ß
Kateryna este mama a două fete și se numără printre refugiații ucraineni, care au ales să locuiască în România până când vor avea șansa de a se întoarce acasă, fiind acolo în siguranță. Într-un interviu exclusiv pentru PRO TV, tânăra a povestit cum i s-a schimbat viața după un an de război și ce crede despre traiul în țara noastră.
Spune-mi puțin despre tine și familia ta
Suntem o familie din Odesa. Am două fete, de 5 și 14 ani. Împreună am venit în România în data de 3 martie 2022. Soțul a rămas acasă, în Ucraina. El are serviciu, dar sunt ore când trebuie să patruleze anumite zone.
Care sunt cele mai mari schimbări din viata ta după începerea războiului în Ucraina?
Totul s-a schimbat: o casă nouă, un nou mod de viață, noi prieteni... Toate acestea, desigur, nu sunt ușoare, dar ne-au întărit, dacă pot să spun așa. Schimbările externe nu sunt la fel de importante ca și cele interne. Începi să privești viața la nivel global, să apreciezi timpul, comunicarea cu rudele pe care poate nu le-ai văzut și pe care nu le-ai sunat de mult. Ești mai interesat de viața politică, de istorie și de ce se întâmplă în lume. Îți iubești și mai mult țara ta, Ucraina și orașul tău unic, Odesa.
Cum ți se pare viața în România? Te-ai muta definitiv aici?
Poate ar părea straniu ce spun acum, dar în primele luni a fost mai ușor. Probabil datorită românilor care ne-au ajutat. Vă mulțumesc foarte mult pentru sprijin, pentru ajutorul material și moral! Nu ne-am simțit ca niște refugiați. La început, părea că acest conflict nu va fi pentru mult timp, vor fi negocieri, totul va fi decis rapid, și în curând vom pleca acasă. După câteva luni, am conștientizat că șansa a fost pierdută. Negocierile nu au adus niciun rezultat, iar războiul s-a prelungit pentru mult timp. Din acel moment, a devenit tot mai greu. Este greu mental, chiar dacă ne-am adaptat aici, în București, și au apărut noi prieteni. Aș vrea să spun că am discutat cu mulți cunoscuți care au beneficiat de Protecție temporară în alte țări europene (Danemarca, Irlanda, Olanda, Polonia, Germania). Pentru mine și familia mea personal, cea mai bună și confortabilă țară, în această situație, este România. Din mai multe motive: aproape geografic de Odesa; prețuri accesibile (până de curând); clima foarte bună; România a făcut un mare progres în economie în ultimii ani; noi prieteni. Dar noi, în orice caz, vrem să ne întoarcem la Odesa, oricât de mult se va prelungi războiul.
Ai reușit să-ți păstrezi locul de muncă?
Am lucrat în domeniul IT până să intru în concediul de materninate. Nu, n-am reușit să-mi păstrez locul de muncă.
Unde învață copiii și cum s-au adaptat în București?
Fiica cea mare învață online la școala din Odesa. Ea nu și-a făcut încă prieteni în București. Cea mică merge la o școală din București (Bucharest-Beirut International School). Aici și-a făcut două prietene noi, tot din Odesa. Copiilor le este mai greu să se obișnuiască în altă țară, mereu îmi spun că vor acasă. Toate prietenele mele, care au copii, sunt în aceeași situație.
Cât de des reușești să-i vizitezi pe cei dragi, rămași în Ucraina?
Încercăm să ajungem acasă la sărbători importante și când copiii au vacanță. Mama mea și soțul meu ne așteaptă cu nerăbdare. Mama nu a dorit să-și părăsească gospodăria, este mai în vârstă și are probleme de sănătate. Soțul meu o ajută cu cele necesare pe lângă casă.
Cum este viața în Odesa, la un an de la începerea războiului?
Desigur, Odesa s-a schimbat mult într-un an. Se patrulează intens prin oraș și la periferie, se stinge des lumina și se închide apa, se dau des alarme aeriene, au crescut prețurile. Toate acestea au schimbat viața locuitorilor din Odessa, parcă i-au pus în niște rame. Când ai lumină, trebuie să te grăbești să speli toate rufele, să-ți încarci toate telefoanele sau alte aparate. Te-ai pornit la magazin, începe o alarmă aeriană, deci trebuie să aștepți până când trece. Multe locuri publice sunt închise (cinematografe, saloane de înfrumusețare și centre comerciale). Trebuie să-ți faci timp pentru o plimbare cu copiii înainte de apusul soarelui, pentru că multe străzi nu mai sunt iluminate. Toată lumea trebuie să fie în case până la ora 23:00. Nu mai poți ieși nicăieri pe timpul nopții. Dar toate astea sunt nimicuri, pe lângă momentele când auzi explozii.
Sursă foto: arhiva personala Kateryna, Getty Images (orașul Odesa în prezent)
Gallery