Ce a făcut tatăl lui Codin Maticiuc după ce un preot i-a cerut 2.000 de lei

Redacția Redacția

Actualizat 10. 2. 2023

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Fără doar și poate, Codin Maticiuc este una dintre cele mai cunoscute vedete din România, iar poveștile lui se viralizează imediat în mediul online.

Actor în „Vlad” și „Clanul” și fost jurat la „Masked Singer”, Codin Maticiuc a scris recent pe rețelele de socialziare o poveste care îl are ca personaj principal pe tatăl său. Potrivit celor spuse de Codin Maticiuc, tatăl lui a ajutat la construcția unei biserici, după ce a fost dezamăgit de un preot.

Iată mai jos ce a scris Codin Maticiuc pe Facebook:

„Botezul fetiței mele și minunea din Titan. Botezul fiicei mele Ilinca fost acum câteva săptămâni la biserica Sfântul Ilie din Titan. Aș vrea să vă spun povestea acestei biserici. Ea a început la moartea bunicii mele din partea tatălui. Dorința ei a fost sa fie îngropată în satul în care s-a născut, satul Livezi. Tatăl meu i-a îndeplinit aceasta dorința și după slujbă s-a adresat preotului de acolo. I-a propus sa construiască o mini cantină acolo, lângă biserică, sa angajeze doua femei și sa dea de mâncare oamenilor sărmani din zonă, tatăl meu urmând să trimită bani săptămânal pentru a susține acest proces. Preotul a refuzat. I s-a părut mult de muncă și multă responsabilitate. A cerut însă 2000 de lei. Tatăl meu i-a dat banii dezamăgit. A plecat de acolo spre București și a cumpărat un ziar. Acolo a citit despre un preot din cartierul Titan care se chinuie singur sa ridice o biserică. S-a dus de îndată într-acolo. A găsit o fundație, patru pereți, o schela, câțiva muncitori și un panou cu autorizația de construcție cel puțin ciudat căci la «termen de finalizare» era trecut «când o vrea Dumnezeu». I-a întrebat pe muncitori unde îl poate găsi pe preot. Unul dintre ei i-a întins mâna «părintele Costescu». A fost începutul unei prietenii care durează și-n ziua de astăzi, cei doi construind împreună biserica Sfântul Ilie. A durat ceva ani. Clopotele le-au adus de la Viena și au umblat prin zeci de biserici ca sa aleagă pictorii pentru pereți. Au făcut împreună câteva dependințe în jurul bisericii în scop strict social. Cantină pentru săraci, cabinet stomatologic, cabinet oftalmologic în care lucrează soția preotului. Cabinetul oftalmologic da consultații si ochelari gratuit pensionarilor cu venit minim. La fel si cabinetul stomatologic facut cadou de mama unei doctorițe omorâte în drum spre biserică, într-o duminică, pe trecerea de pietoni. Cei doi au dotat bucătăria cantinei si încă lucrează la un centru de zi si meditații pentru copii, cu o capacitate de 40 locuri, meditațiile urmând a fi acordate în funcție de profesorii găsiți la patru limbi straine si materiile pentru liceu si bacalaureat. Anii au trecut și la un moment dat preotul și-a văzut prietenul abătut. L-a întrebat ce are, tata nu a vrut să-l încarce. El a insistat și tata i-a povestit cum o construcție de a noastră fusese oprită de un proces civil cu o doamnă extrem de vigilentă și procesomană. Când preotul a aflat numele acesteia, a pus mâna pe telefon. În jumătate de oră, doamna respectivă era la biserică. Era enoriașă la Sfântul Ilie. I-a mulțumit tatălui meu că a construit-o și și-a retras de îndată acțiunea din instanță. Tatăl meu a amuțit. Minunile există. Este doar alegerea noastră dacă le vedem sau nu”