Sarah Sarrad, confesiunile unei antreprenoare cu origini libaneze: „România este încă țara perfectă”

Redacția Redacția

Actualizat 21. 1. 2021

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Sarah Sarrad are 26 de ani, s-a născut în București și este de origine libaneză. Deține propriul business de la vârsta de 19 ani, un hotel de lux pentru animalele de companie, pornit de la iubirea pentru acestea și pasiunea pentru domeniul industriei și serviciilor hoteliere. Tânăra antreprenoare vorbește deschis despre afacerea sa, despre provocări și planuri de viitor.

A studiat Business, Marketing și Management în facultate și are un Master în domeniul „Hotel Management Master Science of Business and Hospitality”. Sarah Sarrad povestește, în detaliu, despre experiența sa de viață, despre îmbinarea a două culturi diferite, despre businessul și pasiunile sale, dar și despre planurile de viitor. 

Două țări, două culturi. Și o prezență exotică. Care este povestea ta de viață? 

„Am în suflet și în tot ceea ce fac ambele culturi, sunt parte din mine. Tatăl meu este libanez și a cunoscut-o pe mama aici, în România, când a venit să dezvolte mai multe afaceri. S-au îndrăgostit, s-au căsătorit și... am apărut noi! Eu mai am o soră, pe Sabrina, cu 4 ani mai mica, și suntem foarte apropiate. Sabrina îmi este și cea mai bună prietenă, dar și mâna dreaptă, ajutorul meu neprețuit în dezvoltarea businessului meu și în al celor ce vor urma, pentru că am mai multe planuri în acest sens și în acest an. 

Facem o echipă cât 10 oameni! Mă bucur să spun că fără ea și fără familia mea nu cred că aș fi putut realiza atât de multe, la această vârstă și să am rezultate atât de bune. Unitatea este cheia succesului nostru. Nimeni și nimic nu poate sta în calea unei familii puternice prin unitate. Mi-am dorit de când mă știu să fiu independentă și să mă descurc pe cont propriu, dar ajutorul lor cu sfaturi, cu încurajări a contat enorm. Și acum ne consultăm tot timpul, stăm de vorbă despre orice și este extraordinar!”

Ești apropiată de familia din Liban? Cât de mult timp petreci acolo?

„Foarte mult! Toata viața mea am călătorit, mai ales în Liban, și consider că am două case, una aici, în România, și una acolo. Perioade lungi de timp am petrecut o lună aici, o lună acolo, inclusiv ca business. Cred că îl moștenesc pe tata, și el este antreprenor internațional, are perioade lungi când este plecat în interes de serviciu. În plus, în Liban am nu mai puțin de 70 de verișori! Tata are 10 frați, care la rândul lor au copii și nepoți. O parte a familiei trăiește în Beirut, o parte în sudul Libanului și mai avem rude care s-au mutat în diferite alte țări. Așa că oriunde m-aș duce, mă simt ca și cum aș fi acasă.”

Ce îți place cel mai mult în ambele locuri? Dar ce nu îți prea place în aceste locuri?

„Despre România pot spune că aspectul principal care îmi place cel mai puțin este lipsa de susținere a tinerilor antreprenori, care sunt nevoiți să se descurce și să se facă remarcați pe cont propriu, dacă au propriile resurse, iar astfel se pierd valori care puteau fi o potențială mândrie pentru țară.

România, ca țară, este plină de oportunități de dezvoltare în multe domenii de afaceri care nu au fost încă exploatate la potențial maxim, în comparație cu alte țări, precum Liban. Ca viziune antreprenorială, România este încă țara perfectă, mai ales dacă poți vedea potențialul într-un astfel de domeniu fără să fi fost deja dezvoltat. 

În Liban, un aspect extraordinar este modul cum oamenii își trăiesc viața la maximum, în fiecare zi. Totuși, fondul acestui stil de viață intens este nesiguranța zilei de mâine, cauzată de situația politică total instabilă, care a pus țara de multe ori în pericol de război.” 

Imperiul Leilor aduce noi povești de succes din universul antreprenorial românesc. Urmărește sezonul 2 la PRO TV!

Câte limbi străine vorbești și cum le-ai învățat?

„Vorbesc patru limbi străine: engleză, arabă, română și spaniolă. La doi ani știam deja alfabetul limbii române, engleze și arabe. Engleza și araba au fost limbile în care am învățat la Școala Cambridge, cu predare internațională, de la grădiniță până la liceu. La 5 ani am început clasa I, iar la 17 ani facultatea, am urmat cursurile de „Business, Marketing și Management” ale Facultății Româno-Americane. Tot în limba engleză am studiat și „Hotel Management Master Science of Business and Hospitality”, un Master al American Hotel Academy, singura școală din România, de la Brașov, afiliată la Manchester Metropolitan University, din Anglia. 

Limba arabă am exersat-o cel mai mult vorbind, atât în familia de aici, cât și în cea din Liban, călătoriile și perioadele petrecute acolo m-au ajutat foarte mult. În ceea ce privește limba română, nu am studiat niciodată la școală, însă am învățat-o acasă, de la mama și de la bunica. În plus, am citit și citesc foarte mult și, desigur, vorbesc zilnic cu prietenii, colaboratorii și familia.” 

Aici, acasă, în ce limbă vorbiți cel mai mult?

„În toate. Mama cu tata se înțeleg cam 70% în română, 20% în engleză și 10% în arabă. Iar noi, în proporții diferite, le folosim pe toate în aceeași conversație.” 

Legat tot de cultură, dar cea gastronomică de această dată, ce preparate preferi și de unde?

