Cum a ajuns Dragoș Petrescu, președinte City Grill, să conducă afaceri de zeci de milioane de euro

Redacția Redacția

Actualizat 15. 1. 2020

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Dragoș Petrescu caută, la Imperiul Leilor, oameni care văd partea plină a paharului pentru a le finanța ideile. Președintele grupului City Grill dezvăluie secretele succesului său în afaceri.

Înainte să gestioneze afaceri de zeci de milioane de euro, Dragoș Petrescu a încercat de toate. A început de jos și, până să ajungă în vârf, a făcut toate greșelile pe care le poate face un om pus pe fapte mari. Președintele grupului City Grill dezvăluie în acest interviu cum au fost începuturile sale în business și care sunt sfaturile sale pentru antreprenorii aflați la început de drum.  

Cât de greu a fost drumul de la idee la succesul de azi?

„Ca să reușești într-un proiect, trebuie să îndeplinești condiția de a eșua în alte proiecte, ca să vezi unde greșești și să poți corecta. Spre șansa mea, nu am avut prea multe eșecuri, am avut însă multe încercări. Cred că ingredientele succesului meu stau în experiența proiectelor anterioare, care m-au învățat cum să mă port cu oamenii, cum să-i determin să fie alături de mine. Construindu-ți o astfel de echipă în jurul tău, cu oameni potriviți, ai șansa să faci aproape orice proiect.”

Gestionezi mai multe restaurante, dar ai muncit vreodată în vreunul?

„În 1998 am fost admis ca și candidat la o franciză McDonald’s. Asta a presupus un an și jumătate de interviuri, până în ziua în care am început pregătirea într-un restaurant. În cazul meu a început pe 1 iunie 1999. Pregătirea a constat în 8 ore efective de muncă în restaurant, două ore training și o jumătate de oră pauză de masă. Zece ore și jumătate pe zi, zi de zi, un an de zile, neplătit. În prima săptămână de lucru trebuia să strâng gunoaiele de pe stradă, să mă asigur că e curat în jurul restaurantului. 

După care spălat pe jos, spălat WC-urile, tot ce face un crew. Trecând prin toate aceste etape, lună de lună, după un an, am ocupat funcția de director de restaurant. La sfârșitul pregătirii am urmat cursurile Hamburger University din Chicago, unde atunci era sediul central al McDonald’s. Acolo mi-am luat licența în anul 2000. A fost o muncă foarte serioasă.”

Am tot auzit vorba asta: Nu-ți trebuie bani ca să începi o afacere. Cât e de adevărată?

„Este foarte adevărată. Nu-ți trebuie foarte mulți bani ca să începi o afacere. Eu cred mult în business-urile care pornesc cu puțini bani, dar cu multă muncă și pasiune. E adevărat și că nu multe afaceri pot fi începute fără sume mari. Sunt domenii, cum e industria automotive – nu poți să deschizi o fabrică de motoare dacă nu ai o investiție foarte serioasă la început. Însă nu asta cred că este poarta de intrare pentru un antreprenor. Ce mi se pare esențial este să ai capacitatea de a strânge oameni lângă tine pentru ideea ta, nu pentru banii pe care poți să-i dai, pentru că nu-i ai.”

La Imperiul Leilor, concurenții vor încerca să te convingă să investești în ideile lor. Cum i-ai convins pe bancheri să-ți finanțeze afacerile?

„La mine a fost foarte simplu. Eu când am ajuns în fața bancherilor aveam mai mult de 15 ani de antreprenoriat. Nu m-am dus în prima zi. Am făcut primii mei bani din vândutul ziarelor, câteva sute de dolari. După care, cu acele câteva sute de dolari mi-am deschis o tarabă. Atunci am început să fac câteva mii de dolari. La un moment dat aveam 6 tarabe. 

După tarabe au venit chioșcurile din stațiile de autobuz. Asta se întâmpla în 1993, deja după 3 ani de antreprenoriat. Primul meu chioșc a costat 3.500 de dolari și m-a lăsat fără niciun ban de marfă. Marfa am luat-o doar pe credit de la furnizor. Furnizorul de ciocolată Mars a venit și mi-a zis: uite, îți dau marfa și-mi plătești la vânzare. Și atunci mi-am umplut chioșcul cu ciocolată Mars. Și așa am pornit, fără niciun ban.”

Care este principalul atu al tinerilor de azi?

„Cred că atu-ul lor principal este accesul la informații. Astăzi, conectivitatea și accesul la informații sunt mult mai facile. Azi, dacă vrei să pornești o afacere, în orice domeniu, poți să cauți pe Google competiția, alte idei similare cu ale tale și să-ți faci o idee mult mai documentată decât aș fi avut eu la vremea mea. Primul meu container de papuci din Thailanda, pe care l-am importat în 1995, a sosit în urma a circa 6 luni de discuții pe fax. 

Nu exista niciun mijloc de comunicare real, în afară de fax. Mi-au spus că pot să plătesc prin LG, însă mi-au trebuit două săptămâni să înțeleg ce înseamnă LG (Letter of Guarantee – Scrisoare de Garanție). Erau 7.000 de dolari, pe care i-am trimis într-un cont pe care ei mi l-au trimis prin fax. Și ziceam: Doamne, o veni vreodată marfa? Și a venit.”

Ai avea curajul să-ți lași afacerile pe mâna unui proaspăt absolvent de facultate? Dacă da, în ce condiții?

„Sigur nu aș avea curajul. Cred că pentru a putea conduce o companie este nevoie de școala vieții, mai degrabă decât de o școală academică. Și eu am experimentat foarte multe școli, de diverse tipuri, dar cele mai importante au fost școlile de viață, de real work.”

Ce fel de antreprenori cauți la Imperiul Leilor?

„Ca să mă convingă sunt câteva ingrediente pe care le caut. Unu: ei trebuie să aibă o idee clară despre ceea vor să facă. Să fie clari în a-mi transmite mecanismul lor de plus valoare. Doi: să fi exersat ideile lor puțin și să aibă nevoia să scaleze cu banii mei. Proiectele lor trebuie să fie viabile, nu neapărat profitabile, dar să fi exersat pe ele, pe banii lor. 

Pentru mine, banii sunt mai puțin importanți în relația cu timpul și cu efortul pe care ei îl depun. Dacă reușesc să mă convingă că banii mei și expertiza pe care o am ar putea face ca afacerile lor să crească, atunci ăsta mi se pare cazul ideal de parteneriat cu un antreprenor din Imperiul Leilor.” 

Ai vreun ritual dimineața, ca să funcționezi toată ziua?

„Am un ritual, în care se întâmplă două lucruri. Unu: iau micul dejun cu familia mea, îmi duc copiii la școală, și este un timp excepțional acea jumătate de oră pe care o petrec cu fiica mea în mașină. La fel am făcut și cu celelalte fiice ale mele, până să plece la școală în Marea Britanie. Doi: ascult RFI până la birou. Pentru mine sunt foarte importante aceste aspecte. Contactul cu familia îmi dă putere să fac orice, e un punct de sprijin, iar accesul la informație, cu ce se întâmplă în țară și în lume, îmi dă o perspectivă referitoare la cum stăm din punct de vedere macroeconomic.”

Imperiul Leilor – Hai să îți vezi visul finanțat!