Vlad Muresan: "Concurentul de la MasterChef de care ma tem cel mai mult sunt eu!"

Redacția Redacția

Actualizat 23. 4. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

"MasterChef", in fiecare marti, de la 20:30, la ProTV si pe Voyo.ro.

Ce legatura este intre meseria de somelier si cea de bucatar? 

Vinul se defineste in legatura cu mancarea si viceversa. Someleria nu inseamna doar a prezenta un vin, ci e nevoie de mult mai multe cunostinte, atat despre vinuri, cat si despre gastronomie. Aromele unui vin pot fi potentate daca asocierea vin-mancare este facuta corect, iar o asociere corecta ascunde in spate cunostinte ample nu numai despre vinuri, dar si despre feluri de mancare, tehnici de gatit, imbinari de arome, proportii, echilibru intr-un cuvant.

Cum te-ai apucat de gatit? Si care este “piesa ta de rezistenta” la acest capitol?

Mi-e greu sa imi imaginez oameni care nu au amintiri din copilarie legate de mirosul de mancare din bucataria bunicii sau de mamaliga ce nu lipsea niciodata de pe masa, pentru ca bunicul numai asa simtea ca mananca (lucru care mi-a adus refuzul de a manca mamaliga sub orice forma, acum, ca adult). Mi-o amintesc pe bunica, in ritualul ei, la care nu renunta niciodata, sezand pe un scaunel mic, in fata cuptorului, pregatind tigaia mica de o palma, pentru ca numai apoi sa inceapa sa pregateasca acele clatite care o faceau fericita vazand sporul si repeziciunea cu care dispareau din farfuria mea!

Pe de alta parte, uneori ii ajutam pe tata si pe bunicul meu sau priveam cu curiozitate operatiuni de genul taiatul porcului, ce ma faceau sa ajung la mici lupte cu fratele meu mai mare pentru a ajunge la cele mai delicioase bucatele din urechile sau ratul porcului! Verile copilariei mele au fost verile celor mai mari sotii, vremea vacantei, cand totul pare posibil si timpul parca sta pe loc… nu insa si pentru mine si copiii de pe ulitele satului, care vanam orice oportunitate de noi nazbatii… Primele experiente culinare cu siguranta nu pot fi numite gastronomice, dar fara indoiala au fost unice, iar daca or mai fi vecini care se intreaba cine le fura gainile si porumbul candva demult, eu nu pot recunoaste nimic. Pot doar sa imi amintesc cativa strengari carora li se parea fascinant sa imprumute cate o gaina de la vecini si niste porumb din lan pentru a merge noaptea pe camp, a face un foc bun si a le frige…

Mereu mi-a placut sa mananc oua. Seara, obisnuiam sa adun ouale din cotetul bunicii si dimineata sa le mananc proaspete. Mergeam pe la ambele bunici, ambele locuind in acelasi sat, la o ulita distanta una de cealalta si asigurandu-le ca sunt cu stomacul gol intrucat prima bunica nu ma hranise si sa le cer sa imi pregateasca oua! Minciuna insa are picioare scurte. Tot intr-o vara, mancasem atat de multe oua, incat in urma unei toxiinfectii alimentare, medicul mi-a interzis pe viata sa mai consum mai mult de doua oua pe saptamana! Tot vara mi-a adus un exercitiu care nu stiam ca imi va fi atat de util mai tarziu: asocierea, completarea, combinarea gusturilor…

Mini-povestea aceasta vine la sfarsitul verii, inceputul toamnei, cu nuci verzi. Nuci pe care eu vroiam sa le culeg si sa le mananc oricand, doar ca mama nu ma lasa decat cu… deadline! Termenul limita la care trebuia sa imi pun pofta in cui era cu doua saptamani inainte de a incepe scoala, caci nucile iti lasau mainile verzi, iar mama nu ma putea lasa sub nici o forma sa merg murdar la scoala! Asa am inceput sa mananc nuci verzi si ca sa nu ma plictisesc, am inceput sa incerc sa vad cu ce alte fructe din livada noastra se combina cel mai bine, ca sa imi pot gasi formula fructata cea mai buna! Am incercat tot ce era prin preajma, dar gustul care mi-a incantat cel mai mult papilele gustative a fost alaturarea de nuci verzi cu prune. Inceputurile  asocierilor mele… Cand am mai crescut putin si am venit la scoala in Cluj, imi amintesc ca eram “robotul” mamei in bucatarie. O ajutam la taiat, framantat, in timp ce ea dadea gustul mancarii. Mama ne facea si incerca tot felul de retete, dar preferatele mele erau pe atunci “piersicile”. Acum gatesc pentru prieteni si pentru cei dragi. Incerc sa reproduc ceea ce am vazut la bucatarii alaturi de care am lucrat ca somelier. Incerc, tatonez, reinventez mancaruri care imi plac si pe care le-as vedea alaturi de vinurile sau spumantele mele preferate, pentru a le putea pune in valoare cu adevarat.

Ce e cel mai greu la Masterchef?  

