Andi Moisescu facea numai nazbatii cand era copil. Fa cunostinta cu fratele sau si afla ce nebunii faceau cei doi

Redacția Redacția

Actualizat 8. 9. 2012

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Andi Moisescu si fratele sau au o afacere impreuna si o relatie de prietenie de invidiat.

Tudor, despre Andi, in cateva cuvinte.

Chinuitor de ordonat si de talentat pentru nenumaratele situatii in care oamenii se asteapta sa semeni cu fratele mai mare.  

Andi, despre Tudor, in cateva cuvinte.

Tudor e doar foarte modest si de-asta nu spune ca tot nenumarate sunt si situatiile in care talentul lui e net superior. Defectul cu obsesia pentru ordine mi-l asum. In ce-l priveste, pana sa lucram impreuna credeam ca el e cel talentat si eu cel muncitor. Intre timp, am aflat ca tot el e si cel muncitor. Iar eu cel norocos.

Cea mai haioasa amintire impreuna - poate fi din copilarie, adolescenta sau recenta... Si care dintre voi a fost mai neastamparat in copilarie?

Cea mai haioasa:

T: Cand eu am fost, la propriu, primul “peste” prins de Andi vreodata, cu o mica undita in minicarul din Neptun. De departe, eu am fost mai neastamparat in copilarie.

A: Uitasem de povestea asta. Minunata. Eram in vacanta la mare si ne-am hotarat sa devenim pescari. Mama ne-a cumparat doua undite din bambus si, cu multa bucurie, ne indreptam spre prima noastra sesiune de pescuit. In minicar, la un viraj, nu stiu cum ne-am fațâit noi ca m-am trezit cu Tudor urland. Il prinsesem din greseala cu acul de pescuit. Cine a mai patit-o, din greseala, stie cum e. Acul intra usor, dar iese foarte greu. Ca sa-i mai alinam suferinta, l-am declarat captura verii.

Cele mai frumoase:

T: Cand ne jucam de-a vaporul cu salteaua in mare si cand, seara inainte sa adormim, ne imaginam ca suntem comentatorii unor meciuri epocale Real Madrid – CS Prundu disputate pe stadionul comunal.

A: Eu n-o sa uit cum am ajuns cu piciorul in ghips dupa ce-am jucat amandoi fotbal in sufragerie. Se incinsese puternic atmosfera in "teren" si incercand sa-i administrez o "bubuita" am calculat gresit trasa sutului, nimerind mai exact podeaua. Multa vreme  asta a fost secretul nostru, caci am hotarat de comun acord sa spunem ca m-am lovit in tocul usii, alergand sa raspund la telefon (doar fix pe vremea aia). Ma rog, a fost intrigat si medicul de la spital. Mi-a si zis: "...dar stiu ca te-ai impiedicat nu gluma. Tocul usii a mai ramas la locul lui?!..."

Cand erati mici, mama parca era mai buna cu...

... mama era la fel de buna cu amandoi. N-a facut niciodata nicio diferenta.

V-ati simtit vreodata in competitie unul fata de cealalt?

T: Doar atunci cand incercam sa ne gasim unul altuia porecle cat mai deranjate si enervante.

A: Si pe-asta o uitasem. Ce bun e un Tudor la casa omului... Ne antrenam amandoi pentru entertainment. Era doar o viziune pe termen lung... 

S-a intamplat vreodata, in adolescenta, sa va certati din cauza unei fete?

T: Niciodata nu ne-am certat din cauza vreunei fete, diferenta de 4,5 ani intre noi ne-a ferit de asta.

A: Am avut parte de un public tinta diferit. Cum ar spune azi un student la comunicare. 

Si care a avut cel mai mare succes la fete?

T: Evident, Andi.

A: Inca o dovada a modestiei lui Tudor, de care am vorbit in deschidere. 

Cel mai de curand, unul dintre voi i-a spus celuilalt "Multumesc!" pentru ca...

T: Ieri, pentru cadoul adus din ultima vacanta.

A: Eu ii spun aproape zilnic. Poate si de mai multe ori pe zi. Ocupandu-se de management-ul meu, tot timpul face cate ceva pentru mine. Iar eu, de fiecare data, am mare grija sa-i multumesc.

Dar cea mai recenta sfada, ca-ntre frati, cand s-a produs?

T: Ca-ntre frati nu-mi amintesc cand sau de ce, cred ca Andi era in liceu si eu in generala.

A: Alea nu erau sfade. Invatam doar sa impartim. Camera, de exemplu, unde aveam trasata o granita imaginara, ca sa impartim corect raspunderile, la aparitia supervisor-ului.

Cat de des va mai strangeti in formula extinsa in familie?

T: De cateva ori pe an.

A: In mod cert, cu ocazia sarbatorilor. Craciun, Pasti si zilele de nastere. Tinand cont ca familia nu-i tocmai mica, ne cam adunam de cateva ori...

Cum v-a venit ideea colaborarii pe plan profesional - la compania de productie TV pe care o aveti?

T: Andi a fost cu ideea, cand a observat ca pregatirea si aptitudinile noastre sunt complementare.

A: Il urmaream de mult. Din clipa in care am inceput sa-l descopar si profesional, n-am avut nici cea mai mica rezerva in a-i propune sa ne asociem pe toate planurile.

Si cum se-mpaca fratia, ca sa zic asa, cu afacerile :-)? Functioneaza mai bine un astfel de proiect in familie?

T: Se impaca foarte bine, pentru ca am agreat de la inceput un mod de comunicare, mediere si decizie functional: am impartit clar responsabilitatile, discutam orice aspect important al afacerii si apoi decidem individual fiecare pe aria lui de responsabilitate. Pentru ca responsabilitatile nu se incalca, nici deciziile nu se contrazic, pot fi cel mult complementare.

 A: In viata de toata ziua suntem frati, la birou suntem managing partners. Cum nu incurcam niciodata cele doua impostaze, proiectul functioneaza impecabil.

 Cateva cuvinte despre Tudor :

Sunt casatorit, nu am copii.