Familia din Ucraina care a trăit trei săptămâni cu 5 soldați ruși în casă. Ce s-a întâmplat cu invadatorii

Redacția Redacția

Actualizat 3. 5. 2022

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

O familie de oameni simpli dintr-un sat ucrainean a trăit cea mai terifiantă experiență de până acum după ce casa i-a fost ocupată de soldații ruși. Întâlnirea dintre localnici și agresori le-a schimbat percepția celor din urmă despre „operațiunea militară specială”.

În primele zile ale ofensivei ruse în nordul Ucrainei, armata lui Vladimir Putin a bombardat masiv satul Lukașivka. Multe case au fost distruse de rachete și proiectile de tanc, iar localnicii au fost nevoiți să se adăpostească în beciuri. 

Printre ei s-au aflat și membrii familiei Horbonos, care au găzduit zeci de consăteni în pivnița casei lor. Când soldații ruși au intrat în sat și au început să cerceteze toate pivnițele, pentru a găsi soldați ucraineni ascunși, ei s-au adăpostit într-un beci din vecini.

O zi mai târziu s-au întors acasă, unde au găsit cinci soldați ruși, „încartiruiți” în ceea ce fusese, până nu demult, căminul lor. Peter Pomerantsev, un profesor britanic de naționalitate rusă la SNF Agora Institute al Universității Johns Hopkins, a vorbit cu familia Horbonos, de la care a aflat cum a trăit vreme de trei săptămâni alături de 5 soldați ruși.

„Asta e casa noastră”... „Da? Atunci vom locui împreună”

Sergey (59 de ani), Irina (55 de ani) și fiul lor de 25 de ani, Nikita, au dat peste soldații ruși care se refugiaseră în locuința lor. „Asta e casa noastră”, le-a spus Irina, sperând că militarii își vor muta centrul de observație în altă parte, dezvăluie Pomerantsev într-un articol publicat în The Atlantic.

În replică, soldații ruși au spus că sunt acolo ca să rămână și, dacă ei intenționează să facă la fel, atunci vor locui împreună.

„Pe parcursul acelor câteva săptămâni, o perioadă pe care familia Horbonos ne-a povestit, mie și colegelui meu Andrii Bastovii, pivnița din Lukașivka a devenit un microcosmos al frontului de propagandă al războiului. Pe de o parte erau rușii, care repetau o serie de minciuni care li se spuseseră despre atacul lor; pe de altă parte, ucrainenii, întrebându-se cum le-ar putea fi decimată casa de agresori mânați de o ficțiune”, povestește Pomerantsev, autorul volumului This Is Not Propaganda: Adventures in the War Against Reality.


Distrugerile provocate de ruși în Lukașivka. FOTO: Getty Images

Rușii nici nu știau unde e Kievul

Dacă la început gazdele se temeau să intre în vorbă cu ocupanții ruși, ca nu cumva să stârnească mânia acestora, ulterior cele două părți s-au angajat în discuții pe teme „inocente”. Starea vremii și rețetele ucrainene au fost principalele subiecte de vorbit la gura sobei între gazde și oaspeții lor nepoftiți.

Însă, pe măsură ce zilele treceau, ucrainenii au prins curaj și au început să-i contrazică pe militarii ruși. În vârstă de circa 40 de ani, patru dintre ei luptaseră în Siria, deci aveau experiență în război. Însă, după cum aveau să descopere gazdele lor, nu aveau habar de ce fuseseră trimiși în Ucraina. 

Ei erau convinși că trebuie să elibereze Ucraina de o conducere nazistă și că, de fapt, luptau împotriva americanilor, nu împotriva vecinilor ucraineni. Rapoartele lor de front indicau că orașul Kiev e încercuit și că orașul Chernihiv e pe cale să fie cucerit. Când i-a contrazis și le-a arătat unde este Kievul pe hartă, militarii ruși au aflat că rapoartele lor nu sunt altceva decât propagandă. 

Armata rusă era departe de victoria de care vorbeau ofițerii, iar soldații americani pe care se așteptau să-i întâlnească pe front erau la mii de kilometri distanță, nu în Lukașivka.

„Sergey mi-a spus că, la un moment dat, a trebuit să-i arate căpitanului unde era Kievul pe hartă, lăsându-i pe ruși muți de uimire când au aflat că nu e în apropiere, cum credeau ei, ci la aproape 160 km depărtare”, mai scrie autorul.

„Ce căutați aici? Ce rost are acest război?”

Pe măsură ce zilele treceau, rușii au aflat lucruri oribile despre acțiunile militare derulate în țara vecină și, mai important, că nu există nicio bază militară în apropiere. „Ce căutați aici? Ce rost are acest război?”, i-a întrebat Sergey, arătându-le împrejurimile pârjolite de bombardamentele inutile.

„Într-o dimineață, [Irina] i-a luat cu ea pentru a strânge ierburi sălbatice pentru ceai. În timp ce treceau prin puținul rămas din viețile lor, soldații și-au cerut scuze pentru toate distrugerile pe care le-au adus. Ar fi mult mai bine, spunea unul, dacă ar putea într-o zi să-i viziteze ca oaspeți. Sergey era livid. Ai venit aici să mă omori și să-mi distrugi casa, a spus el, și ar trebui să fim prieteni? Nu putem fi decât dușmani”, mai scrie Peter Pomerantsev.

Cei cinci militari ruși, spune autorul, au început să realizeze că „acțiunea militară specială” din Ucraina este lipsită de justificare. Conform articolului, ei au numit-o, pentru prima dată, război.

„Situația din pivnița familiei Horbonos a fost unică. Rareori rușii trebuie să se confrunte atât de direct cu realitatea sau cu victimele lor. Dar experiența familiei Horbonos indică o posibilă strategie de angajare a poporului rus și de a accelera sfârșitul războaielor lui Putin”, mai spune scriitorul.

Fotografii: Getty Images

Vezi și VIDEO: