Traian Galleguillos: "Ocazional, la masa ni se alatura si prieteni apropiati. De cand cu "MasterChef", lista s-a marit"

Redacția Redacția

Actualizat 2. 5. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Traian are 38 de ani si in prezent se ocupa de cresterea baietelului sau in varsta de 3 ani. Mama sa este romanca, iar pe tatal sau, de origine chiliana, l-a cunoscut cand avea 18 ani.

A terminat o facultate cu profil economic, apoi, la 21 de ani, a plecat din tara si a trait in Germania, Spania, Grecia, Italia, Anglia, Chlie si Columbia. Din 2003 s-am intors in tara. Prima sa reteta facuta la indrumarea mamei, care era internata in spital, a fost o ciorba de pui. Dupa ceva timp a intervenit placerea de a gati. Stilul sau de mancare este unul simplu si usor, iar din bucatariile pe care le-a incercat a reprodus intotdeauna felurile cu o nota personala.

Luni si marti, pe 6 si pe 7 mai, de la 20:30 ai portie dubla de "MasterChef" la ProTV.

1. Ce e cel mai greu la MasterChef? Cum ai rezistat cantonamentului? Ce a fost cel mai dificil pentru tine? Stresul, absenta familiei, criticile juratilor.

Fiecare proba in sine este plina de neprevazut. Emotiile nu se pot descrie foarte usor in cuvinte. E un amestec de adenalina, de stres, de teama de necunoscut, de Chefi, de ceea ce ai sa gasesti sub cutie. Replicile Chefilor, uneori prea acide, incercarea lor de a te pune in dificultate si a te trimite uneori pe o pista falsa sunt lucruri pe care nu le voi uita toata viata. Cantonamentul s-a dovedit a fi mai usor decat m-am asteptat si asta pentru ca am avut ocazia sa cunosc oameni minunati: Alex, Rares – colegul meu de camera – Victor, Gina, Stefania, Nicusor, Bogdan, Maria S., Maria P.

Chiar daca nu ii numesc pe toti, asta nu inseamna ca nu i-am apreciat sau ca nu imi sunt dragi. E drept ca au existat si unele mici tensiuni la inceputul show-ului, dar ele s-au rezolvat rapid, pe masura ce ne-am obsnuit cu cantonamentul si cu starea de concurs. Cred ca un bun crestin nu poate merge seara la culcare fara a-si cere iertare daca in timpul zilei s-a certat cu cineva. Asta este credinta mea! Cel mai mult mi-a lipsit familia - sotia, copilul si timpul petrecut alaturi de ei. La inceput nu realizezi ce ti se intampla, dar pe masura ce trece timpul, din cauza stresului acumulat, simti tot mai acut lipsa celor dragi.

2. Cat de departe ai fi dispus sa mergi ca sa castigi? Ce nu ai face nici in ruptul capului pentru bani?
Am intrat in concurs cu gandul de a castiga, de a fi cel dupa care se trage cortina. Cat de departe ai merge? In situatia data depinde de fiecare in parte, de educatie, de aspiratii, de pretul pe care esti dispus sa il platesti pentru a castiga. Ne place sau nu, totul are un pret! Dumnezeu ne-a lasat cu liber arbitru. Daca alegem sa facem bine sau rau, asta depinde de fiecare dintre noi si trebuie sa ne asumam fiecare gest.

Nu trebuie, insa, sa uitam ca in spatele acestei decizii – de a ajunge pana in finala – stau foarte multe necunoscute (pentru cei care ne aflam in concurs si mai ales pentru cei care ne privesc de acasa). Sunt o multitudine de trairi si de decizii pe care trebuie sa le luam sub presiunea competitiei.

3. Care a fost concurentul de care te-ai temut? Si de ce?
Cel mai mult m-am temut de mine! Orice ai face, daca nu faci cu drag, se vede! Ma tem ca pot avea o zi mai putin inspirata si asta ma va costa. Se spune ca singurul dusman al omului este el insusi.

4. Dar care te-a enervat cel mai mult?
Au fost mai multe momente tensionate intre noi, concurentii! E firesc sa se intample asa cand pui la un loc atatia oameni care nu se cunosc intre ei. Important este ca pana la urma, fiecare dintre noi, intr-o forma sau alta am reusit sa trecem – mai mult sau mai putin – peste starile tensionate.

5. Cum sunt juratii in realitate, fata de cum credeai ca ii stii de la TV? Descrie in cateva cuvinte juratii.
Juratii, inainte de toate sunt oameni! La preselectii m-au uimit cu comentariile lor. Ma asteptam sa fie duri, sa imi critice preparatul ingredient cu ingredient. Cand Chef Catalin a spus ca supa mea "este de vis!" nu mi-a venit sa cred! Am iesit fericit, dar, in acelasi timp, aveam nevoie sa asimilez momentul, sa ma pot bucura in liniste de el. A urmat insa intrarea in casa si i-am putut vedea in actiune. Chiar daca nu ma aseman la caracter cu unul sau altul, am avut tot timpul ce sa invat de la fiecare dintre ei.

6. Cand te-ai apucat de gatit si de la cine ai mostenit aceasta pasiune?
M-am apucat de gatit din nevoie. Mama a fost mult timp bolnava, asa ca a trebuit sa invat. Sub indrumarile ei am intrat usor, usor in bucatarie. Eu am crescut in Buftea, un oras mic, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea. Cand eram copil, mergeam la piata sa fac cumparaturi, iar cand vedeam ceva si nu mai aveam bani, luam pe datorie in contul mamei. Era distractiv pentru vanzatori ca eu, un ghemotoc de om, ma tocmeam cu ei sa obtin ce imi doream. Cu toate astea, nu ma dadeam batut.

7. Din toate tarile in care ai calatorit, ce bucatarie internationala te-a cucerit? Ce preparat crezi ca iti iese cel mai bine? Pentru cine gatesti in mod obisnuit? Ce fel de preparate iti place sa gatesti?
Am avut sansa sa calatoresc in diferite tari si sa cunosc mai multe culturi ale lumii. Dar inainte de toate, am avut ocazia de a cunoaste oamenii deosebiti. Fiecare tara in felul ei are atractia si savoarea sa specifica. Romania ma fascineaza, nu am reusit inca sa o cunosc pe  cat de mult mi-as dori. Prepatarul cu care nu am dat niciodata gres la nici o petrecere? Cred si sper ca toate.

La mine depinde foarte mult de starea in care ma aflu cand gatesc. Am nopti in care vad, citesc ceva legat de gatit si sar la aragaz sa gatesc! Am o problema! Cand ma gandesc la mancare, o vizualizez si, de cele mai multe ori, am apa in gura de pofta. Ma lupt cu aceasta slabiciune! Invitatii mei permaneti sunt sotia si copilul nostru. Este atat de scump cand gusta si spune: "Deeelicios tati!" E o bucurie pe care nu o poate cumpara tot aurul din lume, sa iti vezi copilul si familia fericita. Ei sunt cei care ma implinesc pe mine ca OM.

Ocazional, la masa ni se alatura si prieteni apropiati. De cand cu "MasterChef", lista s-a marit... toata lumea vrea sa incerce supa crema de porumb cu creveti "a la Cristophe", asa cum am numit-o. Modul meu de a manca este unul usor, sanatos, in cantitati moderate. Imi place sa combin diferite gusturi si texturi mai putin uzuale.

8. Cum ti-a schimbat viata participarea la aceasta competitie?
Viata mea este in schimbare, a noastra, a tuturor... Participarea la "MasterChef" mi-a influentat viata, nu mi-a schimbat-o. In esenta, am ramas acelasi om de dinainte de concurs. 

9. Care au fost reactiile cunoscutilor dupa vizionarea primei emisiuni?
Nu se asteptau sa ma vada. in afara de familie, nu a stiut nimeni ca particip. Cand am aparut la TV, telefonul a luat-o razna, sms-uri, apeluri. Multe felicitari si urari de bine!

10. Esti dispus sa renunti la slujba pe care o ai pentru bucatarie?
Da, trebuie doar sa gasesc locul care sa ma motiveze.

11. Ce ai descoperit despre tine si nu stiai inainte de a participa la acest show?
Participarea la acest concurs m-a facut sa realizez ca vreau sa merg mai departe cu perfectionarea mea, sa pot lucra intr-un mediu cu adevarat profesionist, cu oameni de calitate, de la care sa am ce  invata. Trebuie sa iubesti aceasta meserie! 

12. Ce porecla ti-au dat colegii din concurs?
Porecla castigata este "Preotul". La inceput, colegii ma luau in gluma cu discutiile si modul meu de a vedea viata, rolul familiei, cresterea copiilor, implicarea si responsabilitatea ca parinte in cresterea lor. Le multumesc ca m-au gratulat cu asemenea porecla, desi nu o merit nici in gluma. Nu sunt vrednic.

13. Te vei angaja in bucatarie dupa finalizarea acestui show?
Asta imi doresc!

14. Ce speri sa obtii prin participarea la "MasterChef"?
Speranta mea de la acest concurs? Sa pot ajunge sa fac ceva si pentru oamenii care au nevoie si sunt marginalizati, abandonati, evitati, uitati.