Un procent important din populația Japoniei se confruntă cu probleme de adaptare la viața fără Covid-19. După ce restricțiile medicale au fost ridicate, mulți au continuat să poarte măști de protecție, uitând să-și mai folosească mușchii feței pentru zâmbit.
Japonezii purtau măști sanitare de protecție și înainte de Covid-19, în special pentru bolile respiratorii sezoniere și „febra fânului”. Când guvernul a emis restricții și obligativitatea purtării măștii, japonezii s-au conformat.
Însă, după ridicarea restricțiilor, mulți au continuat să se protejeze, ascunzându-ți chipul și, implicit, zâmbetul. Azi, o parte însemnată a populației Japoniei are nevoie de lecții de zâmbit, „abilitate” pe care au cam uitat-o în timpul pandemiei.
„Nu mi-am prea folosit mușchii feței în timpul pandemiei de Covid-19”, a declarat Himawari Yoshida, o tânără de 20 de ani care a uitat cum se zâmbește, scrie timeslive.co.za.
Ea a apelat la serviciile unei firme care îi pregătește pe oameni pentru întâlnirea cu alți oameni, pentru un interviu de angajare, pentru o ceremonie. Zâmbetul e important în fiecare dintre ele.
Instructoarea ei este Keiko Kawano, care a deschis o „școală de zâmbete” la Tokio. Totodată, ea predă la Școala de Artă Sokei, unde are zeci de elevi la fiecare lecție de zâmbit pe care o predă.
Aici, cursanții exersează zâmbetul în mici oglinzi pe care le țin în mâini.
Kawano crede că există o explicație pentru care japonezii zâmbesc mai puțin decât occidentalii: paradoxal, ei sunt mai puțin înclinați să zâmbească decât occidentalii din cauza sentimentului de securitate ca națiune insulară și ca stat unitar.
Fotografii: Egaoiku Facebook
Vezi și VIDEO:
Gallery