Andra a povestit ce urmează să facă de Crăciun familia Măruță: "Eu de Crăciun nu..."

Andra: Eu de Crăciun nu cânt, îmi iau timp pentur familie. Crăciunul e familie. Măruță e un om extraordinar, deci e și un Moș Crăciun exraordinar. E sufletul meu. 

“ Văd şi simt sărbătorile de ieri ca şi cum aş fi şi acum acolo, de câte ori ma întorc cu gândul în copilărie. Mă teleportez pur şi simplu şi stiu exact unde era perdeaua în camera bunicii mele, unde erau icoanele, unde era soba, de unde sărea motanul Costică pe mine. A  rămas cu mine mirosul de portocale – ACEL MIROS, pentru ca parcă portocalele de ieri nu se simt ca cele de azi. Şi parcă văd pe şifonier bananele cumpărate verzi şi puse să se coacă. Şi ţin foarte bine minte mirosul care anunţa sărbătoarea: acela de dupa curăţenia generală, care parcă era mai curăţenie ca azi, când avem atâţia detergenţi.”

“Un moment foarte viu în minte e cel în care chiar am simţit că există Moşu’ : mă uitam pe fereastră, stateam cu nasul turtit pe sticla îngheţată şi când m-am întors, apăruseră cadourile. Am ştiut şi simţit atunci că există Moşu'. La fel îmi amintesc de momentul în care a venit tata cu un sac de cadouri şi mi-a zis că s-a întâlnit cu Moşu’pe tren. A fost magic. Cel mai frumos cadou din acel sac era un binoclu pe care mi-l amintesc perfect."

​

"Îmi mai amintesc de momentele în care mergeam cu bunica mea la Biserică şi văd exact unde stătea acolo. Şi simt LINIŞTEA. Şi imi e dor să merg, ca la noi, în Oltenia, în “piţărăi”, aşa se spune. Ne strângeam toţi copiii şi bătrânii satului şi luam casele la rând, la colindat. Şi eram toţi la întrecere, cine umple mai repede sacul. Aaaaa, şi îmi lipsesc brazii copilăriei, în care puneam bomboane din care râmânea doar ambalajul agăţat-pentru că ciocolata o mâncam-şi vată care o puneam ca să pară pomul nins."

​

“Nu mai am jucăriile copilăriei. Nu mai am nici măcar una din săbiile pe care le făceam noi, băieţii, din brazii aruncaţi la Sfântul Ion. Iar când mă întorc la Bălăneşti, la bunici, parcă tot ce mi se părea atât de mare ieri, acum mi se pare mic. Şi, în mod surprizător, asta doare un pic, mai ales că vezi că timpul trece şi locurile care înseamnă atât de mult pentru tine se deteriorează, se strică. Parcă azi nu mai e Crăciunul de ieri. Acum e despre multa muncă, petreceri, evenimente, gălăgie, agitaţie, trafic. Mie imi e dor de liniştea aceea care îmi arăta că, de fapt, Crăciunul înseamnă ACASĂ."

 “Am impresia că azi, Crăciunul pe care îl fac pentru copiii mei nu poate să îl egaleze pe cel din copilăria mea. Şi recunosc că mi-aş dori. E frumos şi acum, dar e altfel. Şi Andrei îi e dor cel mai mult de mersul la colindat cu familia. Într-un an a fost atât de tristă că nu mai are această experienţă, ca a stat o oră şi jumatate la telefon cu surorile ei, cât timp ele au mers să colinde rudele şi prietenii. Şi cânta şi ea prin telefon.”

"Una peste alta, e şi acum frumos. Acum David îi scrie Moşului scrisori şi, dacă cere o jucărie, o descrie în detaliu pe o jumatate de pagina, haha. E interesant, că eu când îi ceream Moşului ceva, scriam "maşinuţă" şi atât, nu aveam nici atâta imaginaţie, nici atâta acces la informaţie. Dar e altă generaţie. Mie mi-a luat ceva timp să îi explic lui David cum, când eu eram mic, nu aveam youtube. Cum să nu am? Dar e normal, dacă el cu asta s-a născut..."