Cu ce se ocupă Mihai Sturzu, fostul membru Hi-Q, după ce a renunțat la muzică: "Sunt foarte mândru de mine"

Redacția Redacția

Actualizat 19. 4. 2023

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Formația Hi-Q, formată din Dana Nălbaru. Florin Grozea și Mihai Sturzu i-a bucurat pe oameni timp de 18 ani cu muzica sa. După destrămarea trupei, fiecare membru a luat-o pe un drum diferit, iar Mihai Sturzu a decis să-și îndeplinească un vis din copilărie - acela de a deveni pilot de avion.

Mihai Sturzu, în vârstă de 43 de ani, s-a apucat în 2012 de scoală de pilotaj pentru a face realitate un vis pe care îl avea încă din copilărie, acela de a pilota un avion. Drumul nu a fost unul ușor, însă satisfacția a fost pe măsură, iar astăzi, fostul cântăreț are licență pentru toate tipurile de avioane.

"Am făcut școala de la Ghimbav-Brașov pentru prima licență, iar azi am ajuns să am licențele pentru toate tipurile de avion. Am luat licență de pilot privat la vârsta de 32 de ani. Mai târziu, trei prieteni s-au rugat de mine să mă duc cu ei la școala de piloți de linie, aveau nevoie să fie patru oameni în grup. Am crezut că e super greu, așa a și fost, dar în 2017 am terminat școala de piloți de linie, iar la 38 de ani aveam interviu la companie. E foarte mișto aviația, se potrivește cu felul meu de a proceda. Am învățat foarte multe, nimic nu este la întâmplare, totul este pe bază de școală, nu de talent. Sigur că are și poezia ei, oricât de riguroasă ar fi, vezi cele mai frumoase răsărituri și apusuri din cockpit. Se îmbină rigurozitatea cu poezia", a povestit fostul cântăreț.

Însă Mihai Sturzu nu s-a oprit aici. După 10 ani de zbor, fostul membru Hi-Q a devenit comandant de aeronava, o reușită de care este foarte mândru și despre care a povestit pe Facebook:

"Doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul dumneavoastră. După zece ani de când zbor cu avioane mici și cinci de când zbor cu avioane mari, de astăzi sunt Comandant. Sunt mulți oameni la care mă gândesc cu recunoștință... primul instructor, colegul de banca din școala de aviație, mentorul meu, atâția alți piloți de la care am învățat mereu câte ceva...

Totuși, există o persoană care mi-a fost mereu alături: în momentele în care îmi venea să plâng de nervi că nu reușeam să aterizez Zlinul 142 corect, în lungile nopți în care învățam acasă diferențele dintre zborul subsonic, transonic, supersonic și hipersonic... de-a lungul sutelor de examene, de ore de simulator din care ieșeam cu tricoul ud la propriu... persoana care mi-a dat mereu încredere, energie și determinare să ajung aici: eu. Well, îmi mulțumesc din suflet mie! Sunt foarte mândru de mine".

Sursă foto: Facebook