Adrian Batista este Head of Reality & Entertainment Content și lucrează în PRO TV de la începuturi. ”Pentru mine, a însemnat locul în care am putut să fac ce visam cumva de mic și să o fac fără compromisuri, cu libertatea de a nu mă dezice de mine copleșit de iluzia că trebuie să fac lucrurile într-un anume fel pentru a cuceri publicul”.
Care e prima ta amintire despre PRO TV?
În vara lui ’95 făceam Rondul de seară la ProFM Costinești. Cam atunci au început să descindă la sediul nostru din Hotel Forum un soi de comando-uri de elită, niște unii cu geci de piele ca a lui Tom Cruise în Top Gun, pe spatele cărora era brodat logo-ul PRO TV cu dungile RGB vălurite, o primă versiune care n-a ajuns pe ecrane niciodată. Peste noapte noi, cei din radio, devenisem fratele mai mic al cuiva care se anunța al naibii de mare.
Mai apoi, prin septembrie, o colegă de la Mediafax m-a dus în sediul din Pache, o clădire comunistă, prăfuită, care nu anunța nimic din ce va fi fost să fie PRO TV. Oamenii care mișunau pe-acolo cu un entuziasm aproape condescendent păreau a ști totuși că erau parte din ceva mare.
Aproape fel ca acum. O idee mai liber. Dar și o idee mai singur.
PRO TV a fost ca prima Coca-Cola băută pe-ndelete în decembriele lui '89. Să simți fiecare bulă de occident care îți gâdila palatul. Ce e cel mai important e că PRO TV de la bun început nu s-a raportat la nimic din ce se întâmpla la vremea aia pe TV în România, reperele erau în altă parte. PRO TV a plecat la drum cu mentalitate de numărul 1 și nu și-a pus prea des întrebarea “oare ce vor românii să vadă la televizor” ci a propus, a inovat, a experimentat, a avut curajul să facă lucrurile plecând de la propriile standarde și a tras lumea după el.
Pentru mine a însemnat locul în care am putut să fac ce visam cumva de mic și să o fac fără compromisuri, cu libertatea de a nu mă dezice de mine copleșit de iluzia că trebuie să fac lucrurile într-un anume fel pentru a cuceri publicul. "Gândește liber” a fost multă vreme nu doar sloganul stației ci și un soi de dezlegare la libertate pentru realizatori. Nu e neapărat ușor dar luxul de a gândi liber într-un context în care trebuie să fii și profitabil e maximum ce-ți poți dori de la jobul care ți-e totodată pasiune.
Nu știu dacă amuzant e cuvântul dar în cazurile fericite în care echipa e echipă și oamenii sunt relaxați, colegi și prieteni deopotrivă, nu ducem lipsă de momente faine. E cu zâmbet, e mare lucru.
Am plecat pe drumul ăsta în adolescență ascultându-l pe Andrei Gheorghe la Radio Sky în Constanța. Mi-am dorit să fiu ca el. Mai apoi ne-am cunoscut și viața a făcut să ne prindă relansarea ProFM împreună, vopsindu-ne pe față steluța generației PRO. N-a prins pe TV dar ceva din libertatea lui Andrei m-a ghidat de-a lungul timpului și mi-a hrănit îndrăzneala de a fi eu în tot ce am făcut mai apoi la PRO TV.
Publicul PRO TV nu mai e publicul ăla captiv, fidel, taliban, care uită televizorul pe PRO TV no matter what. Publicului care alege să ne urmărească însă, și care nu e deloc puțin, îi pot promite că dincolo de orice gimmick-uri de montaj, menite exclusiv să adune într-un discurs coerent o poveste, demersul PRO TV e unul onest și generos. Pro TV rămâne alături de oameni așa cum se pricepe el să o facă, mai mult sau mai puțin inspirat dar onest. Iar oamenii care muncesc pentru asta sunt în mare măsură pasionați și ce fac, fac cu credință și responsabilitate. Credință în datoria lucrului bine făcut.
Vezi și: Atacurile de la 11 septembrie 2001 si Andrei Gheorghe. Ce a avut de spus celebrul om de radio: "Ne aflăm într-o jale teribilă"
Gallery