Costi Dita, interpretul lui Giani, din "Las Fierbinti", pe vremea cand era tanar si iesea la agatat: "Eram un fel de 50 Cent carpatin"

Redacția Redacția

Actualizat 6. 10. 2014

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Costi Dita, interpretul lui Giani din serialul "Las Fierbinti" si-a adus aminte de vremurile cand abia implinise 18 ani, Actorul ne-a vorbit despre ce vise avea la varsta la care abia devenise adult.

Constantin Dita a publicat recent pe pagina sa de Facebook o imagine din adolescenta si le-a spus fanilor in stilul sau glumet ca pe vremea aceea era "tanar si iesea la agatat".

1. Ce inseamna pentru voi “Gandeste liber”, corelat cu “Eu fac Romania”?

Sa gandesti liber pentru mine inseamna sa gandesti pozitiv, sa privesti dincolo de limite, de minusuri, de impedimente, de slabiciuni si rautate, dincolo de urat. Sa gandesti liber pentru mine inseamna incercarea de a primi gandurile bune, gandurile frumoase, care te ajuta sa nu te lasi doborat de probleme si te mentin treaz si atent la detaliile extraordinare ale vietii care, din cauza rutinei zilnice, iti scapa. Nu poti avea starea asta decat atunci cand ai inceput sa realizezi ce e cu adevarat important pentru  tine si pentru cei din jurul tau.

Astazi, de la 20:30, primul episod din noul sezon "Las Fierbinti"

A gandi liber, in felul in care eu inteleg vorbele astea, e strict legat de „Eu fac Romania”. Gandesti liber atunci cand cunosti istoria neamului tau, cand ai ascultat ce au spus parintii tai si bunicii tai si toti oamenii mai intelepti decat tine de la care ai avut de invatat. Gandesti liber cand stii ce inseamna ”liber” si cand intelegi ca  libertatea nu inseamna nici libertinaj, nici  haos si nici o existenta fara directie si lipsita de rost. Gandesti liber atunci cand realizezi ca ai crescut, ca ai o tinta, ca ai prioritati si un sistem de valori si cand decizi in mod responsabil sa actionezi, pentru ca nu te mai simti un copil al nimanui, ci o persoana care poate aduce o schimbare; cand ai deschis ochii si vezi spatiul din jurul tau, vezi  oamenii, iti vezi  tara si incerci sa faci ceva bun.

A gandi cu adevarat liber e conditia necesara, fara de care nu poti spune „Eu fac Romania”. Fara sa gandesti liber si responsabil esti inca confuz la nivel de valori si inca astepti sa iti spuna mereu cineva ce si cum sa faci. Daca gandesti liber inseamna ca iti permiti curajul sa construiesti in spatiul tau de existenta o Romanie mai frumoasa, mai asa cum ai vrea tu sa fie. Pentru mine „gandesc liber” se traduce prin „inca nu am renuntat, inca nu m-am lasat doborat, inca mai vreau sa fac o Romanie”.

2. Care este pentru voi  “visul romanesc”?

Pentru mine „visul romanesc” presupune libertate inteleasa corect, prosperitate economica, dreptul fiecarui cetatean de a avea o viata decenta, de a avea o casa, o familie, liniste si siguranta ca sistemul ii va purta de grija atunci cand, din diverse motive, acel om  nu o sa mai poata produce bani.

Mai inseamna si sa fim mai uniti, sa redevenim mai constienti de cine suntem si mai bucurosi de toata frumusetea neamului nostru si a tarii in care traim. Evident, un pesimist ar spune ca e doar un vis, o himera, un miraj. Dar eu spun ca oricat de departe am fi noi, deocamdata, de acest vis, orice prim pas pe care il facem in directia asta ne va aduce mai aproape de el.

