ß
În România, datele arată că sunt aproximativ un milion de pacienți astmatici. Boala se poate manifesta diferit la fiecare pacient în parte. Simptome precum respirația dificilă, senzația de sufocare, respirația șuierătoare (wheezing), tuse sau senzația de apăsare în piept se numără printre cele mai comune manifestări ale astmului.
Există o categorie de pacienți pentru care aceste simptome sunt mai intense și pot interfera cu activitățile zilnice și somnul. Este vorba despre aproape 10% dintre pacienții astmatici care se confruntă cu o formă severă a bolii.
“Astmul sever este o formă distinctă a bolii, o subcategorie a astmului dificil de tratat, cu un impact destul de mare asupra calității vieții pacienților. Și asta pentru că mai mult de jumătate dintre formele de astm sever rămân necontrolate sub terapia inhalatorie specifică astmului. Astmul necontrolat se manifestă printr-o lipsă de control a simptomatologiei respiratorii, sub terapie inhalatorie maximală și prin episoade acute pe care noi, medicii, le numim exacerbări frecvente, în unele dintre situații fiind necesară chiar și spitalizarea”, declară Dr. Teodora Butnaru, medic specialist pneumolog.
Cauzele exacte ale astmului, în general, sau ale astmului sever nu sunt pe deplin cunoscute, însă există mai mulți factori declanșatori care provoacă apariția simptomelor și la care pacienții trebuie să fie foarte atenți pentru a preveni exacerbările. Poate fi vorba despre factori alergenici, precum polenul, acarienii, mucegaiul, părul de animale sau factori non-alergenici, cum ar fi infecțiile virale, aerul rece, fumatul, poluarea.
Pentru diagnosticarea astmului, după discuția cu medicul specialist, este recomandată efectuarea unei spirometrii. Este un test ușor de făcut, nedureros, care măsoară capacitatea respiratorie a pacientului și este utilizat pentru a stabili severitatea bolii și pentru a urmări evoluția acesteia în timp. În ceea ce privește stabilirea diagnosticului de astm sever, poate dura mai mult timp, deoarece simptomele nu sunt constante. Ar putea fi astm sever sau necontrolat atunci când pacienții simt nevoia să utilizeze inhalatorul de urgență mai mult de 3 ori pe săptămână, se trezesc noaptea din cauza simptomelor sau au crize severe care necesită îngrijiri medicale de urgență ori chiar spitalizare.
“Pentru diagnosticarea astmului sever, în primul rând, dacă există suspiciunea unui astm dificil de tratat, pacientul trebuie să se adreseze medicului specialist. Acesta confirmă diagnosticul de astm, verifică tehnica inhalatorie și aderența pacientului la tratament și controlul factorilor de risc sau comorbidităților asociate, cum ar fi obezitatea, boala de reflux gastroesofagian, rinosinuzita cronică, optimizează tratamentul și, în mod normal, ar trebui să reevalueze pacientul la 3-6 luni. Și dacă sub acest control al factorilor de risc și sub o terapie inhalatorie optimă, pacientul în continuare este simptomatic și vorbim despre un astm necontrolat, putem să facem investigații suplimentare, să vedem despre ce tip de astm este vorba, ce subtip de astm sever, de exemplu, cum ar fi verificarea numărului de eozinofile din sânge. Acest test ne poate indica dacă este vorba despre un astm sever eozinofilic. Un număr mare de eozinofile în sânge poate predispune un pacient cu astm către exacerbări mai frecvente, poate da un astm necontrolat și un astm necontrolat, netratat, poate duce la crize de astm care îi pot pune pacientului viața în pericol”, adaugă Dr. Teodora Butnaru, medic specialist pneumolog.
Este important de precizat că astmul este o afecțiune cronică, ceea ce înseamnă că nu se vindecă și necesită tratament de lungă durată. Rolul medicației este acela de a controla simptomele și de a preveni crizele de astm. Dacă terapia urmată de un pacient nu își mai face efectul și prezintă în continuare simptome care îi afectează activitatea zilnică sau somnul, este recomandată discuția cu medicul curant pentru evaluarea planului de tratament.
În ultimii ani, s-au făcut pași importanți în descoperirea de noi terapii revoluționare pentru gestionarea astmului sever. Medicii specialiști care tratează pacienții cu astm recomandă pentru aceștia terapia personalizată, în funcție de tipul de astm sever de care suferă.
Terapia biologică are un rol important în obținerea unui control optim al simptomelor, reducerea crizelor de astm și a internărilor în spital.
“În România sunt trei terapii biologice pe care le avem disponibile la momentul de față pentru pacienții cu astm sever, care sunt gratuite, dacă pacientul este eligibil pentru acest tratament. Însă trebuie efectuate anumite investigații preliminare pentru a vedea ce tip de terapie biologică i se potrivește fiecărui pacient în parte. De exemplu, verificarea acestui număr de eozinofile despre care am amintit. Pentru că, dacă vorbim despre astm sever eozinofilic, pacientul va primi o terapie biologică țintită. Deși astmul este o boală cronică, deci nu se vindecă, din fericire poate fi ținută sub control cu tratamentul adecvat. Un astm controlat înseamnă lipsa simptomelor atât pe timpul zilei, cât și pe timpul nopții. Pacienții sunt activi si productivi, își pot desfășura activitățile de zi cu zi, deci pot evita acele episoade de exacerbări prin tratament”, declară Dr. Teodora Butnaru, medic specialist pneumolog.
Așadar, chiar dacă astmul nu se vindecă, există soluții care îi pot ajuta pe pacienți să țină boala sub control și să se bucure de o viață plăcută și productivă în continuare.
Menținerea dialogului cu medicul curant este esențială în călătoria pacientului cu astm sever, astfel încât acesta să poată primi toate informațiile necesare și să înțeleagă boala pe care o are. Totodată, alte două principii importante în menținerea unui control optim al astmului sunt și respectarea tuturor indicațiilor date de medic și administrarea tratamentului, așa cum a fost prescris.
În cadrul campaniei “e-astm sever”, pacienții cu astm pot realiza online amprenta pulmonară, pentru a înțelege dacă astmul lor este sub control și pentru a afla mai multe informații despre impactul pe care boala îl are asupra vieții de zi cu zi și a stării emoționale.