Andreea Perju, cel mai emoționant interviu

Redacția Redacția

Actualizat 23. 6. 2022

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Mai tot timpul, Andreea Perju e plină de energie și veselă, așa cum o prezintă și Cătălin Măruță.

Într-un interviu acordat corespondentului La Măruță, Cristina Șeulean, cunoaștem însă o altă Andreea. O Andreea care încă de la 12 ani a rămas fără cea mai importantă persoană, mama. Care a ținut piept unei relațîi dificile cu tatăl și care a învățat să plângă după 6 ani de terapie. Declarațile sunt emoționante. 

ANDREEA PERJU: "Am făcut parte dintr-o familie de oameni foarte simpli. Cand am început școala am realizat cât suntem de săraci. 

Se vindeau lucruri la bucată.....mama făcea în așa fel încât să mănânc și eu ceea ce mâncau ceilalți, dar într-o cantitate mai mică.Și nu simțeam că-mi lipsește ceva.

ANDREEA PERJU: "Nu-mi este ușor să mă gândesc la momentul în care am pierdut-o pe mama pentru că, deși am stat doar 12 ani din existența mea lângă ea, și acum la cei 37 de ani ai mei simt nevoia de o figura cunoscută de câte ori îmi este greu.

Discuțiile dintre mine și mama, încă de pe la 11 ani, toate începeau cu "mama, eu o să mor și tu trebuie să fii tare". 

Ea știa că i se apropie sfârșitul și frica ei cea mai mare a fost să nu o iau pe cai greșite sau să mă păcălească cineva. 

Să fiu tare pentru mine însemna să nu plâng și ani de zile nu am putut să plâng.

ANDREEA PERJU: "Apoi am avut momentul în care relația dintre mine și tata era tensionată și nu voiam să plâng pentru că nu voiam să le provoc milă oamenilor din jurul meu. (...) Toată lumea îmi spunea că ea nu își dă sufletul pentru că se întâmpla că eu să întru să o văd. Simțeam că ea se chinuie din cauza mea. Ea a murit noaptea și îmi aduc aminte că dormea în sufragerie și a venit bunicul meu și mi-a spus "hai să mergem să dormi în dormitor" și mi-am dat seama că a murit. Atunci îmi înghițeam lacrimile pentru că nu voiam să o dezamăgesc.

ANDREEA PERJU: "Cu tata, din păcâte, am avut o relație conflictuală.....I-a fost foarte greu să crească o fată pentru că el nu a fost implicat în educația mea. În momentul acesta nu pot să spun că sunt supărată pe el și am acceptat că atât a putut el să facă.Tata și cu fetițele au o relație foarte frumoasă și eu m-am dus la psiholog pentru că am realizat că lor le spune că le iubește, iar mie nu îmi spunea. Spunea că nu o să fac nimic cu viață mea. Lupta mea era să-i demonstrez tatălui meu că eu pot mai mult decât crede el. Când îi spunea Marei că o iubește mă întorceam cu spatele și mă bușea plânsul. Și m-am dus la psiholog și i-am spus că nu cred că am ajuns să fiu geloasă pe copilul meu. Acum îmi spune că mă iubește. 

ANDREEA PERJU: Acum doi ani am aflat că tatăl meu este extrem de bolnav. Nu-mi venea să cred.Mi-au spus că are metastază în tot corpul. A fost groaznic. Și-a dorit atât de mult să trăiască încât acum este în remisie și mi-a spus că datorită nouă este în viață. I-am spus că trăiește datorită lui, că dacă nu-și dorea n-ar fi reușit.

FOTO: ANDREEA PERJU INSTAGRAM