Nini, vietnamezul de la "MasterChef" vorbeste despre incercarile grele prin care a trecut. Motivul ingrozitor pentru care a ales sa isi paraseasca tara natala

Redacția Redacția

Actualizat 3. 4. 2013

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Nini locuieste Bucuresti de 4 ani si este student in primul an la Master la ASE. Numele sau, Nhat, inseamna ziua de duminica. 

S-a hotarat sa plece din tara natala, vroia sa plece cu un prieten, dar parintii au ales in locul lui. Perioada a coincis si cu  pierderea unei prietene foarte bune, intr-un accident. Acel loc ii amintea mereu de ea. A vrut sa schimbe ceva pentru a uita durerea provocata de acel accident, chiar daca dorinta de ceva nou era oricum prezenta in mintea lui. Parintii au ales aceasta tara pentru ca Nini are deja o matusa aici, in Romania. Isi doreste sa ramana aici pentru mai mult timp pentru ca si-a facut prieteni multi. Are si cativa prieteni din tara natala, care locuiesc si ei aici si cu care se mai intalneste, in special pe 2 septembrie cand sarbatoresc ziua nationala a Vietnamului.

Cand si-a facut inscrierea pe site pentru preselectiile MasterChef nu a spus nimanui. Matusa sa a aflat abia in ziua in care a trebuit sa gateasca preparatul cu care trebuia sa se prezinte la preselectii. Rudele il sustin in acest concurs si se bucura pentru el. A venit la MasterChef pentru ca ii place foarte mult sa gateasca si pentru ca vrea sa arate lucrul acesta. ”Vreau sa devin bucatar profesionist pentru ca imi place sa gatesc, sa invat sa gatesc. Nu stiu daca reusesc sa devin un bucatar profesionist sau nu, dar vreau sa incerc. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu un bucatar, de cand eram mic, stateam langa mama, ma uitam la ea gatind si incercam sa fac ceea ce facea. Nu am mai gatit profesionist pana acum”, spune Nini. 

Nini s-a apucat de gatit inca de mic copil, dar mai serios gateste de 3 ani. A invatat singur sa gateasca. ”Anii 90’, in Vietnam inca totul este in criza, economia crestea incet, oamenii se luptau cu viata zi de zi. Cand aveam 6 ani, mama a reusit sa deschida un chiosc care servea micul dejun. Mai tin minte ca atunci alergam peste tot, un pustan cu niste scaune in mana care incerca sa-si ajute mama, apoi statea intr-un colt si se uita la mama lui”, isi aminteste Nini. Isi dorea ca intr-o zi sa ajunga si el bucatar.

”Poate este ceva amuzant, dar asa e… din niste legume simple si niste carnita mama a facut atatea mancaruri gustoase si delicoase, si nu stiu de cate ori m-a certat pentru ca-i “furam” lucrurile, ingredientele si incercam sa fac mancare”, mai spune el. ”Prima supa care am facut-o si a iesit buna, o supa pe care am facut-o din niste resturi pe care “le furam” de la mama, iar acea supa mi-a hranit visul. Asa mi-am petrecut copilaria, pana cand aveam 10 ani, cand mama a inchis chiosul pentru ca nu prea mai mergea bine “afacerea” si s-a angajat la o companie de croitorie care facea draperii si perdele. Eu nu mai aveam alta alternativa decat sa continui acasa, in mica noastra bucatarie.”

Despre adolescenta sa, Nini povesteste: ”In clasa 11-a mi-am facut o prietena, una speciala.  Noi am fost impreuna de cand eram in scoala generala, a fost cu mine in momente grele, momente in care eram singur, eram disperat. Ea mi-a aratat ca mai sunt si alte lucrurile care ma asteapta in fata, care merita sa ma lupt pentru ele, si cel mai important este familia mea. Dar intr-o zi, dupa ce s-a terminat scoala, ea a avut un accident. A fost un mare soc pentru mine… stateam acolo tinand-o in brate, dar nu puteam sa fac nimic, nici macar nu puteam sa strig ajutor. Am stat acolo pana cand i s-a stins viata. Traiesc viata mai departe, in liniste, tinand totul in mine... o parte din mine parca a murit o data cu ea. Asa am trecut mai departe, pentru ca asa i-am promis… i-am promis ca orice se intampla trebuie sa-mi vad de viata, sa trec mai departe si sa devin un om mai bun. Trebuie sa duc o viata fericita, si pentru ea.”

Despre plecarea din Vietnam: ”Termin liceul, ca toti prietenii mei, ma duc la facultate, dar umbra din trecut inca nu a disparut, o parte din mine inca nu si-a revenit si banuiesc ca n-o sa reusesc niciodata. Acolo aveam doar amintiri. La inceput mi-a fost greu intr-o tara straina, fara prietenii, fara familie si culmea, nici limba nu o stiam, insa mi-a placut. Pentru ca la toate acestea am avut timp sa ma gandesc, sa ma uit la mine in oglinda si sa ma vindec. Dupa 6 luni, am terminat anul pregatitor.”

Despre MasterChef: ”Am facut-o pe mama sa fie mandra de mine. Momentul cand am sunat-o sa-i zic “mama, sunt la concurs de gatit, vreau sa fiu ca tine, sa gatesc pentru cei dragi” am simtit bucuria sa, si chiar a zis ca e mandra de mine. Poate nu sunt cel mai bun, exista ceilalti care au mai mult talent, dar n-o sa ma dau batut, MasterChef pentru nu mai este doar un concurs de gatit, este unica sansa pentru mine sa fac ceva.”  

La capitolul hobby-uri, Nini marturiseste: ”Imi place sa ma plimb singur prin parc. Sa citesc.”

Cea mai mare realizare a sa: ”Prima supa care am facut cand eram mic. Mutumita ei am gasit ceea ce vreau eu cu adevarat.” 

Cel mai greu moment: ”Cand o prietena mea apropiata a murit intr-un accident.” 

Mama lui Nini este pensionara, insa de meserie e croitoreasa, in timp ce tatal sau este inspector bancar. Ambii parinti sunt in Vietnam. Mai are un frate mai mare, care locuieste in Correa, unde a ajuns printr-un program de munca in alta tara.