„Acasă, noi mâncăm și gătim din toate. Și de sărăbători respectăm tradițiile din ambele culturi, cu mâncăruri specifice. Dacă ar fi să aleg, eu fiind o gurmandă, cel mai mult îmi place bucătăria libaneză, deoarece felurile de mâncare se pun pe mijlocul mesei, iar astfel nu mai sunt nevoită să poftesc la mâncarea din farfuriile celor prezenți la masă.”

Cum ai ajuns să începi prima ta afacere, la 19 ani? 

„De mică mi-a plăcut ideea de a fi independentă. Da, provin dintr-o familie cu o situație materială foarte bună și aș fi putut să aleg această zonă de confort. Dar am vrut să aleg un drum al meu, să mă dezvolt într-un domeniu care îmi place, să creez, să inovez. Și să muncesc. De exemplu, le sunt recunoscătoare alor mei că m-au ajutat la început, atunci când am început businessul, dar în primul rând a trebuit să dovedesc. Este vorba de o încredere care a trebuit câștigată. Așa cum a fost necesar și să îi conving să mă lase să fac practică. Pentru că, până să lansez businessul meu, când eram în facultate, am vrut să capăt experiență și am ales, legat de domeniul hospitality, Hotel Phoenicia.  

Mai greu decât să încep lucrul acolo și să fiu acceptată a fost să îl conving pe tata să mă lase! Am dus ceva muncă de lămurire, dar am câștigat! Am fost așa de încântată, încât m-am implicat cu tot sufletul. Aveam 16 ani când am început să lucrez la recepție, dar am trecut apoi prin toate departamentele. La Marketing mi-a plăcut cel mai mult. Nu am renunțat la visul meu și, la 19 ani, pe când eram în ultimul an de facultate, am lansat Very Important Pets, primul Hotel – SPA - Boutique pentru animale de companie.”

Cum a fost 2020 pentru tine și businessul tău?

„Eu, cel puțin, am încercat să asimiliez cât pot de repede ce se întâmplă, să fac o scurtă analiză și să văd dacă merită să fac ceva în sensul acesta sau nu. În primul rând, am încercat să mențin o atitudine pozitivă pentru mine și pentru echipă. După ce am implementat toate regulile de distanțare și, chiar dacă am avut mult mai puține programări, le-am stabilit la intervale orare și mai mari, am lucrat pe ture... m-am gândit ce pot face să avem de lucru, să ne menținem activi, chiar și fără câștigurile de dinainte. Așa că am creat oferte speciale, am oferit anumite tipuri de servicii de îngrijire a animalelor în mod gratuit, pentru cei care poate nu și-ar fi permis până atunci să vină la noi. 

Și aici a venit al doilea șoc. Judecata oamenilor. Citeam consternată pe grupurile unde am promovat anunțurile cum oameni – care nu ne cunoșteau și nu știau ce facem – ne acuzau că vrem să vindem animalele și câte și mai câte. Și îi îndemnau pe ceilalți să nu apeleze la serviciile pe care le ofeream că sigur este ceva dubios. Nu conta că vedeau adresa, că puteau oricând să vină să vadă despre ce e vorba... Am dus multă muncă de lămurire pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce facem noi pentru animale. 

Noroc că au și venit oameni și au scris și ei la rândul lor despre serviciile primite, despre cum a fost îngrijit animalul lor de companie și despre beneficii. Oricum, asta ne-a ajutat să rămânem activi și să muncim.”

Tu câte animale de companie ai?

„Până acum am șase câini, trei de rasă, trei salvați de pe stradă. Îi iubesc foarte mult. Ca să nu adaug și pisicile care vin pe la noi pe acasă, pentru că ușa le este deschisă. Dar, vă spun, dacă mai salvez încă un animal, cred că trebuie să mă mut eu!”

În afară de animale, ce alte pasiuni ai? Cum îți petreci timpul liber?

„Este adevărat, nu prea am mult timp liber pentru că muncesc foarte mult, sunt o perfecționistă și mă implic în tot ceea ce fac. Și înainte de pandemie, dacă nu eram la muncă, mergeam în afara țării inclusiv la cursuri de perfecționare. Îmi place să învăț tot timpul. 

Aș putea să numesc asta o pasiune. Alături de călătorii. Îmi place să descopăr lucruri interesante, culturi, regiuni, țări oameni noi de la care să învăț. De asemenea, sunt o gurmandă și oriunde mă duc, savurez bucătăria locală. Îmi caut o inspirație continuă în cărți și documentare, mă pasionează zona de dezvoltare personală, spiritualitate, citesc și multe biografii. Lecturez cărți despre istoria, cultura arabă, a femeilor din aceste zone. Iar legat de acest aspect, al feminității, de când mă știu am fost pasionată de makeup și ritualuri orientale de înfrumusețare.”

Ce planuri ai pentru acest an?

„Așa cum primul business l-am dezvoltat pornind de la o pasiune, așa se naște acum și cel de-al doilea. Mi-am dorit să pun practică, inclusiv la nivel de produse, tot ce am acumulat pe această zonă de beauty. În curând, încă lucrez la acest proiect, îmi doresc să lansez o linie de produse de make-up. M-am documentat foarte mult despre ce înseamnă această industrie, de unde pot lua cele mai bune materiale și cum pot produce ceea ce îmi doresc și ceea ce nu am găsit atunci când am căutat. 

Aici vorbesc despre culori, nuanțe, texturi potrivite...  Sunt în discuție cu diferite țări, cu siguranță unele materiale le voi achiziționa din țări arabe, iar pentru altele mă îndrept spre țări europene. Încă studiez mostre și procesul în sine, lucrez la un brand și sper ca anul acesta să concretizez totul într-o linie rafinată, elegantă, cu acel mister al ritualurilor orientale.”