Înapoi acasă, după o vacanță de un an. Cum e lumea văzută prin ochii copiilor care își vor pierde vederea

Dan L. Brumar

Actualizat 8. 5. 2023

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

În martie 2022, Edith Lemay, Sebastien Pelletier și cei patru copii ai familiei au plecat în cea mai lungă vacanță din viața lor - un an departe de casă, într-o cursă contracronometru: trei dintre copiii lor își vor pierde, în timp, vederea. Cei doi părinți din Canada au vorbit cu PROTV.RO despre cum au trăit această experiență rară.

Edith Lemay și Sebastien Pelletier au aflat că trei dintre copiii lor vor orbi complet. Nu știu când se va întâmpla, dar medicii le-au dat asigurări că afecțiunea de care suferă nu are leac. I-au sfătuit să facă tot posibilul să-i obișnuiască pe cei mici cu viața în întuneric. Dar, ei au vrut să fie siguri că cei trei vor avea amintiri care să-i însoțească toată viața.

Așa au pornit într-o vacanță în jurul lumii, documentată pas cu pas cu ajutorul jurnalului de călătorie Lumea prin ochii lor. Au văzut o parte a lumii care, de obicei, e greu accesibilă oricui, iar acum s-au întors ca să ne povestească tuturor ce experiență revelatoare au avut. 

„Să fim cu copiii 24/7 a fost cea mai bună, dar și cea mai dificilă parte a călătoriei”, mărturisește Edith Lemay într-un interviu acordat PROTV.RO.

Edith Lemay: „A fost o provocare”

„Am fost norocoși că i-am avut pe copiii noștri alături atât de mult, dar, în același timp, a fost o provocare să fim cu ei non-stop. Nu am avut niciodată o pauză de un an. În același timp, cred că ne-a adus mai aproape ca familie, deoarece împărtășim atât de multe amintiri, am avut parte de atât de multe aventuri împreună. 

Această călătorie ne-a ajutat să găsim soluții și să respectăm limitele fiecăruia. Cred că este un real cadou pentru familia noastră”.

Să vezi atâtea minunății într-un an… cred că a fost încântător, nu?

„A fost minunat să vedem toate acele lucruri frumoase din întreaga lume. Când am început, ne-am întrebat unde să-i ducem pe copiii noștri? Ce vrem să le arătăm? Dar, chiar devreme am realizat că nu contează unde mergem, fiindcă sunt locuri uimitoare peste tot. Călătoria ne-a ghidat, noi ne-am urmat instinctul, oportunitățile și ne-am bucurat de călătorie. Am fost atât de norocoși să vedem atâtea locuri frumoase și peisaje încântătoate”.

Care sunt cele mai de preț lucruri pe care copiii voștri le-au învățat în timpul acestei incredibile experiențe?

„Sunt multe lecții pe care copiii noștri le-au învățat din această excursie. Desigur, când am început asta nu era în plan, dar ne-am dat seama că sunt multe de învățat. Primul lucru, cred, că pot fi capabili să se adapteze. E ceva ce au nevoie în timpul vieții, de adaptare continuă la situații noi. În călătoria noastră au fost puși în situația de a face asta în fiecare zi.

Fiindcă nu am călătorit la clasa I, și adesea a fost inconfortabil, au fost nevoiți să învețe cum să se descurce în astfel de situații și, mai ales, că acele situații inconfortabile sunt doar temporare. De aceea, e bine să te concentrezi pe partea bună a situației și să încerci să găsești soluții, în loc să te plângi.  

De asemenea, am vrut să vadă cât de norocoși sunt față de oamenii care nu au electricitate, care trebuie să meargă câteva mile pe jos până la școală, care lucrează la câmp cu părinții lor, care nu au apă potabilă… Chiar au realizat cât de norocoși erau și să aprecieze ceea ce au, în loc să se concentreze pe ceea ce nu au”.

Lumea prin ochii lor: „Sunt copii și trăiesc în prezent”

După această călătorie, crezi că le va fi mai ușor să accepte că își vor pierde vederea?

„Nu știu dacă îi va ajuta să accepte că nu vor mai putea vedea. Sunt copii, ei chiar trăiesc în prezent și nu se gândesc la viitor. Ei au văzut atât de multe lucruri, pe care cei mai mulți oameni le văd într-o viață, așa că asta e cu adevărat prețios și nu le vom putea lua asta. Eu realizez asta, ca adult, dar ei nu văd lucrurile așa. Ei sunt foarte fericiți pentru locurile minunate pe care le-au văzut, dar cred că sunt prea tineri pentru a se îngrijora în legătură cu viitorul. 

De fiecare dată când îi întrebăm dacă sunt îngrijorați pentru faptul că vor orbi, ei spun: hai să ne concentrăm pe ziua de azi, deocamdată e bine, și ne vom da seama atunci când provocarea va veni”.

Care a fost cea mai dificilă parte a călătoriei?

„Cea mai grea parte a călătoriei a fost să fim cu copiii 24 din 24, fără pauză. Chiar și atunci când călătorești singur ai nevoie de pauze, de momente de inactivitate, dar cu famlilia e mai greu fiindcă copiii sunt mereu acolo. Când aveam momente de respiro, trebuia să facem homeschooling (școală de acasă – n.red.), iar asta nu ne-a lăsat prea mult timp de relaxare. Dar, din postura de cuplu, reușim să ne găsim unul altuia niște timp liber.” 

Toată lumea a fost cu ochii pe vacanța lor

Cumva, chiar dacă nu asta a fost intenția voastră, ați captat atenția întregii lumi. Cum v-ați simțit știind că toată lumea vă privește?

„Da, cu siguranță, acesta nu a fost scopul nostru, ca povestea noastră să ajungă pe întreg mapamondul (râde). Chiar nu ne așteptam. Dar răspunsul pe care l-am primit de la oameni a fost grozav. Ne spuneau că i-am inspirat în atât de multe moduri, în special oamenii cu diverse dizabilități. Alții, care nu puteau să călătorească, erau fericiți că ne pot însoți în călătorie prin intermediul rețelelor sociale.

Sincer, am primit înapoi atât de multă dragoste și pozitivism, de aceea am continuat să distribui povestea noastră pe social media și în mass media. Sunt atâtea știri negative și vești proaste în lume încât, dacă reușești să aduci un strop de pozitivism în jur… este un lucru grozav”.

Cum a fost revenirea acasă? Se poate spune că ați început o viață nouă după această vacanță prelungită?

„Până acum a fost bine, în special pentru copii. S-au întors la școală și sunt foarte fericiți că își văd prietenii și că s-au întors la viața lor normală. Pentru noi, adulții, a fost mai greu. Au fost numeroase solicitări din partea mass media care ne-au ținut ocupați.

Pentru noi este sfârșitul călătoriei principale, dar în realitate e mai mult o pauză, deoarece în vara asta plecăm din nou. Ne-am întors pentru ca fiica noastră să termine anul școlar, fiindcă anul viitor merge la liceu. Așa că, în mod normal, viața noastră obișnuită va începe în septembrie, când ne vom întoarce din… probabil Ecuador și Columbia. Încă mai lucrăm la itinerariu, dar sunt destul de sigură că va fi America de Sud”.

Fotografii: Le monde plein leurs yeux

Vezi și VDEO: