Școlile din România traversează vremuri tulburi, poate mai lipsite de claritate și incomode decât cele cu care s-au obișnuit în permanentele transformări prin care a trecut sistemul de învățământ românesc.
La această desfășurare agitată a actului educațional din timpul pandemiei se mai adaugă și neajunsurile materiale, accesul dificil la digitalizare sau lipsa utilităților cu care încă se mai confruntă o parte din școlile noastre. Datele Comisiei Europene arată că școlile sunt a doua sursă mare de cheltuieli pentru municipalități, însumând până la 70% din facturile lor cu energia.