Au inceput ca ajutoare de ospatar si spalau sute de pahare pe zi. Vinerea trecuta, au fost preferatii lui Mihai Petre. Afla cine sunt:

Redacția Redacția

Actualizat 8. 3. 2012

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Insotiti de Valentin Luca, barmanul care lua cu asalt scena in sezonul trecut al show-ului “Romanii au talent”, la preselectiile de la Iasi s-au prezentat doi tineri care au declarat inca din start ca vor sa-l intreaca pe Adrian Tutu. Show-ul este integral pe Voyo.ro.

Numarul lor, care a semanat mai mult cu unul de acrobatie, a fost foarte apreciat de juriu.

“Exceptional”, a fost “nota” lui Andi Moisescu, insotita de un mare “DA”. “Este momentul meu preferat de pana acum”, a completat Mihai Petre.  




Afla povestile lor de viata:

CLAUDIU CAMPO

Sa incepem cu inceputurile. M-am nascut in data de 22.09.1985, in orasul Brasov - cartierul - Schei, acelasi oras de poveste in care am copilarit si locuiesc si in prezent.  Am avut o copilarie frumoasa de care nu ma pot plange sub nici o forma. Pana in clasa 6-a am invatat la Liceul " Andrei Muresan " iar apoi m-am transferat la Liceul cu Program Sportiv , unde l-am intalnit si pe bunul meu prieten Razvan Dinu. Fiind la un liceu cu profil, unde am practicat atletismul pana la sfarsitul anilor de liceu, am avut mereu tendinte spre miscare, sport etc. ( indiferent de natura lui ). Tin minte ca in clasa a 8-a impreuna cu Razvan incercam miscari de break dance pe coridoarele scolii in fiecare pauza:). 

Am renuntat la facultate pentru ca eram fascinat de flair bartending

Dupa ce am terminat liceul, imi doream sa devin un avocat de exceptie , asa cum le spuneam parintilor mei inca de la gradinita , asa ca m-am inscris la facultatea "Transilvania - Drept si Sociologie" unde am urmat cursurile doar 2-3 ani . "Motivul" ? Fratele meu (Mihai Campo - 29 ani ) lucra in acea perioada ca si barman intr-o locatie din Brasov si intrase intr-o lume frumoasa a "Flair Bartendingului”. Evident habar nu aveam ce inseamna, pana cand am inceput sa vad exact jongleriile pe care le facea si de care eram pur si simplu fascinat. Nu regret nici o clipa ca am renuntat la facultate, cu toate ca mi-ar fi placut sa o finalizez. Spun ca nu regret, deoarece meseria pe care o practic mi-a adus ataaat de multe satisfactii incat nu am cum sa nu ma bucur de alegerea facuta.

Am inceput prin a spala sute de pahare pe zi

Pasiunea si devotamentul pentru Flair Bartending a inceput in momentul in care fratele meu a participat la un concurs local de barmani, pe care l-a si castigat. Dupa numai cateva zile, l-am rugat pe fratele meu sa vorbeasca cu  seful lui, sa ma angajeze si pe mine in orice post care are legatura cu barul. Eram constient ca am foarte multe de invatat, asa ca nu am ezitat nicio clipa cand mi s-a oferit un job, ca ajutor de barman la o locatie din Poiana Brasov. Mergeam cu placere la munca, cu toate ca spalam suuuute de pahare si cani pe zi (tin minte ca aveam si rani la degete de la atata spalat :) ), dar cand aveam timp incercam sa invat miscari de flair , exersand cu sticle de apa plata.

Asa a inceput totul si acum imi dau seama ca am avut un drum cu multe scari pana in prezent , dar pe care l-am urcat fara sa evit nicio treapta, cu bune si cu rele savurand toate frumusetile lui . Dupa aproximativ 8-9 luni de  antrenamente zilnice, am participat la primul meu concurs "Flair Crash 2 ", pe care spre surprinderea mea si a tuturor, l-am castigat. Ambitia a fost mare, datorita faptului ca am participat impotriva unor barmani cu experienta, printre care se numarau fratele meu si Valentin Luca . (Elevul isi invingea profesorul :)  ma refer la fratele meu). Asadar fratele meu a fost cel care m-a ajutat si m-a sustinut la inceput, dar si in prezent.

