Profu deschide catalogul - Alina Mîndru, simpatica Codoiu: "Diriginta mea din liceu e cel mai bun exemplu de Profu'"

Poveștile ei sunt însă mult mai multe și le spune într-un interviu exclusiv protv.ro. În ceea ce o privește pe Codoiu, o vedeți în fiecare joi, la 21:30, într-un nou sezon Profu'. 

Cum erai tu în anii de liceu? Fă-mi o descrier a elevei de liceu care ai fost…

Perioada liceului pentru mine este foarte incertă așa, încercam să îmi dau seama pe ce planetă mă aflu și ce îmi place mie pe planeta respectivă. Am vrut liceu de muzică și pentru asta a trebuit să mă mut la 100 km depărtare de casă. La colegiu am devenit o răzvrătită, am schimbat 4 profesori de specialitate (canto clasic) pentru că aveam impresia că problemele sunt la ei nu la mine - logic, nu? Eram destul de dezorientată. Un copil de 15 ani ajuns într-un mediu complet nou. Am fost un copil rău, problematic. 

 

 

Dă-mi exemplu de o nebunie pe care ai făcut-o atunci. Sau dă-mi exemplu de ceea ce ai făcut și nu voiai sa afle părinții…

Stăteam într-un cămin de trei etaje cu mai mult de 10 camere pe etaj - 15, 20 poate - și în fiecare erau câte 8-10 persoane. Eram prea mulți ca să nu fim obraznici. Am făcut foarte multe tâmpenii și oricât m-am chinuit, părinții mei aflau. Îmi doream să pot face rost de o scutire, să mă pot ocupa în voie de tâmpenii într-una din zile. Am mers la asistenta căminului cu încă două prietene și am zis că vrem o scutire că nu ne simțim bine. Asistenta, însă ne-a aranjat de o internare la spitalul de elevi și studenți “Sunteți bolnave? Rezolvăm!” ba a și mers cu noi la spital să fie sigură că ne internăm. Evident că au fost anunțați părinții, ai mei au venit într-un suflet, vai de mine, e fata în spital! Fata, care nu mai stătuse în spital în viața ei, plângea și spera să vină mămica și tăticu să o ia acasă. Ghinion, am mai stat 3 zile de mi-au făcut toate analizele posibile. N-aveam absolut nimic, asta era foarte clar. Toate astea numai pentru că îmi doream să lipsesc de la școală. 

Care era cea mai mare problemă a ta în anii de liceu?

Absențele. Reprezentau o problemă generală. Iar motivele pentru care lipseam erau puerile de cele mai multe ori, eram copii totuși.

Dar cea mai mare bucurie a acelei perioade care era?

Că s-a terminat. hahaha. Am descoperit teatrul. Aveam ecusoane de la colegiu și cu ele intram gratis la operă sau la teatru. Am mers cu câțiva colegi la Operă într-o seară, ni s-a spus că opera nu are program, dar că e un spectacol de teatru. Eu cu încă o colegă am decis să rămânem. Se juca Teibele și demonul ei, al lui Alexander Hausvater. Am doar un flash din acel spectacol care nu știu dacă este real sau nu. Treaba e că am avut coșmaruri vreo câteva nopți de la piesa respectivă și de aceea nu știu dacă acea imagine e reală sau nu. Apoi m-am reîntors la teatru și am văzut O scrisoare pierdută, mi-a plăcut teribil. Atâta vivacitate, atâta energie. Mi-a plăcut, ce să mai…

 

Care crezi că e cea mai mare diferență între perioada în care ai făcut tu liceul și perioada de azi?

Toate diferențele sunt mari, nu știu cum să aleg. De la societate, la tehnologie și până la programa școlară - nu mai e aproape nimic la fel. Lumea s-a schimbat atât de mult încât îmi vine greu să compar. Dar cea mai mare diferență cred că este accesul la tehnologie. Eu foarte târziu am avut telefon mobil, evident nokia 3310. Voiai să afli ceva? Căutai cartea, revista, ziarul. Voiai o partitură? O căutai la filarmonică sau la operă și câte o săptămână. M-am gândit mult la ce s-ar fi întâmplat dacă apărea virusul ăsta când eram eu în liceu. Chiar nu existau posibilitățile de azi. Nici măcar nu exista ideea de școală online sau lucru de acasă. Acest online ne era cu totul străin, noi eram încântați de faptul că puteam transfera poze prin bluetooth și că putem asculta mp3-uri.  

 

Ai fost vreodată victima bullying-ului în școală sau ai fost apropiat de cineva care era?

Într-o lume atât de pestriță e păcat să pierzi șanse și aproape imposibil să nu fii pus, mai devreme sau mai târziu, în situații care nu te avantajează. De parcă la vârsta aia se așteaptă cineva să știi ce e bine și ce nu. Am fost și victimă și călău. Nici una din poziții nu e de agreat. Dar este foarte important să vorbești despre asta, eu știu că am făcut-o. 

Erai un elev bun, chiuleai des sau și una și alta?

Nu am fost un elev bun și nici nu am chiulit foarte mult - nici nu se putea. Nu am strălucit, dar nici n-am stat ascunsă într-un colț. Nu știu de ce nu m-am străduit mai mult, poate pentru că nu mi-a plăcut.

 

Ce făceai în orele în care te decideai să chiulești?

Umblam prin oraș, stăteam în cămin la taclale sau mergeam să facem baie într-un lac de agrement în Iași, la Ciric, călătoream din oraș în oraș cu trenul, ne uitam la filme, căscam gura pe unde apucam… Toate doar de dragul distracției.

Ai avut vreun profesor asemănător cu PROFU’? Dacă da, cum te-a influențat?

Diriginta pe care am avut-o, doamna Uncheșel, este cel mai bun exemplu de “Profu`”. Eram prea obraznică să mă placă, dar întotdeauna m-a protejat și a încercat să mă pună pe calea cea bună. Singura dată când am văzut-o mulțumită de mine a fost după ce am terminat facultatea și am invitat-o la spectacolul de licență. Mi-a zâmbit, m-a felicitat și nu mi-a mai zis că sunt brânză bună în burduf de câine. Toată perioada liceului spunea că am o voce foarte bună, dar că nu lucrez cu ea. Aparent tot pe scenă trebuia să ajung, dar nu numai pentru cântat. 

 

Ce mesaj ai pentru elevii din ziua de azi?

Dezvoltarea doare și e mare lucru să ai pe cineva alături care te înțelege și te ghidează. Înconjurați-vă de oameni valoroși, o să vă fie mult mai ușor.

 

Dar pentru profesori?

E foarte greu să fii pedagog, tot respectul. Cu toții avem o mână de oameni în spate care ne-au format ca indivizi. Cu bune, cu rele, au reușit „să ne dea de capăt” și ne-au ajutat să ne dezvoltăm propria modalitate de gândire și expresie. Vă mulțumim. 
 

Care e cea mai mare surpriză la care să ne așteptăm în noul sezon Profu’?

Surprize sunt multe în sezonul 2. Foarte multe și cam toate majore. Personajul meu, miss Codoiu, face niște schimbări în viața personală, se schimbă relații, apar personaje noi… de toate pentru toți.