3. Cum va doreati la 18 ani sa arate Romania zilelor noastre?

La 18 ani eram destul de confuz, eram iesit recent de sub proiectia comunista asupra societatii, aveam imaginea Romaniei vazuta prin ochii ”tovarasului”, eram lipsit de repere si aveam doar dorinta disperata de a nu mai fi ca inainte, pe sistemul: ”orice, dar nu cum a fost”. Pe atunci imi doream ca Romania sa fie exact asa cum e Occidentul, copiam disperat orice venea din afara, pe pricipiul ca tot ce vine din afara e mai bun decat ce avem noi. Dupa un timp insa, am inceput sa  ma simt pacalit...  

4. Cum va imaginati la 18 ani ca va arata viata voastra in viitor? Seamana ceea ce va imaginati atunci cu ceea ce traiti astazi?

Am ezitat sa fac proiectii de viitor, nu prea stiam pe ce drum sa o iau... Adica stiam ca vreau sa fac actorie, dar credeam ca nu pot sa fac asta. Ma gandeam cu teama la viitor, din cauza ca nu stiam inca ce vreau foarte clar. La 18 ani  am avut, daca pot spune asa, un soi de criza personala. Refuzam sa fac proiectii in viitor, pentru ca nu poti sa faci proiectii odata ce iti e teama si nu ai curajul necesar sa faci pasul, sa mergi inainte si  sa incerci sa-ti indeplinesti visul ala din adancul tau, la care te opresti asa, cu gandul, din cand in cand, dar pe care il consideri de nerealizat.

Viata mea proiectata in vis insa nu semana sub nici o forma cu ceea ce traiesc azi pentru ca viata mea reala mi-a depasit  cu mult asteptarile. Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa reusesc sa fac lucrurile pe care le-am facut, ca o sa traiesc toate experientele minunate prin care am trecut si nici ca o sa primesc puterea sa trec prin toate momentele grele prin care am trecut, fara ca ele sa ma opreasca din drum. Ce pot sa spun e ca ma bucur ca m-am inselat. E clar ca suntem capabili de mult mai multe dacat credem.

5. Cum arata Romania pe care o “faci” tu?

Eu incerc sa o fac sa arate bine sau, cel putin, un pic  mai bine decat ieri. In Romania asta in care m-am decis eu sa traiesc, lucrurile sunt departe de a fi roz si problemele sunt departe de a fi rezolvate, dar, lucrand cu tot felul de romani si interactionand cu tot felul de romani din Romania asta despre care multi vorbim cu dispret si cu pesimism, am realizat ca lucrurile nu stau doar asa. Poate ca m-am invartit eu prin zone mai ingrijite ale Romaniei sau mai putin atinse de mizerie si de urat, desi nu cred, caci am fost cam peste tot...

Stiu insa ca am facut efortul sa vad si altceva decat uratul. Am ales sa fac asta pentru ca uneori e nevoie de efortul asta, efortul de a nu mai trage concluzii la prima mana, de a nu mai actiona bizonic si fara rationament, efortul de a mai lasa de la tine, chiar daca lucrul asta e vazut in zilele noastre ca o slabiciune. Romania asta la care lucrez eu, deocamdata arata la fel, dar nu se simte la fel. In ea  descopar zilnic oameni dispusi sa faca lucrurile bine si fara a avea pretentii exagerate, oameni dispusi sa ajute chiar daca nu au parte de prosperitate financiara, oameni care muncesc pe sume pentru care afara nimeni nu s-ar ridica de pe scaunul lui confortabil.

Evident, exista si bizoni in Romania asta. De fapt, cu totii actionam ca bizonii uneori, mai ales in vremurile astea haotice si schimbatoare si nesigure si deci stresante pe termen lung. De aia pot intelege ca se mai intampla sa ne purtam pripit unii cu altii. Insa in Romania mea, eu am simtit de multe ori ca oamenii nu sunt neaparat rau intentionati, cat confuzi, nesiguri si, mai ales, satui de toate abuzurile pe care le-au trait. Poate ca o sa fiu acuzat de faptul ca sunt ingaduitor. Si chestia interesanta e ca eu chiar incerc sa fiu ingaduitor, mi-am facut un scop din asta, pentru ca stiu ca sunt ingaduitor cu ai mei. E ca si cum as fi ingaduitor cu familia mea. Stiu bine ca nimeni din afara nu o va face.