Visez la titlul de campion mondial

Dupa aproximativ inca un an,  Mihai Cota ( barman foarte cunoscut in tara la acea vreme) impreuna cu mine, Dinu Razvan si Luca Valentin am infiintat prima Agentie si Scoala de barmani-"Extreme Fun Bartending". Cota Mihai a contribuit si el la ascensiunea noastra. In prezent am ramas pe proiectele noastre legate de bar doar cu Razvan, Mihai s-a retras intr-un alt domeniu, iar Luca isi desfasoara activitatea la o alta egentie din Bucuresti. Ca si palmares, am reusit sa strang cateva zeci de diplome, participand la concursuri nationale si internationale, dar asta nu este nimic in comparatie cu ce va urma :) Evident titlul de campion mondial este doar o chestiune de timp :)

Daca ar fi sa aleg intre titlul de campion mondial in sincron si cel individual, categoric l-as alege pe cel in sincron. Intr-adevar este mult mai dificil, dar stiu ca alaturi de Razvan prin stilul comun si mult antrenament, putem sa depasim orice limita. Drept urmare, vom participa la anul in februarie, la cel mai titrat concurs de barmani din lume " Legends of Bartending ", care se desfasoara in Las Vegas Nevada, pe proba de Flair Bartending Sincron. 

Flair Bartendingul este un sport in toata regula, este un stil de viata

De ce spun asta ? Pentru ca necesita zeci de ore de antrenament. Ne antrenam minim 5-6 ore pe zii pt a ajunge la cel mai inalt nivel.  Fara antrenament si  perseverenta nu reusesti nimic. Accidentarile iti mai dau batai de cap din cand in cand, in special taieturile. Sincer nu stiu cate taieturi am avut si cate sute de sticle am spart pana in prezent.:)

Despre FAMILIE

Mama - (Mihaela Campo - 53 de ani) are o meserie ceva mai frumoasa decat a mea, zic eu. Este fotograf de aproximativ 34 de ani, deci clar este cea mai tare in domeniu pt mine . :) In copilarie mergeam cu ea oriunde apucam sa o "ajut" sa faca poze,  dar bineinteles ca mai mult o incurcam 

Tata - (Nicolae Campo - 53 ani) a jucat fotbal in tinerete ducand mai departe traditia din familie. Bunicul meu Nicolae Campo (trecut in nefiinta) a jucat pt Fc Brasov in anii 60', fiind capitan de echipa cand "Steagul Rosu Brasov" castiga cupa Balcanica. Tatal meu este de profesie hotelier, actualmente fiind "sef de restaurant", la un restaurant important din Brasov.

Ne-au primit cu bratele deschise la "Romanii au talent"

Cred ca aceasta emisiune iti poate schimba viata intr-un mod foarte placut, chiar daca nu reusesti sa ajungi pana in  semifinale sau chiar finala . Iti ofera noi orizonturi si experiente de neuitat. Inca din preselectii ne-am simtit extraordinar alaturi de cei din echipa ProTV. Incepand de la cameramani si pana la juriu , toata lumea ne-a primit cu bratele deschise.

Bartos si Smiley fac un show de milioane in culise!

Am avut parte si de distractie in ciuda emotiilor pe care le aveam , Bartos si Smiley reusind sa ne ofere un show de milioane in culise. Nu stiu cum ar fi acest show fara ei :)). Cred ca o schimbare o sa existe si in viata noastra evident. Lumea o sa ne recunoasca mult mai usor si probabil v-or aprecia mult mai mult decat pana acum ceea ce facem. 

DINU FLORIN RAZVAN

Ma numesc Dinu Florin Razvan, am 26 ani si m-am nascut pe 30 august 1985 la poalele muntilor in Brasov, un oras superb unde mi-am petrecut intreaga copilarie. 

Parintii au avut mare grija de mine,mai ales mama care a facut tot posibilul sa am o educatie buna,sa am note mari la scoala si mereu am fost printre primii. Primele clase le-am facut la scoala generala nr.25 Brasov si dupa, impreuna cu mama, m-am decis sa merg la Liceul cu Program Sportiv(clasele 5-8).Acolo l-am intalnit pe bunul meu prieten Claudiu Campo si am fost colegi pana in clasa 8-a. La inceput nu a fost o relatie de prietenie stransa, fiecare era cu gasca lui de prieteni, dar incet incet mai pe la sfarsitul clasei a opta am inceput sa iesim sa socializam mai bine. Dupa ce s-a terminat anul si am dat capacitatea fiecare a luat-o pe drumul lui. Eu m-am inscris la Liceul Economic 'Andrei Barseanu' din Brasov unde mi-am continuat studiile specialitatea mea fiind de bucatar-ospatar. Imi aduc aminte ca prima data cand am facut jonglerii cu sticlele a fost in clasa unde invatam, atunci l-am vazut pe un coleg de-al meu si am innebunit, mi-am dat imediat seama ca ma pasioneaza foarte tare.