A fi departe de familie nu e usor, cu siguranta, dar aici dorul este singurul parametru predictibil... In rest, ritmul alert in care se desfasoara probele, elementele surpriza si competitia in sine ne tin cu rasuflarea taiata realmente. Nu stim ce va urma, de la o proba la alta ne bucuram ca trecem mai departe, intr-o goana si dorinta nebuna de a ajunge pe primul loc, acolo unde juratii nu ar mai avea ce sa iti reposeze... o cursa cu tine si cu ceilalti.

Cat de departe ai fi dispus sa mergi ca sa castigi? Ce nu ai face nici in ruptul capului pentru bani?

Fara doar si poate, cu totii am venit aici sa castigam. E normal, e o competitie care pune in joc un premiu mare. Asta nu inseamna ca scopul in sine, pentru mine personal, ar putea fi vreun motiv care sa imi scuze mijloacele, asta insemnand ca nu m-as departa de principiile si valorile mele, de cine sunt, profesional si personal. Incerc sa stau departe de conflicte, de cancanuri si lucruri care nu ma caracterizeaza.

Care a fost concurentul de care te-ai temut? Si de ce? Dar care te-a enervat cel mai mult?

Concurentul de care ma tem cel mai mult sunt eu. Ma tem de mine, sa nu clachez, sa nu ma dezamagesc, sa pot continua cat mai mult. In rest, nimic nou in acest concurs, oameni cu fete diferite, dar care nu ma pot face sa ii etichetez sau sa ii judec doar tinand cont de contextul in care ne-am intalnit. La MasterChef totul prinde contururi diferite din cauza tensiunii, a presiunii zilnice.

Cum sunt juratii in realitate, fata de cum credeai ca ii stii de la TV?

Chef Florin Dumitrescu e mai dur decat il cunosteam eu, din scurta perioada in care am lucrat impreuna. Juratul de care m-am temut cel mai mult este Chef Sorin Bontea,  care are insa tot respectul meu pentru criticile pertinente pe care le aduce mereu si felul obiectiv in care ne evalueaza pe fiecare dintre noi.

Descrie in cateva cuvinte juratii.

Profesionisti. 

Cum ti-a schimbat viata participarea la aceasta competitie?

MasterChef a adus cateva plusuri frumoase in viata mea. Castigul cel mai mare al acestei competitii a fost ca am reusit sa construiesc punti de comunicare si sa leg prietenii speciale cu cativa dintre concurenti. Am invatat mai multe despre bucatarie, am vazut farfurii interesante, tehnici, combinatii ingenioase. Ma consider norocos sa o fi putut vedea pe Anda Calinici gatind si apreciez toate acele lucruri care m-au adus la a aprecia si mai mult bucataria.

Care au fost reactiile cunoscutilor/ rudelor/ colegilor dupa vizionarea primei emisiuni?

Au fost reactii de bucurie, de emotie, de mandrie. Au fost cu totii bucurosi ca am luat mult ravnitul sort, m-au incurajat si felicitat pentru ca am obtinut trei de DA. Au fost si reactii de surpriza din partea celor care nu stiau ca gatesc.

Ce ai descoperit despre tine si nu stiai inainte de a participa la acest show?

MasterChef a insemnat testarea unor limite personale, a unor bariere mentale. Am descoperit ca orice lucru care te face mai bun si care reuseste sa aduca la suprafata partile bune din tine merita incercat.

Te vei angaja in bucatarie dupa finalizarea acestui show? Sau vei impleti meseria ta cu cea de bucatar?

Mai precis voi face un „angajament” fata de bucataria mea, sa gatesc mai mult si mai bine, dar nu se stie niciodata spre ce ne indreptam, poate drumul meu va duce vreodata spre o bucatarie profesionista. Imi doresc insa sa contopesc meseria mea cu cea cea de bucatar, sa pot exploata ambele directii cat mai profitabil. Metaforic vorbind, m-as vedea amestecand intr-o tigaie, in bucatarie, cu o mana si servind in restaurant vinul la clienti, cu cealalta mana.

Ce speri sa obtii prin participarea la "MasterChef"?

MasterChef vine in acest moment al povestii mele de viata ca o provocare, pentru a vedea cat de departe poate ajunge un pasionat al bucatariei. Nu imi place sa lupt pe mai multe fronturi, iar in timp ce fronturile mele principale vor ramane a excela in specialitatea mea-somelier- voi  reusi acum sa le unesc, bucataria va trece de la nivelul de pasiune si de hobby la o placere pe care sa o impartasesc viitorilor mei clienti. Imi plac piramidele, de altfel in 2009, am reusit sa ridic cea mai mare piramida din Romania, construita din flute, nu din cupe, asa cum se obisnuieste, intr-un centru commercial din Cluj: 1250 flute in care au curs 120 de sticle de spumant, in 8 ore, in doi oameni! De data aceasta, cu MasterChef, sunt interesat de drumul parcurs spre varful piramidei si imi doresc ca acesta sa fie unul  interesant, in castigarea de experiente pozitive.