Cristina Bâtlan: "Am o viață atât de grea cu tot ce înseamnă companiile mele"

Am o viață atât de grea cu tot ce înseamnă companiile mele. Cel mai greu e să muncești să dai 600 de salarii. Am trei companii, 600 de oameni doar la aceea. Musette. (...) Nu e ușor, în momentul în care apar reglementări noi, nu spun că oamenii mei trăiesc cel mai bine, dacă se mărește salariul minim peste noapte, ne obligă pe toți să mărim salariile, pentru că altfel se produce o inegalitate.

România nu e încurajată să fie o țară producătoare pentru că i-am depășit pe unguri, bulgari, cehi, pe toți ca nivel de salarizare, dar nu poți spune că oamenii o duc extraordinar pentru că taxele pe salarii sunt 70 la sută. Dacă ai un salariat cu 1000 de Euro, îi dau 1700. Sau 1720. 72 la sută. Ar trebui să nu existe o impozitare până la un anumit nivel de salarizare. În țări super civilizate nu există taxe.

Da, eu nu am slăbit, m-am îngrășat! Noua mea masă corporală, 20 de kilograme! Într-un an! Cea mai interesantă a fost când mi-a scris cineva că aveți o siluetă de Miss Piggy. Băi, oameni buni, m-am îngrășat într-un proces, tot într-un proces o să se ducă. Degeaba îmi spuneți! Mă deranjează că m-am îngrășat, nu ma deranjează ce spun oamenii, dacă asta e realitatea. Mă enerveză doar dacă se spun prostii. Dacă e real, îmi asum și vreau să corectez. (...) Eu eram M, acum sunt L-XL. 

Fii atent, plus 50 de ani sunt plus 50 de ani. Mânânc ca înainte, dar am început să iau proporții. Am zis că poate că asta e, le dau jos, dar mai greu. În ultimul an nu am făcut niciun pilates, niciun yoga, niciun retreat, am călătorit mult, am mâncat numai la restaurant. nu m-am pus pe primul loc, a fost pe primul loc fiul meu, a avut o complicație medicală. 

Cristina Bâtlan: Are o chestie foarte rară la ochi, când am fost în Belgia toți voiau să vadă cazul, că poate nu îl mai văd. (...) Am avut noroc că am întâlnit un medic extraordinar în Anglia. (...) A avut mereu acest risc de a pierde ochiul, de a pierde vederea, de a avea complicații. Foarte, foarte greu.