Dupa BAC, m-am angajat ca ajutor de ospatar

Dupa ce am luat Bacalaureatul m-am angajat ca ajutor de barman.Imi aduc aminte ca vroiam atat de mult sa invat sa fac cocktail-uri si flair incat lucram si cate 24 de ore.Cand te apuci de Flair si esti la inceput este indicat sa nu-l faci in bar pentru ca faci multa galagie,scapi sticlele si tinurile pe jos si este foarte enervant pentru clienti.Norocul meu a fost ca atunci cand lucram de dimineata barul nu era populat si asa puteam sa ma antrenez in liniste(am spart zeci de sticle). La vremea aceea erau 2-3 persoane care faceau flair in Brasov si vroiam neaparat sa vorbesc cu unul dintre ei sa ma invete,dar lucrul acesta nu s-a intamplat si a trebuit sa invat singur ceea ce a fost foarte dificil. Primul concurs de barmani la care am participat s-a tinut in Brasov si am iesit pe locul 7. Atunci am participat cu fratele lui Claudiu, Mihai cel care a si castigat concursul. Au fost atat de mari emotiile incat mi-am uitat intreaga rutina, pur si simplu ma blocasem si nu mai stiam ce sa fac, oricum e o amintire frumoasa. La acel concurs m-am reintalnit cu Claudiu si am inceput sa vorbim din nou. Ne antrenam impreuna cu Luca Valentin si am inceput sa mergem la concursuri prin tara.

Nu a trecut mult timp si am decis sa plec in Grecia pe perioada verii, iar in acest timp Vali, Claudiu si Cota Mihai (un bun prieten) au deschis scoala de barmani Extreme Fun Bartending care mai tarziu s-a transformat in Barsession unde am predat impreuna.

Am castigat primul concurs in 2009. Eu si Claudiu am devenit de nedespartit

Primul concurs castigat impreuna cu Claudiu a fost la Sibiu prin 2009, un concurs de tandem si atunci ne-am dat seama ca ne potrivim mult pe stil si ne este foarte usor sa facem flair impreuna (am devenit de nedespartit:) ). Am avut un real succes cu acel concurs si de atunci a inceput sa mearga totul mai bine,aveam din ce in ce mai multe evenimente.

Cele mai grele momente prin care am trecut de cand m-am apucat de flair-bartending

Cu toate ca aceasta ascensiune in flair s-a petrecut foarte frumos, am intampinat si momente grele, tin minte ca am ramas singur acasa, sora mea era plecata in Anglia, mama cu tata in Italia si ma antrenam singur in casa (am distrus toata mobila), nu mai aveam niciun ban,ii cheltuisem pe toti, nu munceam si in timp ce ma antrenam…. ma gandeam ca toate eforturile si sacrificiile facute o sa fie rasplatite si asa s-a si intamplat.

Am inceput sa cresc in flair, in competitii, lumea a observat lucrul asta si ma lauda, asta a contat foarte mult si am inceput sa castig bani din concursuri si sa-mi fie rasplatite toate eforturile, a devenit un stil de viata. Cred ca fara sacrificii nu ajungi departe. Si in momentul de fata ma gandesc de doua ori inainte sa ies intr-un club , pentru ca ma gandesc ca o doua zi o sa fiu obosit si nu o sa mai dau randament la antrenamente. Persoanele care m-au ajutat involuntar sa cresc in meseria asta sunt chiar prietenii mei, colegii mei de antrenamente, pentru ca intre noi este o continua competitie si intodeauna te gandesti ca trebuie sa te antrenezi si mai mult ca altfel esti intrecut,ne motivam unii pe altii.

Cred ca participarea la Romanii au Talent ne va schimba viata

Sprijinul acordat in toata chestia asta a fost din partea familiei, a surorii mele Nicoleta, care este maritata si locuieste in Bucuresti si in special mama mea careia ii datorez tot. Este cea mai buna mama din lume si fara ea nu cred ca as fi reusit sa ajung aici, este minunata si ma sustine mereu. 

Faptul ca am ajuns la Romanii au Talent este o realizare foarte mare pentru mine, pentru noi, este un real succes si sunt sigur ca asta o sa ne schimbe viata. Cred ca cel mai important lucru este sa te cunoasca lumea, sa te aprecieze si restul o sa vina de la sine. Acum este cea mai importanta perioada din viata mea si sper sa facem o figura buna, poate chiar sa castigam. E bine sa ai o atitudine pozitiva :)