Doru Cătănescu: "Veneam cu mașina la liceu! Ca-n Beverly Hills"

Prietenul Profului, care ne promite surprize greu de imaginat în sezonul 2, are multe de povestit atunci când Profu' deschide catalogul. Într-un interviu exclusiv acordat Pro Tv, Doru Cătănescu ne teleportează în anii săi de liceu.

Cum erai tu în anii de liceu? Fă-mi o descriere a elevului de liceu care ai fost…

Anii mei de liceu au fost minunați. A fost o perioadă de care îmi aduc aminte mereu cu mare plăcere.  Îmi plăcea liceul, îmi plăcea ce făceam și da, recunosc, eram destul de popular. Prezentam spectacolele de miss ale liceelor din Onești (nu erau decât 5), aveam o trupă de umor cu care eram prezenți la Casa de Cultură, o emisiune la postul local de televiziune...am foarte multe argumente să susțin ce am afirmat. Ah, și dintr-a douăsprezecea, tata mi-a dat Dacia! Veneam cu mașina la liceu. Ca-n Beverly Hills, care era în mare vogă atunci. 
 

Dă-mi exemplu de o nebunie pe care ai făcut-o atunci. Sau dă-mi exemplu de ceea ce ai făcut și nu voiai sa afle părinții…

Cea mai mare nebunie pe care am făcut-o a fost transferul de la un liceu tehnic la unul uman în clasa a X-a. Ai mei nu au știut inițial. Mai exact, tata nu a știut nimic. Deloc. Mama a fost complice într-un final și m-a susținut.

Care era cea mai mare problemă a ta în anii de liceu?

Până la transfer fizica, electronica, electrotehnica, știință materialelor... a fost un an de chin. Îmi dădeau profii câte un 5 de milă, că vedeau că toceam teoria. Eram la clasa de electro și eu mergeam la olimpiadă la română și istorie. Dar calvarul s-a sfârșit când am ajuns la o clasa de uman. Literatură universală și limbi străine. VIS!

Dar cea mai mare bucurie a acelei perioade care era?

Libertatea reală pe care o simțeam atunci. Deschiderea unor profesori, despre cum admiteau că vrei să "dai" la teatru sau filo sau sport. Și cum nu te "tocau" la ceva ce evident nu avea să-ți ajute pentru facultate.

Care crezi că e cea mai mare diferență între perioada în care ai făcut tu liceul și perioada de azi?

Din punctul meu de vedere, atunci, eu VOIAM să fiu la liceul acela. Mi-am dorit asta. Nu părinții. Nu era presiunea asta, nebunia cotației.

Ai fost vreodată victima bullying-ului în școală sau ai fost apropiat de cineva care era?

Am purtat ochelari de mic. În clasele primare purtam ocluzor pe ochiul stâng. Eram ca un pirat cu ochelari care se mai lovea de bănci că nu puteam aproxima distanțele. Așa că bullying-ul a fost  prezent mereu, "aragaz cu 4 ochi" fiind varianta soft.  O colegă firavă și energică a fost Sandy Bell mereu. Deci da. Dar așa era. Și nu știam altfel.
 

Erai un elev bun, chiuleai des sau și una și alta?

Rar am chiulit. Bun nu știu dacă eram, dar cert e că toate amintirile mele din liceu sunt pe plus. Inclusiv la Bac.  
 

Ce făceai în orele în care te decideai să chiulești?

Mergeam cu fetele în parc. Și suprema, rar ce-i drept, era să bem câte două halbe la Zahana. Așa îi zicea. 

 

Ai avut vreun profesor asemănător cu PROFU’? Dacă da, cum te-a influențat?
 

Daaaa. Dirigu' meu din V-VIII si doamna profesoară de literatură universală din liceu. Dirigu' (așa i-am zis și la întâlnirea de 20 și ceva de ani) a fost mai mult decât un profesor. Montaniard și speolog dedicat ne-a influențat enorm și ne-a luat sub aripa lui. 3 săptămâni pe vară mergeam în expediție pe munți. Cățărat,  orientare montană,  speologie,  plantoane, organizare. Acolo am capăt dragostea de munte și de oamenii lui. El nu a fost doar un profesor, a fost dincolo de asta.

Și doamna profesoară de literatură universală. Doamne, câte lecturi ne-a propus! Legate, sintetizate, etapizate. Pe mine m-a susținut mult. Ea mi-a pus Eliade și Tolstoi în mână. M-a marcat.
 

Ce mesaj ai pentru elevii din ziua de azi?

Să citească și să aibă pasiuni. Sau să le caute. 
 

Dar pentru profesori?

Să îndrume!
 

Care e cea mai mare surpriză la care să ne așteptăm în noul sezon Profu’?

Lucrurile se schimbă cum nu vă așteptați. 

SEZONUL 2 DIN PROFU' ESTE ÎN FIECARE JOI, LA ORA 21:30, LA PRO TV