Interviu Exclusiv cu Lia Bugnar: "De cand am zis DA mi-am dat seama ca frica e o alintatura la care n-am dreptul"

Redacția Redacția

Actualizat 26. 9. 2017

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Din 1 octombrie, de la 20:30, aventura Fort Boyard incepe numai la PRO TV!

- Care a fost primul gand cand ai vazut Fortul de pe mare?

- Iata Fortul. 

- Dar cand ai patruns in interior?

- Ca-i exact ca la televizor, doar ca acum eram si eu in el. 

- Ce ti s-a parut cel mai dificil in Fort Boyard?

- Sincer? Treaba cu strinsul banilor de la final. E tragedia vietii mele asta cu adunatul banilor. Nu sint buna la asta. Am toate datele sa fac bani, ii si fac de cele mai multe ori, dar nu sint in stare sa-i adun. Asa a fost si acolo. Expresia “ii scapa banii printre degete” a devenit dureros de concreta in cazul meu si al echipei mele. 

- Cum ai reusit sa iti invingi fricile?

- Mi le-am invins de cand am acceptat sa particip. De cand am zis “da” mi-am dat seama ca frica e o alintatura la care n-am dreptul, ca doar nu ma obligase nimeni sa vin acolo. Mi-am bagat bine de tot in cap ca nu exista pericol real, ca n-am cum sa mor si atunci m-am focusat pe ce aveam de facut, in limitele puterilor si inteligentei mele. Adica am facut si eu tot ce-am fost in stare. 

- La ce te-ai gandit in momentele in care simteai ca nu mai poti? Ce te-a motivat sa lupti?

- Ca nu mai pot a fost genul de gand pe care nu mi l-am permis. 

- Cum a fost intalnirea cu personajele legendare ale fortului? 

- Passe-Partout si Passe-temps erau adorabili. Erau foarte frumosi, in primul rand. Iar batranul e genul de batranel pentru care as deveni oricand gerontofila fara sa ezit. 

- Spune-mi trei calitati ale echipei tale.

- Umor, prietenie, solidaritate. 

- Ce calitati trebuie sa aiba un concurent la Fort Boyard?

- E foarte bine daca e un om cu preocupari sportive, e de asemenea bine daca nu-si cultiva panicile si fobiile, ci foloseste ocazia sa mai scape de ele, e folositor si daca e un om curios din fire, care inca vrea sa afle lucruri despre el insusi. 

- Ce simteai in momentul in care se scurgea timpul din clepsidra?

- Nu m-am mai impovarat si cu asta. Imi vedeam de ce aveam de facut, incercand sa fac cat pot de eficient. Daca m-as mai fi preocupat si de clepsidra o dadeam in bara sigur. Erau lucruri neobisnuite, imi depaseau antrenamentul fizic real, asa ca mi-am pus toata fiinta in scopul ala, ca poate-poate. 

- Pe cine ai lua cu tine in echipa daca ai mai repeat experienta?

- Din fosta mea echipa pe oricine, dar, daca e vorba de oameni noi, as lua-o pe Mihaela Radulescu. A fost zeita curajului, dupa parerea mea. Iar dintre oameni complet noi, pe Anghel Damian, Istvan Teglas, Paul Ipate, actori si prieteni pe care ii admir.