropiat foarte mult de dansa deoarece mi-a demonstrat ca sunt o eleva care si-a dorit-o de mult timp si mereu m-a ajutat in legatura cu orice problema minora pe care am avut-o.

Profesorul meu de canto domnul Cornel Fugaru care intr-adevar mi-a marcat viata in adevaratul sens al cuvantului , daca in ziua de astazi oamenii imi apreciaza talentul muzical eu as vrea sa ii multumesc domnului Cornel Fugaru pentru ca si el a contribuit la darul meu  , din pacate acum numai este printre noi dar stiu ca de acolo de sus ma vegheaza non-stop si e alaturi de mine . 

Pot spune ca muzica face parte din mine , stiu si am simtit inca de mica ca trebuie sa am de-a face cu muzica si trebuie sa urmez acest drum , nu cred ca as stii sa fac altceva , stiu ca daca nu as face-o nu as mai exista , daca Dumnezeu mi-a dat acest dar si eu l-am constientizat ar fi pacat sa nu mi-l fructific. Cum am spus si mai sus la 5 ani am inceput sa cochetez cu muzica usoara , sa stiu ce este un microfon si sa incerc sa cant in fata a mai multor oameni , parintii mei sunt cei care m-au descoperit , au observat ca am ureche muzicala si si-au dorit foarte mult sa ma indrume atat pe mine cat si pe sora mea in lumea muzicii .