ß
Luându-se în considerare mai multe aspecte - cât de ușor sunt de dresat, câte comenzi pot reține și executa, abilitatea lor nativă de a reacționa în situații limita etc, asociațiile chinologice din întreaga lume au avut, de-a lungul timpului, nenumărate dezbateri pentru a stabili care sunt cei mai inteligenți câini din lume.
În 1994, Stanley Coren - unul dintre cei mai cunoscuți psihologi canini și profesor la University of British Columbia publica "Inteligența Câinilor" - o analiza a peste 100 de rase câini, reușind, astfel, să încheie o ceartă ce dura de zeci de ani. Dintre acestea vă prezentăm acum ocupanții a primelor 5 locuri.
Evitați o lungă perioadă - asta, probabil și din cauza asocierii lor cu lagărele naziste - lucru îndelung subliniat și de producțiile hollywodiene, considerați, de cele mai multe ori, pe nedrept, câini agresivi - dobermanii ocupă, pe bună dreptate, locul 5. Sigur, pot fi niște câini extrem de agresivi, așa cum pot fi niște animale mai blânde decât niste iepurași. Totul depinde de stăpân. Pe principiul "Cum îi crești, așa îi ai", am văzut Pit Bull-i care nu își doreau altceva decât să se joace, dar am văzut și Beagle-i gata să atace tot ce mișcă. Repet: totul ține de stăpân, de educație, de ceea ce iți dorești de la el. Cu o personalitate extrem de puterincă, vor avea întotdeauna nevoie de un "șef de haită". Tocmai de aceea nu se recomandă înfierea unui doberman de către o persoana care se află la primul câine.
Învață, din aproximativ 5 - 10 repetări, să execute orice comandă - nu atât pentru propria-i satisfacție cât pentru a-și mulțumi stăpânul. Și, odată învățate, dobermanul nu va uita comenzile întreaga viață. După cum spuneam, niciun câine căruia nu i se cere să fie agresiv nu va fi agresiv. Totuși, inteligența nativă a dobermanilor va face să recunoască, de la distanță, un infractor.
De exemplu, Bruno - primul doberman pe care l-am avut, în întreaga lui viață a sărit doar la două persoane: un domn care a trecut în fugă pe lângă noi și care, ulterior, s-a dovedit a fi un infractor ce fugea de polițiști, și un hoț care tocmai furase, dintr-o mașină, geanta unei doamne. În ambele cazuri nu a făcut altceva decât să se ridice în două picioare și să își pună labele din fața pe pieptul celor doi.
Odată câștigată inima unui doberman, acesta va pune întotdeauna stăpânul pe primul loc, indiferent de context. Brav, agil și mereu în alertă, va reacționa la orice fel de pericol, gata să își dea viața pentru familia lui. Pe de altă parte, dobermanii nu sunt conștienți de dimensiunea lor, așa că vor încerca, în permanență, să stea în același fotoliu în care vei sta tu, va încercă să doarmă lipit de tine - poate chiar pe pieptul tău.
Crescuți, inițial, pentru vânătoare, Golden Retriver-ii au ajuns, în timp, câinii perfecți pentru familie. Mari iubitori de drumeții, acești câini sunt extrem de energici, gata oricând să se joace. De asemenea, un Golden Retriver face orice îi stă în putere ca familia lui să fie în siguranță, să fie fericita. Va învăța orice comandă după 5-10 repetări și, de fiecare data când o vă executa, va fi foarte mândru de asta. Tocmai datorită inteligenței și loialității native, acești câini au câștigat, în timp, primul loc când vine vorba despre câini utilitari - fie că vorbim ghidarea persoanelor nevăzătoare, despre terapie sau chiar despre ajutarea salvamontiștilor în căutarea persoanelor dispărute. Este, de departe, rasa cea mai blândă și mai ocrotitoare cu copiii de orice vârstă.
Că i se spune câine lup, Rex sau câine polițist, ciobănescul german este "vedeta" producătorilor de filme din întreagă lume. Asta, atât datorită aspectului impunător pe care îl are dar și pentru faptul că este unul dintre cei mai docili, mai inteligenți și mai ușor de dresat câini din lume. Învață foarte repede orice comandă de bază - 3-5 repetări sunt mai mult decât suficiente. Ba mai mult decât atât, ciobănescul german reușește să citească orice expresie de pe chipul stăpânului, de multe ori nemaifiind nevoie nici măcar de rostirea comenzii.
De asemenea, odată ce află ce îl mulțumește pe stăpân, va face orice să îi intre în grații. Este un câine extrem de ușor de crescut, iar șansele să ai parte de surprize neplăcute - papuci roși, mobilă distrusă etc - sunt minime. Cât timp stăpânul este la serviciu, unui ciobănesc german îi sunt suficiente câteva jucării pentru a nu se plictisi în momentele de singurătate. Și, odată întorși acasă, veți avea parte, de fiecare dată, de cea mai frumoasă și mai sinceră primire pe care v-o puteți închipui. Odată ce veți creste un astfel de câine veți remarca faptul că, deși este extrem de sociabil, va prefera întotdeauna compania stăpânului - inclusiv dacă în fața lui se afla alți 10 caței care se hârjonesc.
Așadar, daca îți dorești un câine care să stea lipit de tine și care să te urmeze oriunde - inclusiv la toaletă, ciobănescul german este alegerea perfectă. De asemenea, puteți avea totală încredere în el, la fel cum și el vă avea întotdeauna încredere oarbă în stăpân. Sigur, contrar aspectului viguros, orice câine lup care se respectă, va avea parte de cel puțin o boală. Fie că vorbim despre predispoziția lor la displazie de șold (ca majoritatea câinilor de talie mare), că vorbim despre alergii diverse (la cereale, la proteină vegetală, la pește etc), la contactarea oricărui fel de ciuperci sau toate la un loc, cea mai mare parte a ciobăneștilor germani vin la pachet cu tot soiul de afecțiuni. Un alt aspect de care trebuie să țineți cont este faptul că ciobănescul german are o singură perioadă de năpârlire pe an, care începe în ianuarie și se termină în decembrie. :)
Nu te așteptai, nu-i așa? Pudelul (sau caniche, după preferință), deși este, de cele mai multe ori, asociat cu diverse doamne din înalta societate, este potrivit oricărui tip de stăpân. Asta, în primul rand datorită inteligenței extraordinare de care dă dovadă, dar și pentru că dimensiunile unui caniche standard nu depășesc 55 de centimetri și 27-30 de kilograme, respectiv 25 de centimetri pentru unul pitic și maximum 7 kilograme. Mănâncă puțin (comparativ cu cei despre care am vorbit până acum) și rabdă orice năstrușnicie îi trece stăpânului (dar, mai ales, stăpânei) prin minte: tuns în felurite chipuri, aranjat, îmbrăcat sau, de ce nu, chiar colorat cu diverse carioci non toxice.
Deseori denumit și câinele - jucărie (în cazul celui pitic), este un câine extrem de răbdător, devotat și care iubește foarte mult oamenii. Este extrem de sociabil - atât cu alti caței cât și cu stăpânul, stăpânii, prietenii stăpânilor sau prietenii prietenilor stăpânilor. Învață comenzile foarte repede - fiind nevoie de maximum 3-5 repetări, dar le va executa doar când își dorește. :) În schimb, când are ceva de câștigat, va face tot posibilul să îți atragă atenția: de la mers în două labe la sărit și deschis uși, nimic nu este imposibil pentru el. Dacă este plimbat suficient cât să își consume energia (pentru că da, este un câine cu foarte multă energie - uneori chiar obositor de multa), devine un cățel extrem de "lipicios" de familie.
Spre deosebire de anteriorul câine lup, pudelul latră ori de câte ori crede că este un pericol, ori de câte ori aude mișcare sub fereastră sau în fața ușii de la intrare, pentru a da alarma. Eventual, combinația perfecta ar fi un pudel care să dea alarma și un ciobănesc german care să fie trezit de alarma pudelului și care să apere casa de eventualii infractori.
Einsteinul canin este, de departe, Border Collie. Pentru el, comenzile nu sunt comenzi ci o joacă permanentă. Învață să execute orice după 3, MAXIMUM 5 repetări dar, după cum spuneam, pentru el nu există comenzi ci noi lucruri pe care își dorește, cu ardoare, să le învețe. Are o nevoie continuă să învețe. Este atât de inteligent încât reușește, după foarte puține repetări, să execute chiar și cele mai grele comenzi doar la un simplu gest sau un simplu sunet venite din partea stăpânului.
Este, în permanență, atent la orice se întâmplă în jurul lui, este suspicios cu orice străin - mai ales cu cei care fac mișcări bruște în preajma unui membru al familiei. Un alt aspect foarte important al acestei rase este energia infinită. Un Border Collie va avea nevoie zilnic de minimum 2-3 ore de mișcare. Ideal pentru un astfel de câine este să trăiască la curte, pentru a alerga continuu. Dacă stai la bloc, înainte de a cumpăra un Collie, asigură-te că îi poți satisface nevoia de mișcare. Altfel, comportamentul lui se va schimba și vei avea parte de covoare, mobilă sau chiar pereți distruși. Combinând cele două caracteristici (inteligența și energia), în cazul în care reușești să îi oferi câinelui tău atât provocări fizice cât și mentale, vei avea parte de un adevărat spectacol: alergări lungi întrerupte de salturi scurte, prins, din zbor, unul, două trei sau 5 frisbee-uri aruncate simultan, una, două sau trei tumbe - pentru că este atât de inteligent încât poate învață diferența dintre "două tumbe" și "trei tumbe" orice altă comandă pe care o inventați și îl învățați. Singura limită este doar imaginația voastră.
Totuși, Border Collie-ul are și câteva minusuri: deși este un mare iubitor de familie, se recomandă precauție în lăsarea lui în preajma copiilor mici, pentru că va avea tendința să îi împingă - lucru adânc întipărit în ADN-ul lui de pe vremea când ajuta ciobanii să mâne cirezile de vaci sau turmele de oi. De asemenea, trebuie să fiți precauți cât privește agresivitatea lui când va intra în contact cu alți câini sau chiar cu alți oameni. Pentru că, dacă stăpânul a reușit să îi câștige respectul și să îi ofere tot ce are nevoie, un Border Collie nu va mai avea nevoie de nimeni și de nimic, iar gelozia lui va fi extrem de mare. De asemenea, ca orice alt ciobănesc, și Border Collie-ul vă năpârli cea mai mare parte a anului, periatul lui fiind un must la fiecare 3 zile.
Indiferent de câinele pe care vrei să îl cumperi sau să îl adopți, trebuie să iei în calcul mai multe lucruri: vei avea nevoie zilnic de una până la trei ore pe care să i le acorzi, că uneori, costurile pentru hrana, vaccinuri, tratamente etc vor atârnă destul de greu în balanța bugetului familiei sau că, în primele luni de acomodare/creștere, va trebui să iți schimbi și tu modul de viață. Dar, de departe cel mai important lucru de care trebuie să ții cont este faptul că un animal NU ESTE O JUCĂRIE. Nu îl poți aduce în casă dintr-un moft, ca după câteva luni să te plictisești de el și să îl duci la un adăpost sau, mai rău, să îi dai drumul pe străzi. Iubește-l, iar el iți va oferi dragostea lui de zece ori mai mult.
Un articol de Sebastian Tomulescu
Gallery